Marcel Ciolacu: „E o speculă. Noi am făcut o mare tâmpenie. S-a vândut toată energia electrică pe anul acesta. Am vândut energia cu 200 -300 de lei, iar acum se vinde cu 4000 de lei”

Consumatori consumați

Testați, testați, testați! Era deviza OMS la început de pandemie. A urmat apoi: Vaccinați, vaccinați, vaccinați! Consumați, consumați, consumați! Așa sună deviza concernelor. Între timp s-au schimbat multe (în rău), dar noi tot testăm și tot vaccinăm în virtutea inerției. Poate, totuși, din testat și vaccinat o să ne oprim cândva – dacă ne trezim la timp –, dar de consumul deșănțat e greu de crezut c-o să ne lecuim. N-o să ne lecuim cu una cu două, fiindcă am devenit dependenți de prea multe. Și acele dependențe care s-au instalat ne-au costat niște funcții și abilități – de la cele biologice și până la cele mentale – care ni s-au atrofiat vizibil și pe care doar cu greu o să le putem recupera. Fiindcă se cere multă voință, fermitate și energie, or tocmai astfel de însușiri și resurse au fost printre primele prețuri achitate în schimbul plăcerilor oferite de consum.

Ne scăldăm într-o abundență și într-o varietate de produse fără precedent. Produse de care avem, dar mai ales de care nu avem nici cea mai mică nevoie, dar care ne urmăresc până și în somn cu imboldurile izvorâte din devizele societății de consum. Nu există simț pe care să nu-l țintească și pe care să nu-l atingă reclamele, pervertindu-l. Ne fac să le pipăim stofele prin displayuri, ecrane, paravane și pereți luminiscenți, să le adulmecăm aromele sintetice pulverizate din abundență, ne sar în ochi culori mai vii decât cele create de natură, ne zgârie timpanele formule lapidare încropite de pricepuții în marketing și ne asurzesc cu voci care le înăbușă pe cele ale banalilor precupeți. Iar de gust se ocupă zeci de substanțe deversate din retortele laboratoarelor. Arome, coloranți, îndulcitori, amplificatori de gust… Toate la un loc și fiecare în parte ne amorțesc simțurile unul după altul, le fac să pălească și să cedeze rând pe rând în fața inevitabilului… zgomot multicolor, odorant, catifelat și picant.

Tot consumul e strict reglementat. Nu mai consumăm decât produse normate. Castraveți și banane ale căror dimensiuni și curburi se încadrează în limitele definite, mere a căror roșeață atinge un anumit procent din suprafața strict prescrisă – nici prea mică și nici prea mare. Un singur milimetru de abatere trimite fructul ori leguma respectivă fie la gunoi, fie, în cel mai bun caz, într-o clasă calitativă inferioară ori ca hrană pentru animale. Unii producători mai îndrăzneți (sau mai disperați, riscând altfel ruina) încearcă să le comercializeze totuși la prețuri de nimic și în categoria „ciudățenii”, dar reușita arată altfel. Prea sar îngroziți consumatorii și se dau în lături de parcă i-ar ataca un șarpe veninos din coșul plin cu fructe și legume diforme și colorate neconform, deși nici gustul, nici mirosul și nici calitatea nu au de suferit din asta câtuși de puțin. Tot ce nu se încadrează la categoria „fructe și legume model” e respins categoric de consumatorii dresați, care la rândul lor arată a orice altceva, numai a (foto)modele nu.

