Vladimir Putin a câștigat alegerile prezidențiale din Rusia cu 87,97 la sută

Corazone | Cenușăreasa și premiul cel mare

A intrat timidă în cabina sălii de spectacole, acolo unde mai erau trei fete care intrau în concurs și se pregăteau. În jurul lor se învârteau mame, surori, prietene; erau vesele. A salutat timid, de parcă nu ar fi vrut să fie auzită, și-a scos costumul din plasa și s-a îmbrăcat. Și-a privit pantofii cu care venise și cu care trebuia să rămână, pentru că alții nu avea: erau uzați și se vedea, chiar dacă i-a curățat mult acasă. I-a mai șters o dată de praf. A scos și o floare de plastic și se privea în oglindă încercând să și-o pună în păr.  În oglindă a văzut-o pe una dintre  femei, probabil mama fetei frumoase care râdea fericită, spunându-i ceva la ureche. Fata le-a șoptit celorlalte ceva și toate se uitau spre ea. Și-a netezit stingheră o dungă imaginară pe bluză. Fata cea frumoasă a venit spre ea.
— Concurezi?
— Da.

Fata i-a zâmbit și a prins-o de mână.
— Hai să te machiez puțin; ești frumoasă, dar pe scenă dă bine machiajul.

Toate s-au adunat în jurul ei; una ținea cutiile cu produse, una o machia, unele dădeau sfaturi.
— Îți place?
— Da, foarte mult. Mulțumesc.
— Nu ai alți pantofi?
A înghițit în sec și s-a uitat jenată la picioare. A sărit o altă fată.
— Am eu o pereche în plus, hai să vedem dacă-ți vin.
S-a încălțat cu ei, s-a ridicat și a făcut câțiva pași.
— Până intri, umblă pe aici prin cabină, să te obișnuiești, i-a sugerat fata care i-a dat pantofii.

A început să se plimbe, fetele fredonau o melodie de concurs. Și-a amintit brusc de „Cenușăreasa” și a zâmbit. A ieșit pe hol și lângă un geam a găsit-o pe mama care a avut inițiativa.
— Vă mulțumesc mult.
— Cu drag. Ai venit singură?
— Da.
Femeia a zâmbit și a strâns-o de mână.
— Nu cred că voi câștiga, dar mă bucur că am venit, mă simt de parcă aș fi câștigat premiul cel mare.
— Să intri pe scenă cu gândul că ești cea mai bună.

Fetele au ieșit și s-au dus lângă scenă. A intrat în cabină, și-a dat jos pantofii, s-a încălțat cu ai ei, și-a căutat o hârtie și ceva de scris. Nu avea, așa că a scos floarea de plastic din geantă și a pus-o în unul dintre pantofii frumoși ai fetei. A ieșit pe o ușă din spate, a privit înapoi, a zâmbit și a mers mai departe. I s-a părut că-și aude numele, dar nu s-a întors.

P.S. Întâmplarea mi-a povestit-o chiar ea, la doi ani după, când a participat la primul și ultimul ei concurs de dans. Era visul ei și și l-a împlinit, apoi și-a văzut de viață.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *