Contradicții pandemice

Deși au trecut mai bine de doi ani de la finalizarea pandemiei de C19 (mă refer la finalizarea oficială, nu la cea intempestivă!), continui să accesez periodic baza de date. Mă aștept să găsesc un amestec pestriț de ipoteze, studii, cercetări, concluzii și interpretări pe aceeași temă, dintre care doar o minoritate infimă e supusă unui control de specialitate riguros. Nu știu dacă jurnalele medicale publică masiv în virtutea principiului libertății conceptuale sau procedează astfel ori de câte ori adevărul incomod amenință să iasă la lumină. Au făcut-o la vremea când unii experți incriminau potențialul cancerigen al țigărilor în timp ce alții transformau cauzalitatea colegilor în simplă corelație, și procedează aidoma și cu medicamentele, cu mâncarea ultraprocesată și cu băuturile zaharoase care transformă copiii în mingi și adulții în gazde generoase pentru bolile civilizației. E ca și când rolul lor nu ar consta atât în edificare și transparență, cât în semănatul confuziilor – cât mai multe și cât mai stranii. Câtă vreme nimic nu e sigur, fiecare e liber să creadă în ce-i place și să activeze după preferințe. În banca de date (întreținută acum și cu neprețuitul sprijin al IA) e loc pentru orice și toate gusturile pot fi satisfăcute.

Aflu că grupul tehnic consultativ al OMS continuă să monitorizeze atât evoluția genetică și antigenică a variantelor de SARS-CoV-2, cât și răspunsurile imune la infecție și vaccinare, și să consilieze producătorii de vaccinuri și autoritățile de reglementare în vederea actualizărilor. Aflu și că, în timp ce diversioniștii ne dirijau atenția la tot felul de alte evenimente, mulți producători s-au ocupat de noi generații de vaccinuri pe bază de ARNm și că ele au fost deja aprobate și puse la dispoziția unor state în a doua jumătate a lui 2024. La reuniunea din mai 2025 experții OMS au reevaluat situația la nivel global. Se consemnează că, deși virusul a continuat să circule, multe state au neglijat supravegherea epidemiologică și declararea numărului de îmbolnăviri, spitalizări și decese. Noile generații de vaccinuri conduc la producția de anticorpi mai buni (de tip neutralizant) decât antecesoarele și la o protecție suplimentară față de imunitatea preexistentă (!), după cum arată studiile pe animale și pe persoane imunizate la finalul lui 2024. Lucrurile nu sunt prea clare, datele, ca și interpretarea lor, sunt încă limitate și preocupă mai departe experții. Se recomandă totuși continuarea campaniilor de vaccinare, inclusiv cu vaccinuri neactualizate, întrucât acestea rămân o „contramăsură importantă de sănătate publică împotriva C19”.

În raportul OMS nu găsesc nimic actualizat (nici măcar învechit) despre reacții adverse care să fi condus la reevaluarea vaccinurilor. Nu de alta, dar mulți experți se puseseră de acord asupra celor care vizau inima și aparatul cardiovascular. În 2023 se spunea că cele mai frecvente complicații vaccinale au fost trombozele (cheaguri de sânge), urmate de AVC, miocardită, infarct, embolie pulmonară și tulburări de ritm cardiac. Încerc să caut publicații recente. Ca și pe vremea isteriei pandemice, când articolele laudative la adresa vaccinului curgeau șuvoaie, iar scepticilor de-abia le reușea publicarea unui articol critic, experții ambelor tabere nu se pot relaxa pe deplin, chiar dacă din motive diferite. În timp ce unii scotocesc carul cu fân în căutarea acului, ceilalți stau la pândă, gata să-l (re)umple și să răvășească fânul ori de câte ori se întrezărește ceva din ac. Când gluma amenință să se îngroașe, adepții și autorii morali ai panaceului vaccinal intervin cu studii „serioase” menite să contracareze descoperirile adversarilor și să reînvie „credința” în științe. La nevoie își recuză („actualizează”) propriile afirmații și constatări anterioare.

Descopăr mai întâi un studiu apărut în iunie 2025 aparținând unor cercetători japonezi care au detectat proteina spike în peretele arterial la 16 din 19 biopsii cerebrale efectuate la pacienți cu AVC hemoragic, și asta la 17 luni de la vaccin. Sigur, s-ar putea pretinde că proteina spike ar fi putut proveni și de la virus, numai că un singur pacient prezenta în anamneză o infecție cu SARS-CoV-2. Nici analizele suplimentare efectuate nu au detectat urme de virus, ci doar proteina spike vaccinală. Autorii recunosc, firește, că numărul de probanți e prea mic, că ar putea fi o simplă corelație și că e nevoie de investigații suplimentare până s-o putem transforma în cauzalitate. Caut și în alte surse și descopăr câteva studii care abordează perenitatea (700 de zile!) proteinei spike în organism și potențialul perturbator al acesteia. Unii specialiști recunosc că persistența proteinei spike poate sta la baza recunoscutului „post-vac-syndrom” care include și celebrul long covid și pun simptomele – oboseală fizică și psihică excesivă, dureri musculare, neuropatii, „ceața pe creier”, tulburări de somn și concentrare, anxietate, tinitus etc. – pe seama reactivării unor virusuri ori a perturbărilor imunologice și hormonale provocate de aceasta. Alții incriminează doar proteina adusă în corp de virus, nu și pe cea vaccinală, ca și când n-ar fi aceeași moleculă și ca și când sindromul long covid n-ar fi fost descris atât la vaccinați, cât și la suferinzii de C19.

Căutatul meu pare să fi declanșat automat pârghia menită să bulverseze deopotrivă neuronii vaccinaților, ca și pe ai oponenților vaccinării. Următorul articol pe care-l parcurg e menit să provoace euforie vaccinaților, pe care cercetătorii de la Cambridge, Bristol și Edinburgh îi anunță că pot răsufla ușurați, ba chiar se pot felicita, întrucât vaccinul ar fi făcut bine pe plan cardiovascular și ar fi redus rata accidentelor specifice cu circa 10% după prima doză, procentele dublându-se la rapel. Articolul se referă la Marea Britanie, căreia în 2021 îi reușise performanța vaccinării a 90% din populația peste 12 ani cu cel puțin o doză, dar e departe de a fi singurul, după cum mă lămuresc articole similare.

Aveam în minte capul de afiș al reacțiilor adverse vaccinale reprezentat tocmai de evenimentele cardiovasculare, dar decid să caut confirmare, gândind că poate memoria îmi joacă o festă. Nu mică mi-a fost mirarea să constat că… mai toate articolele au fost fie revizuite, fie completate de „studii pe termen lung” care relativizează constatările inițiale referitoare la riscul sporit de AVC. Bunăoară, analiza efectuată în iunie 2023 în Marea Britanie nu confirmă datele prezentate de CDC și FDA în ianuarie 2023, date infirmate de înșiși experții SUA un an mai târziu. A nu se înțelege că n-au existat AVC-uri printre beneficiarii de ARNm – a fost vorba, însă, de o simplă corelație, nicidecum de cauzalitate! Doar acolo unde vaccinurilor anti-Covid li s-a adăugat și cel clasic antigripal în doză crescută sau cu adaos de adjuvanți – în general la persoane peste 65 de ani – s-a întrezărit și cauzalitatea! Până și acele cazuri ar putea avea și alte explicații, trebuie doar căutate, spun autorii! (Dacă-i așa, de ce-am accepta necondiționat rolul salutar al noilor vaccinuri și n-am putea invoca și alți factori protectori pe sistemul cardiovascular? De ce n-ar putea fi vorba și acolo de o „simplă corelație”?!)

În Suedia, în 2022, un studiu desfășurat pe o perioadă de 6 luni de la diagnosticul de C19 a relevat 2.226 de cazuri de tromboze în cohorta pacienților, comparativ cu doar 444 în grupul de control. Din păcate, nu se specifică dacă acele persoane au beneficiat sau nu de vaccin (datele n-au fost disponibile!). Un alt studiu efectuat doi ani mai târziu menționează că, deși riscul afectării inimii și vaselor a crescut tranzitoriu după vaccinarea cu ARNm, vaccinarea completă (!) reduce substanțial riscul unor evenimente serioase. Așadar, vaccinul a mai salvat câteva milioane de vieți, pe lângă cele scutite de forme severe de îmbolnăvire și de decese prin C19! Să se fi înșelat autorii studiilor inițiale, sau autorii celor actual(izat)e vor să calmeze spiritele și să sprijine politica OMS?