Și se înțelege de la sine că produsele urmează să fie aruncate de îndată ce li s-a atins vârsta prescrisă de producători. Cu lupa li se studiază termenul minim de valabilitate (nu și compoziția), dată la care ele se alătură altora asemenea și compun cele 89 de milioane de tone de alimente (180 de kilograme de persoană) ajunse anual la gunoi numai în UE, deși acea dată nu spune mare lucru despre perioada de consum. Nu doar consumatorii răsfățați fac asta, ci și lanțurile de magazine se debarasează zilnic de produse comestibile încă, dar prevăzute cu fatidicul termen, ori de produse cu ambalaje strâmbe și diforme care nu mai îndeplinesc criteriile de frumusețe menite să aducă profitul scontat. În realitate, acel termen minim de valabilitate nu spune nimic altceva decât că testele de laborator efectuate cu produsul respectiv îi garantează calitatea cel puțin pentru acea perioadă. Cel mult poate însemna chiar foarte mult, dacă nu ne-am lăsa influențați de subtila sugestie de a amplifica risipa și de a goli din nou rafturile magazinelor, cumpărând noi produse. Singurele produse cu adevărat perisabile poartă înscris un alt termen: data-limită de consum. Doar acelea se recomandă a fi consumate în timpul prescris.

La cât se poate prelungi termenul de consumabilitate? Depinde de produs și de păstrare. Studiile (da, astăzi totul se bazează pe studii!) au arătat că, dacă se respectă condițiile de păstrare, acel termen poate fi foarte lung. Există produse aproape neperisabile (făina, zahărul, orezul, sarea, mierea, pastele făinoase, condimentele) și există produse care, păstrate corespunzător, pot fi consumate alte câteva săptămâni sau chiar luni după așa-zisa „expirare”. Există și tabele și liste interminabile cu astfel de prelungiri ale termenului pentru fiecare produs în parte, dar există și… posibilitatea de a ne da singuri seama de asta, fără niciun fel de formule.

Cum ne putem da seama dacă produsul respectiv e comestibil încă? Folosindu-ne de cele cinci simțuri, cu condiția să ni le fi păstrat intacte și să le fi antrenat cum trebuie. De câte ori nu ne-am plâns de lipsa de gust ori de miros a diverselor alimente (și asta fără Covid!)? Unii reclamă lipsa acelor calități la mâncăruri gătite tradițional în casă cu ingrediente din producția proprie, alții, obișnuiți cu alimente tradiționale, nu percep astfel de calități la preafrumoasele produse normate din comerț, care au străbătut mări și țări să ajungă până la ei și să le desfete papilele gustative și senzorii olfactivi. Dreptate au și unii și alții. Primii și-au maltratat acei senzori cu stimulii puternici adăugați în compoziția produselor din comerț; ceilalți dispun de simțuri încă nealterate și divulgă numaidecât „escrocheria senzorială”.

În principiu, astfel de lucruri le știau și le știu bunicii noștri. Bătrânii au o cu totul altă conduită și au respect pentru alimente, fiindcă își mai aduc aminte cât de greu le-a fost odinioară să și le procure și să le poată pune copiilor pe masă. Și ei au acumulat o experiență de-a lungul anilor, pe care, din păcate, n-o mai pot transmite generațiilor de risipitori, care pretind a le ști pe toate infinit mai bine și construiesc cu insistență o nouă și minunată lume. Tinerii nu au și nici nu le trebuie vreo memorie. Ei doar consumă, fiindcă doar consumul stimulează o nouă și profitabilă producție. Bunicii noștri preferau cercul, generația tânără adoră spirala. Cercul bunicilor se deschidea și se închidea cu însămânțarea, spirala modernă pleacă de la plăcere și se deschide urcând vertiginos, până când forța centrifugală îi azvârle pe mulți petrecăreți… în nicăieri. Fiindcă vor ajunge cândva la fundul sacului și se vor trezi fără nicio sămânță.

Și mai există ceva: există legume și fructe care nu vor să se strice și pace. Nu mai vor și nu mai pot să respecte legile biologiei, fiindcă au fost tratate special ori prelucrate astfel încât să lucească și să fie crocante ca în prima zi. Mere, pere, prune, struguri, cartofi, roșii… toate nemuritoare. Am uitat odată, din greșeală, o pară într-un sertar la birou și am regăsit-o… la fel de galbenă și frumoasă ca în urmă cu trei săptămâni! Firește că mi-a fost frică s-o mai mănânc, iar întrebările despre cine și cum a făcut posibilă „minunea” nu mi-au mai dat pace mult timp de-atunci înainte. Să fi fost pesticidele, acelea care le fac apetisante în schimbul administrării unei porții zilnice de otravă precum făcea Rasputin odinioară? Sau antibioticele, aplicate cu scopul de a spori producția și implicit profitul? Poate ingineria genetică? Răspunsul e pe cât de trivial pe atât de tulburător: Cum să mai moară un aliment omorât din capul locului, încă de la origine?

