Contribuția telefonului mobil la străvechea meserie de a fila

Filmul sud-coreean „Cold Eyes” e prezentat de enciclopediile cinematografice drept o peliculă polițistă despre operațiunea de prindere a unei bande jefuitoare de bănci de către Unitatea de crime speciale din Seul.
Titlul trimite la șeful Bandei, James, poreclit Ochi-reci.

Pentru publicul obișnuit, filmul, ieșit pe piață în iulie 2013 și devenit rapid un veritabil succes comercial, rămîne o producție tipic polițistă reușită prin dinamica acțiunii.
Spectatorul urmărește cu sufletul la gură confruntarea dintre echipa condusă de Hwang, un veteran al unității, în care e încadrată și tînăra absolventă Ha Yoon-Joo, și mult experimentatul și mult sîngerosul James.

Pentru lucrătorii din Serviciile secrete și pentru cei care studiază vastul și complicatul teritoriu al Intelligence, filmul e o lecție – o lecție pasionantă – despre culmile atinse azi de Filaj.
Unitatea dispune de o echipă de filaj, alcătuită din persoane supuse în prealabil unui examen viu, menit a verifica înzestrările pentru profesia de filor.

Care sunt însușirile unui filor?
Răspunsul ni-l dă chiar debutul filmului, în coreeană intitulat, totuși, „Supravegherea”.

Tînăra Ha Yoon-Joo, care vrea să devină membru al Unității, e supusă unui examen de filaj. Examenul prevede urmărirea unei ținte, care e tocmai șeful unității. Hwang, șeful unității, călătorește cu metroul. Fără a ști despre ce-i vorba, tînăra primește proba de a-l fila și de a reda apoi tot ce-a făcut el, pe minute și secunde. Ținta se trezește din somn brusc (se face că se trezește) înaintea unei stații. Sare-n sus de pe scaun, ca și orice ins speriat c-ar putea rata coborîrea, și dă buzna spre ușă. Pe parcurs, pierde un ziar, recuperat de un membru al echipei, și lovește zdravăn o călătoare (tot o membră a echipei), care scapă jos sacoșa, nu fără a-l face dobitoc. După ce coboară, ținta vorbește la mobil un timp, după care intră într-o cabină telefonică.

E ceea ce vedem în deschiderea filmului. O descoperim apoi pe examinată la o masă, la un fast-food, așa cum scria în bilețel, prefăcîndu-se că ascultă muzică la căști. La masa vecină, un bărbat, șeful unității, ținta, mănîncă zgomotos, ca un necioplit. Bărbatul se ridică de la masă, se îndreaptă spre tînără și, trîntindu-se pe scaun o întreabă dacă nu cumva e Ho Yoon-Jo, sora lui nu știu cui. Tînără chiar așa se numește și are o soră, pe care chiar așa o cheamă. Printre probele examenului se numără și teatrul disimulării în clipa cînd ținta te ia la întrebări. Examinata trebuie să facă pe uluita, pe deranjata, astfel încît să nu-și dezvăluie identitatea.

Odată trecut momentul, bărbatul (șeful unității) dezvăluie cine e și-i spune că a trecut proba disimulării. Urmează să vadă dacă are talent de filor. Pentru asta trebuie să-și amintească și să-i spună Șefului, pe minute și pe secunde chiar, ce-a observat în metrou și la suprafață.

Ce se verifică prin asta? Ascuțimea observației (filorului nu trebuie să-i scape nimic) și memoria fenomenală (filorul trebuie să rețină tot).
De ce e nevoie de aceste două însușiri? Ne răspunde partea cea mai grea a verificării. Ținta lăsase dinadins să-i scape pe podele metroului ziarul pe care-l avusese pînă atunci. Ziarul îi fusese luat de un membru al echipei, care ședea pe scaun în chip de călător și care se apucă să-l citească.

O asemenea scenă e banală într-un metrou. Un tip se grăbește să coboare. În precipitarea sa, scapă ziarul din mînă. Nu se întoarce să-l ia, deoarece e un ziar inutil.
Un călător de pe scaun se apleacă, ridică ziarul și și-l însușește în chip firesc, încîntat c-a făcut rost de un ziar plătit de altcineva.
În realitate, această scenă banală poate fi una prin care urmăritul (un spion, un criminal) transmite un mesaj (prin intermediul ziarului) unui complice (de spionaj, de jaf).

Oricărui filor i se dă misiunea de a urmări și de a reține tot ceea ce face ținta pînă în cele mai mici amănunte. De precizat că filorul nu știe nimic dincolo de bucata care-i revine. Nu știe cine e ținta și de ce e urmărită.
Se întîmplă așa pentru ca filorul să nu apuce să nu apuce să disocieze el, cu de la sine putere, ce-i important în amănuntele văzute și reținute.

Urmărind filmul, pe lîngă confirmarea că a fila cere însușiri native, am remarcat rolul uriaș al telefonului mobil în supravegherea modernă.
Finalul filmului surprinde o operațiune de identificare a unei persoane reale. Unitatea primise prin Interpol informația că, într-o anume zi, la o anumită oră, dintr-un tren anume, va coborî la Seul un criminal periculos. Pe e-mail i s-a trimis și fotografia. Unitatea de Crimă specială (la fel de bine poate fi și una de Contraspionaj) organizase o operațiune de identificare a urmăritului.

Pe baza fotografiei e recuperat, la descinderea din tren, un anume ins. Pe drumul către ieșire, insul coboară cu scara rulantă. De pe scara care urcă e observat de doi membri ai unității sub acoperirea de tineri care se giugiulesc.

Aceștia trimit Centralei precizarea, identificare 50%, deoarece n-au avut răgazul să-l privească în ochi. Urmăritul ajunge pe un coridor.
În fața lui pășește, ciripind la telefonul mobil, cu o pungă în mînuță, sub acoperirea de jună zglobie proaspăta admisă în unitate. Poartă o rochiță scurtă, înflorat, sandale de vară și părul lăsat pe umeri. O jună simpatică, zglobie, care vorbește la telefon.

Din sens invers, un tip (un bădăran) o lovește ca din greșeală și o face să scape punga. Tipul e coleg de unitate cu juna. Urmăritul, venind din urmă, simte nevoia să fie cavaler.
Sare s-o ajute să culeagă din pungă lucrurile risipite pe jos. Timp suficient pentru a fi identificat. Filoarea transmite imediat centralei:

Identificare sută la sută.
Urmăritul e preluat chiar de șeful echipei, deghizat în tip care stă pe bancă și are un aer de zăpăuc.
Asta deoarece, filajul presupune preluarea pe rînd a țintei de către membrii echipei, deseori și pentru că filorul a fost mirosit de un urmărit.

Vorbitului la telefon i se adaugă, pentru disimulare, ascultatul de muzică la căști. Pe teren, proaspăt admisa e o jună modernă, care ascultă muzică la căști, bătînd din cap. Cînd e abordată de cineva, ridică o cască de pe ureche și-și compune mutra cuiva deranjat din plăcerea ascultării.
Telefonul mobil și i-podul sunt astfel o contribuție importantă a tehnologiei la străvechea meserie de a fila.