Având în vedere miliardele de doze aplicate, ar trebui să observăm un efect spectaculos asupra cauzei numărul unu de deces în lumea industrializată. Încep cu Regatul Unit și constat cu stupoare că… datele despre incidența și prevalența accidentelor cardiovasculare n-au fost (încă) revizuite. Ba dimpotrivă, se estimează creșterea incidenței AVC-urilor cu 60% anual și triplarea costurilor de îngrijire în 2035 comparativ cu 2015. Incidența la tineri a crescut alarmant, iar în Scoția  mortalitatea prin AVC a fost cu 6,3% mai mare în 2024 decât în 2022/23. Greu de crezut că pentru toate acestea sunt responsabile exclusiv cele 10 procente de populație care au refuzat vaccinarea. National Geographic citează o publicație apărută în The Lancet Neurology în care se spune că tot mai multe persoane tinere sunt victimele unui AVC. O analiză CDC spune că rata AVC-urilor a crescut în 2020-2022 în medie cu 8% în toate grupele de vârstă comparativ cu 2011-2013. Raportul cardiologilor germani din 2024 vorbește despre o creștere a ratei afecțiunilor și deceselor cauzate de boli cardiovasculare. Același lucru prevede și raportul din 2023 al societății americane de cardiologie, care estimează o creștere (până la 89 la 100.000) a ratei globale standardizate a incidenței accidentelor vasculare între 2020 și 2030. Și în Austria decesele prin cauze cardiovasculare ocupă locul prim, ca de altfel în toate națiunile industrializate.

Până nu demult AVC-urile erau afecțiuni tipice vârstei înaintate, iar prevalența creștea cu vârsta: între 18-44 de ani era 0,9%, între 45 și 64 era 3,4%, iar la cei peste 65 ajungea la 7,7%. În ultimii ani accidentele s-au instalat cu precădere la grupele de vârstă tinere, unde au prezentat creșteri cu 14,6% și respectiv 15,7%! Dat fiind că majoritatea populației a beneficiat de vaccinurile „protectoare”, cum explică experții îngrijorătorul trend? Prin menținerea, dacă nu chiar agravarea factorilor de risc precum stilul de viață nesănătos, alimentația necorespunzătoare, bolile civilizației, calitatea serviciilor medicale și accesibilitatea lor, poluarea etc. Factori cu care fie nu vrea să se ia nimeni la trântă, fie se știe deja că n-au cum să mai poată fi învinși. Ar fi o minune ca un simplu vaccin să le rezolve pe toate! Despre malefica asociere a patologiei cu refuzul vaccinării nu se pomenește în raportul OMS și nici în restul publicațiilor, deși n-ar fi fost greu să se apeleze la baza de date. Greu de crezut că excesul de mortalitate al ultimilor ani s-ar „datora”exclusiv nevaccinaților, fiindcă aceia au mai „murit” o dată, la vremea pandemiei. Nu mai vorbim despre rata miocarditelor și a pericarditelor (inflamații ale inimii) postvaccinale, fiindcă am făcut-o la vremea respectivă și nimeni nu a infirmat (deocamdată) acele statistici. Or, o pompă lezată nu e o bagatelă, ci poate avea repercusiuni serioase.

Între timp mai toți am făcut cunoștință cu virusul, așa încât cu greu se mai pot face asocieri, ceea ce nu înseamnă cu unii autori nu încearcă să-i aloce virusului mare parte din vină. La nevoie sunt incriminate și alte virusuri! Studiul de la Cambridge alocă vaccinului rolul de salvator chiar și atunci când beneficiarii au suferit de Covid, întrucât vaccinul scurtează durata și ia din severitatea bolii (!), astfel încât nu se mai poate depune prea multă proteină spike în țesuturi. Cum de-i reușește vaccinului performanța de a reduce depunerile de proteină spike, dacă ea n-a putut fi eliminată din corp nici după doi ani, după cum aflăm din celălalt studiu? Dacă trecerea prin boală plus vaccinul conferă o protecție sporită, de ce n-ar fi valabilă însumarea și în cazul reacțiilor adverse? De ce n-ar fi posibil ca asocierea proteinelor spike aparținând virusului și vaccinului să potențeze efectele nocive?! Există, desigur, și studii care pretind asta, dar… ce șanse au să treacă de vigilența consfințită?

Am plecat de la două studii contradictorii și am ajuns să parcurg câteva zeci încercând să-mi explic  „contradicțiile” ajunse aproape inexplicabile. Ni se oferă ca întotdeauna (vești) bune și rele la pachet. Important e ca marea masă a populației să oscileze – iarăși – între (in)certitudini, între extaz și agonie, între frici și băi de satisfacție. Să se felicite și să-și reproșeze – sieși și unii altora – că (nu) au ascultat de sfaturile industriei farma ori de ale intuiției și… conspiraționiștilor de serviciu. Asta presupunând, firește, că se vor apuca de citit TOATE știrile, și nu doar pe cele selectate de IA și mainstream media.