Există animale stresate prin creșterea și transportul în condiții inimaginabile și care ne alimentează – drept răzbunare – cu hormoni de stres cât au putut ele să ducă… în scurta și chinuita lor viață. Există vaci cu ugerul cât casa care de-abia se mai pot mișca, curcani cărora le cedează scheletul sub povara colosalei greutăți, purcei castrați cu cruzime pe bandă rulantă și bovine cărora li se taie coarnele fără nicio anestezie, fiindcă totul trebuie să meargă repede, pui de găină sortați imediat după ecloziune și gazați dacă sunt masculi, deoarece carnea lor nu e suficient de rentabilă. Există animale și plante transgenice. De când am descoperit genele responsabile pentru producția hormonului de creștere, fantezia noastră nu mai cunoaște limite: Ne fabricăm porci miniaturali, care nu miros urât, ne satisfac pofta de joacă și pot fi folosiți ca animale de companie; vaci al căror lapte nu mai produce alergii, dar nici nu mai seamănă la compoziție cu laptele obișnuit, iar animalul respectiv – dacă apucă să se nască – e plin de malformații și de dereglări; pești cu tot mai multă carne și tot mai puține oase, care cresc într-o zi cât Făt-Frumos din basme, inclusiv la temperaturi glaciale (când natura își sistează, de fapt, producția hormonului de creștere). Împiedicăm, pe căi genetice, reproducerea insectelor care nu ne plac și care pot răspândi boli, dar nu ne preocupă și eventuala dereglare a lanțului trofic din natură și inevitabilele consecințe.

Există apoi legume și fructe exotice, cu nume greu de pronunțat, care promit marea cu sarea, de la tinerețea veșnică la scutirea de cancere și tot felul de tulburări. Și pentru că efectele lor în corpul nostru sună atât de promițător, s-a trecut nu doar la consum, ci și la împachetarea lor în tablete, capsule și picături, suplimente alimentare pe care mulți le iau cu pumnul. Să luăm doar produsele din soia, fiindcă ele se bucură de o largă acceptare în țările vestice, acolo unde tulburările de menopauză, osteoporoza, cancerul de sân, infarctele ori diabetul sunt mult mai frecvente decât în Asia. Întrucât terapia cu hormoni estrogeni sintetici s-a dovedit riscantă, s-au căutat alternative naturale. Tot urmărindu-se stilul de viață și situația acelor tulburări pe continentul asiatic, s-a ajuns la un moment dat la concluzia că alimentația trebuie să joace un rol de bază, în special soia. S-a trecut astfel la recomandarea produselor din soia (cu un conținut mare de „fitoestrogeni”) pentru prevenția și tratamentul acelor tulburări.

Numai că s-au omis mai multe lucruri la acele „alimente-medicamente miraculoase”. În primul rând, s-a omis faptul că natura nu poate fi imitată (perfect) și cu atât mai puțin poate fi împachetată în pilule. În al doilea rând, fiecare om dispune de o floră microbiană intestinală și de un metabolism propriu, care s-au format și stabilizat de-a lungul miilor de ani. Așa cum există diferențe în ce privește (in)toleranța la lactoză între nordul și sudul Europei, există, se știe, și multe deosebiri între europeni, asiatici, africani etc. Nu toți pot digera și metaboliza orice și oricum. Substanțele conținute în acele produse au valoarea și efectul scontat doar dacă sunt metabolizate într-un anume fel – dacă nu, pot face mai mult rău decât bine. Bunăoară, o femeie care prezintă riscul de a dezvolta un cancer de sân sau unul dependent de hormoni feminini și consumă prea des astfel de produse poate avea parte de surprize extrem de neplăcute.
Întrucât acest articol e deja prea lung, o să încercăm într-un articol următor să discutăm și despre alte „binefaceri” ale consumului ajuns de nestăvilit și care ne consumă bucățică cu bucățică.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

20 comentarii pentru articolul „Consumatori consumați”

  • Hristos a Înviat!

