Copiii și tinerii români nu sunt cetățeni, ci obiecte

Constituția României, art. 22: „Dreptul la viață, precum și dreptul la integritate fizică și psihică ale persoanei sunt garantate.” Gramatica suferindă nu e apanajul exclusiv al miniștrilor educației. Imnul României, Tatăl Nostru și Constituția n-au fost iertate de „licențe auctoriale”. Chiar și așa, certată cu gramatica (și mai ales cu logica, dar asta e altă poveste), legea noastră fundamentală garantează, s-ar zice, integritatea persoanei. Fizică și psihică. Ăsta să fie motivul pentru care nu lăsăm copiii să se apropie unul de altul, după ce s-au jucat toată vara nas în nas lângă locuri de joacă închise?

Statutul copiilor și tinerilor din România era deja destul de ingrat. La îndatoririle de a asculta cuminți prelegeri nu rareori inepte și de a deprinde informații în bună măsură dezlegate de viața reală se adaugă acum obligativitatea astupării gurii, reguli de stat în bancă și de circulat pe holuri, datoria de a urma instrucțiuni stupide. Orice apropiere de celălalt e interzisă, chiar dacă e vorba de persoane cu care înainte sau după școală au dat mâna, s-au îmbrățișat ori s-au sărutat. Ca să poată face asta trebuie să iasă din incinta școlii. Să se ducă în parc, la restaurant sau acasă. La școală nu e voie! Mesajul e clar: dacă se comportă normal la școală, pot fi considerați ucigași. Nu se știe pe cine ucid, dar nici nu contează – copiii sunt potențiali criminali. Dacă nu le convine, să se care.

Am putea invoca scuza că la fel s-a întâmplat peste tot. Bunăoară, în 9 septembrie Parlamentul german a audiat experți în domeniu pentru încălcarea flagrantă a drepturilor copiilor și tinerilor prin măsurile luate de politrucii pandemici (da, au și ei așa ceva). Audierea reprezintă doar începutul unui ciclu de dezbateri pe această temă. Ședința Comisiei pentru Copii a fost televizată integral de serviciul intern de televiziune al Parlamentului, a fost transmisă în aceeași seară în cadrul programului propriu, iar de a doua zi este disponibilă pe site-ul oficial. Câteva concluzii preliminare: interesele acestei categorii de cetățeni nu au contat pentru echipele care au luat decizii pentru sănătatea publică, copiii au fost tratați „ca niște obiecte”, au existat „forme grave de periclitare a bunăstării copiilor și tinerilor”, „dezavantajații au devenit și mai dezavantajați” ș.a.m.d. S-a stabilit că toate măsurile care privesc această categorie de populație trebuie să acorde prioritate prezervării bunăstării copiilor și s-a hotărât că trebuie chemați la discuții toți actorii implicați și, mai ales, trebuie consultați cei în numele cărora se iau decizii.

A ridicat vreun parlamentar român problema încălcării drepturilor copiilor de către clica de teroriști hotărâți să salveze poporul prin transformarea preșcolarilor, elevilor și studenților în carne de tun? În fond, parlamentarii sunt aleși, pe când „strategii” de la educație, sănătate și interne („comandantul”) au fost numiți. Peste capul cetățenilor, fără legătură cu realizările și competențele în domeniu și fără nicio formă de control asupra muniției cu care bombardează populația. În Europa se nasc forțe politice noi (e.g. Rezistența 2020 din Germania – „Să gândești altfel nu e eroare, ci libertate!”) ori apar tot mai multe voci care consideră necesară apariția unei asemenea forțe (e.g. Partidul Omnibus în Marea Britanie – cu nedezmințitul umor specific). La noi… Pauză electorală. Meșterii naționali cheamă turma la vot cu botniță și dezinfectant, pregătindu-se să stăpânească țara prin activiști aleși „liber” de mai puțin de 10% din populație. Între timp, peste cinci milioane de părinți ai preșcolarilor, elevilor și studenților așteaptă să se facă verde, ca să-și trimită la studii obiectele din dotare.