  • Batranii tratau cu egala consideratie Primavara din ei cu Iarna pe care o vedeau tot acolo, insa si primavara Naturii cu a ei iarna cu tot.
    ei tratau ‘primavara’ si ‘iarna cu aceeasi consideratie, ‘consideratia’ urmand si ea Ciclul Anotimpurilor.

    Batranii tratau Duminica si Lunea cu aceeasi consideratie, pentru ca stiau ca ele..una sint!
    in acelasi stil tratau si Capetel Curcubeului, stiind ca ele… una sint!

    asa ce ei faceau Primavara din fiecare Anotimp,
    rinduind Datini, Traditii si Obiceiuri,
    ca…ce sint Rinduielile astea, altceva decit o…Vesnica Primavara, in fapt chiar Verdele Curcubeului, al Naturii, insa si al Joii Mari?

    Datinile, Traditiile si Obiceiurile sint Inima Spiralei pe care Batranii au denumit o…’cale’, pentru ca ea se manifesta in Armonie cu Calea, hranind…Sinteza Absoluta dincolo de generatii, insa din generatie in generatie. azi…oare cine mai hraneste ‘calea’ ? 🙂
    ‘IO Z ic’ ca ea a ramas Parloaga.

  • V-am citit din nou cu acelasi mare interes, doamna doctor. Ar trebui ca tot ceea ce ati scris dumneavoastra aici sa fie popularizat în scoli, în mass-media si nu în ultimul rând în cabinetele medicale, spitale, policlinici…
    .
    Referitor la para uitata trei saptamâni într-un sertar; ati fi gasit-o probabil la fel si dupa sase saptamâni, pentru ca se practica frecvent iradierea legumelor si a fructelor perisabile, chiar si a celor eco/bio. Si asta, fara ca noi, consumatorii, sa fim informati.
    Este de-a dreptul tragic ce se întâmpla cu hrana noastra si nu prea cred ca exista vreo cale de reparatie în aceasta privinta. Ne otravesc marii fermieri prin folosirea excesiva a pesticidelor si a antibioticelor, dar nici cu taranii nostri nu mi-e rusine. Folosesc si ei din greu aceleasi substante care ne fac mult rau. Taranii nostri, dar si taranii altora. Am vazut într-un documentar cum într-o alta tara, niste cultivatori declarau ca ei nu consuma niciodata din propriile produse ca sa nu se îmbolvaneasca. :mrgreen:
    .
    În privinta suplimentelor alimentare, stiu ca exista printre ele, multe care fac bine. Daca sunt produse de firme de încredere, bineînteles. Eu apreciez, de exemplu, unele suplimente alimentare care fac bine articulatiilor. Remedii verificate, de altfel, si care stiu sigur ca pot ajuta în multe situatii.

  • …cu criza alimentara.

    o incepe ea cum o incepe, …si se vede cum, insa vb despre o pandemie, tinta acesteia fiind inlocuirea hranei naturale cu aia artificiala.

    deci…doar cei care au o Inteligenta Artificiala prin batatura pot spera ca vor rezolva pandemia de ‘lipsa hranei’

    Artificializarea, adica ‘iesirea din Dinamica Anotimpurilor’, stare proprie Oualelor Inteligentei Artificiale, genereaza dezexhilubre in chiar Dinamica Anotimpurilor!
    deci…gluma de acum, cu ‘lipsa hranei’ va deveni, in curind, una seaca, pentru ca ‘lipsa hranei naturale’, ca urmare a bulversarii dinamicii Anotimpurilor, va deveni o poveste plenara.

  • ‘Bunicii noștri preferau cercul, generația tânără adoră spirala.’

    io cred ca e fix pe dos, Batranii isi faceau din axa spiralei, Cale,
    …Calea generatiei de azi e…’punctul’ ( care e lipsit de Sleaul pe care sa…curga, si care in cazul batranilor era chiar Calea. )
    in cazul batranilor Realitatea era o…dare la Pace intre Istoria Trecutului si Istoria Viitorului
    in cazul tinerilor Realitatea este Acum!, pentru ei timpul va tinde sa devina o cuanta in care isi vor inghesui…intreaga viata.
    pentru ei Calea…nu exista. exista doar Punctul si invartitul in Cerc,
    invartit care, proiectat catre Infinit, lasa impresia ca tendinta CErcului e sa devina…Zero.

    • care e treaba cu Calea rezulta din dinamica proprie Oului Absolut.
      Cerc, Spirala, etc

      definitia Punctului e putin diferita de cea clasica. si se intelege daca si numai daca se intelege care e faza cu Sleaul ( pe care Puctul…se misca )
      ‘Linia’ nu e o adunatura de Puncte, ci este…un Sleau.

      adica…ai Linia ( golita de Punct ) si mai ai si Punctul.
      dupa care se manifesta superpozitiile:
      -Punctul…Mandru.
      -Calea ( adica Punctul care se misca pe Sleau, adica pe….Linia golita de Puncte…:)) )

      la scoala te invata ca…mai intai Punctul si abia dupaia Linia.
      pai…Punctul e…Punct si Linia e…Linie :))), ‘linia’ n-are ‘puncte’, insa nici ‘punctul’ n-are ‘linie’ :))))
      linia e….Sleau!, e Golita de Puncte, e un soi de….Brate, pe care e purtat Punctul,
      …in fapt cam cum il poarta Fecioara Maria pe Prunc in Brate :)))) :)))))))))))))

      deci…sa se retina, Linia( Sleaul ) cu Punctul in Brate e tot una cu Povestea Fecioarei cu Pruncul in Brate.
      bine, pesemne ca n-o sa se retina, decit ca motiv de amuzament, cel mult, insa…daca astea sint Definitiile Liniei si Punctului…de unde altele, nenica?!:))))))))))))

      Sleaul ( Inima ) pe care se Misca Punctul ( Mintea ) il defineste pe Fiu, care e chiar Miscarea, adica Viata! 🙂

      doamna Liana, nu va vine sa aruncati stiintele astea, care au in frunte Matematica, ale lumii, …la gunoi? :)))
      daca da, inteleg, daca nu…de ce nu va vine?!:))))))))

  • Consumatori consumați, atunci cind vor fi consumati pe de a ntregul, vor deveni Artificiali.

    in Univers orice samanta va incolti negresit la vremea potrivita si peste ea se va asterne, tot la vremea potrivita, Iarna. treaba asta e povestea Dinamicii Semintelor ( seminte care…ce altceva sa fie decit dorinte?! 🙂

    deci Artificializarea e ceva implacabil, ca dorinta asta deja s a manifestat, atunci cind primul om si a dorit sa nu mai moara,…iesind din Rinduiala Iernii, deci a Anotimpurilor )

  • In anul 1989, Ceausescu a fost acuzat de genocid. Populatia era „distrusa” ca manca salam cu soia, soia produsa in Romania, nemodificata genetic si procentul de soia in salam era de 5%..Restul, carne, apa si sare. Tot ce se producea, era dupa un STAS. Termenul de valabilitate al unui produs alimentar era mic din cauza neutilizarii E. urilor. Dupa 1989, romanii au mancat salam in unele cazuri cu 95% soia si 5% carne, si cu nenumarate E. uri, carne separata mecanic, etc, produse fabricate dupa retete de firma, cu declaratii de conformitate date de orice producator si termene de valabilitate extraordinar de lungi. In orice mic atelier de preparate, se fac produse care sa fie „gustoase”, ieftine si sa nu se strice repede. Au fost aplicate Regulamentele europene, responsabilitatea fiind a producatorului, declaratie pe proprie raspundere ca produsul poate fi consumat. Legislatia veche romaneasca prevedea ca orice produs era verificat de un CTI, iar un produs alimentar se realiza sub un control strict sanitar veterinar, intai era verificat si apoi pus in consum, intraga activitate era strict supravegheata . Acum intai se mananca, si la 5 zile de la consum vine si un buletin de analiza, la o proba facuta la ” autocontrol”. Istoria, si in baza unor date medicale privind starea de sanatate a populatiei, poate va consemna ca adevaratul genocid, in Romania a avut loc in ultimii 32 de ani.

    • Bravo, corect!

      • Baieti, va rog sa fiti seriosi! În ’89, tatucul vostru Ceausescu nu va mai dadea salam cu soia pentru ca nu mai avea de unde. În schimb, puteati cumpara la alegere gheare de pui sau labe de porc, aduceti-va bine aminte!
        😆

        • Baiete, macar ghearele si labele de porc erau naturale. Ce va dadea tatucu’ vostru din Franta, ma indoiesc!

          • Naturale pe naiba! Pe vremea lui Ceausescu nu existau restrictii la folosirea îngrasamintelor chimice, a pesticidelor, a antibioticelor…
            Si atunci, ca si acum, consumau alimente sanatoase doar unii dintre cei care îsi cultivau singuri terenul si cresteau animale în propria ograda; zic doar unii, pentru ca este vorba doar despre cei care nu-si „chimizau” plantele si animalele cu buna stiinta. Se stie ca erau destui care o faceau.
            Adu-ti aminte doar de vestitul insecticid DDT, pe care-l foloseau CAP-urile si IAS-urile si care nu lipsea din dotarea oricarui mic cultivator comunist. Se consumau fructe si legume cu DTT si carne de la animale care consumau si ele hrana cu DDT într-o mare veselie. :mrgreen:
            (DDT-ul, substanta care produce dereglari hormonale si este cangerina, acum este interzis.)
            .
            Franta, daca asta te satisface, este pe primul loc la consumul de pesticide în Europa si, pe deasupra, nu poate renunta la vestitul „foie gras” încarcat cu hormoni de stres, continuând sa îndoape în mod inuman gâște si rațe. :mrgreen: Asa ceva eu nu aprob, nu consum, mi-e mila de ceilalti…
            .
            Sanatate si lumina, ai grija sa consumi oua rosii eco/bio de la gaini crescute în aer liber! 🙂

  • este vorba despre Artificializare.
    pina se face mare, ea arata in te miri ce feluri,
    insa atunci cind se desavarseste…in felul ei, va arata fix pe dos si cu capul in jos decit Natura.

    iar pentru ca Artificializarea e…colea!, daca vrei sa pricepi, pe vremurile astea, …in mod stiintific:))), cam care e treaba cu Natura, intorci pe dos si cu capul in jos…chiar Lumea.

    adica…daca Lumea zice: la stanga!, tu…din start analizezi varianta cu ‘la dreapta’, ca aia are probabilitatea cea mai mare sa se suprapuna peste…ceea ce cauti :))

    • caz particular, stirile false.
      atunci cind o stire tinde sa fie…a Lumii, ala e momentul in care pornesti de la faptul ca realitatea e fix pe dos decit zice in stire:), si dupaia…mai vezi tu ce si cum 🙂

Crunta exploatare a sînului Julietei

Fiecare poveste de călătorie scrisă de Ion Cristoiu aduce ceva ce nu te aștepți, pentru că ochiul versat surprinde amănuntul pe lângă care ceilalți trec fără să-l vadă.
Cartea poate fi comandată de pe site-ul editurii Mediafax
Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog