CoraZone | Divina comedie cu miniștrii lui Orban

De când s-a anunțat calendarul neînvestirii guvernului, nu am pus, o vreme, geană pe geană. Cum se duc miniștrii în comisii să spună cât de buni și eficienți, harnici și darnici, dar cer să fie respinși? Am stat și m-am gândit până ieri, când am văzut că lui Ludovic Orban însuși nu-i pasă, că el merge la Munchen la o conferință de securitate. Nu, nu a SRI, a securității, adică a siguranței. Asta mi se pare un pic hazardat, să mergi hai-hui prin Germania și să-ți lași oștenii de izbeliște. Tu, care te-ai dus cu ei de mânuță la audierile din toamnă, ai vorbit în locul lor, ți-ai pus pieptul în calea gloanțelor ciumei roșii, acum pleci.

Încă am înaintea ochilor imaginea lui Orban din toamnă, când aproape dormea în Casa Poporului și vâna parlamentari slabi de înger pe care să-i convingă să voteze la învestire. Și atunci a fost spectacol, dar așa către dramă, că era vorba de soarta țării, de tragedia de a rămâne sub ciuma roșie. Bine, admit, de fapt era vorba de disperare. Că atunci când s-a votat moțiunea, de a picat doamna Dăncilă, domnul Orban era atât de nefericit și nepregătit de ziceai că i-a pus cineva bomba atomică în buzunar.

Acum, când a venit momentul comediei, dacă eram în locul premierului demis și desemnat, eu tăiam bilete la intrarea în Parlament. Se anunță un spectacol de neratat. Miniștrii celui mai fudul guvern se vor perinda pe la comisii și ce vor face? Asta e dilema mea. Vor spune că sunt soarele de pe cer, dar se rog ruga să capete cartonaș roșu? Vor face pe proștii?

Iată cum văd eu că se vor petrece lucrurile.

Doamna Violeta Alexandru va descinde la Parlament înainte de a se crăpa de ziua. Va constata că parcarea nu-i bine amenajată, că scările nu sunt suficient de spălate și va decide că așa nu se mai poate, că pesedeu și-a bătut joc de acest stabiliment. Intră în lift și când o vede liftierei îi pică macrameu’ din mână. Doamna ministru o sfredelește până-n inimă și biata femeie întreabă cu glas pierdut: „Apăs eu butonu’ sau puteți și dumneavoastră?” Doamna Violeta întinde degetul către buton și o boscorodește: „Păi, da, uite, femeie în toată puterea și stă toată ziua pe scaun. Ia spuneți, doamnă, de ce nu mergeți la un loc de muncă cinstit? Stați aici, vă crește fundu’, bârfiți toată ziua”. Femeia, cu lacrimi în ochi, începe să-și strângă lucrurile sub privirile severe ale doamnei ministru.

Setată, doamnei Violeta i s-a pus pata și pe doamnele de la curățenie și le-a luat la rost: „Stați ca pupezele pe coridoare și mai trageți cu urechea pe la uși. Nimic nu faceți”. Una, care nu se uită la știri, nu are Facebook și este mai preocupată de soarta Vulpiței decât de guvern, o întrerupe: „Ascultă, cucoană, ce dai ordine, ești la dumneata acasă? Păi, eu sunt aici din 90, de pe vremea lu domnu’ Marțian. Ia vedeți-vă de treabă”. Doamna Violeta nu se lasă: „Eu sunt ministrul Muncii…”. „Așa, și? Ia vedeți, că acuș o chem pe doamna Olguța și vă coafează”, îi spune femeia și-și vede de treaba ei.

Violeta Alexandru este cu nervii la pământ și așa intră la comisie. „Așa cum a recunoscut public și premierul, eu sunt cea mai harnică, mai empatică și mai sensibilă la problemele oamenilor. Nici dânsul nu credea că îl poate depăși cineva în partid până să apar eu. Cu toate acestea, în numele anticipatelor, eu vă rog să vă mențineți părerea de la prima audiere, când mi-ați dat aviz negativ”.

Și s-a năpustit la lift. Deoarece nu prea știe repartizarea ascensoarelor, a dat năvală în liftul lui Marcel și acolo nu este liftieră. Plină de satisfacție a apăsat lung cu degetul pe buton.

Alt personaj, Florin Cîțu. Ministrul Finanțelor îmbracă iar tricoul care l-a consacrat, ăla cu inscripția „Noi nu luăm prizonieri” și merge să înfrunte ciuma roșie, pe spionul rus Teodorovici și toată clica de mișei care au făcut praf economia românească, de era cât pe ce să se retragă toate băncile și multinaționalele. Noroc că a venit geniul financiar și ce le-a luat pesedeu cu o mână le-a restituit el cu zece. Cîțu nu are treabă nici cu liftierele, nici nu doamna de la curățenie. Are cu fetele de la tv. Stă puțin pe gânduri, ca și cum ar cugeta și vede cu coada ochiului stolul de reporterițe cum fug către el. Și tot se luminează. Intră la comisie și începe: „Așa cum am mai spus, pentru mine Educația și Sănătatea sunt zero barat. Pe primul loc este mediul privat, doar ei pot dezvolta cele două domenii. Dacă nu se dezvoltă mediul privat, dacă nu avem conturile doldora, la ce bun să fim educați și sănătoși? Nu văd rostul”.

Cam în același registru se încadrează și Victor Costache, de la Sănătate. Acesta apare plin de spume și cum e el deșirat, de ai impresia că se răstoarnă în orice moment, năvălește la comisie și rămâne cu clanța de la ușă în mână. Nemernicii ăștia, din cele trei zile pentru audieri, pe el l-au programat miercuri. Miercuri, când el operează la Polisano. „Stimată comisie, faceți ce vreți. Eu am niște angajamente de onorat, așa că ne vedem la următoarea audiere. Dacă mai vin, dar cred că misiunea mea s-a încheiat. Cine are bani trăiește, cine nu, vorba doamnei Raluca, se culcă sănătos și se trezește mort. Asta e viața!”

De departe, cel mai bun spectacol îl dă domnul ministru Grindă. La audierea trecută, Ion Ștefan a fost dus de mână de Orban, deși el e parlamentar, iar șeful lui, nu și nici atunci nu s-a descurcat. Acum, că a fost lăsat de pripas, se încurajează în gând: „Ioane, liniștește-te, că nu mai au ce zice. Cu grinda le-am explicat, de fentele din contabilitatea firmelor s-a uitat, că am pus mai puține persoane acasă, să nu plătesc gunoiul, se știe. Ce mare rău aș putea păți, că nici nu am avut timp să mânăresc ceva în minister! Aoleu, Ioane, aici e Parlament nu-i DNA. La DNA ai fost să bei cafea cu procurorii, să vă cunoașteți mai bine. Aici sunt colegii mei, mă descurc eu și fără șefu’”, se încurajează el în fața ușii. Intră și dintr-o dată se luminează tot: „Stimată comisie, pot invoca dreptul la tăcere? Eu zic să vă păstrați părerea de data trecută, când mi-ați dat aviz negativ. Bine, atunci a vorbit șefu’ în locul meu, dar nu cumva credeți că eu aș fi mai deștept decât el”.

Ăsta este cel mai bun scenariu care mi-a trecut prin cap și pentru care eu aș fi cumpărat bilet la intrare. Mai ales că, pesediștii, sadici, au pus audierile timp de trei zile, să simtă liberalii cam ce simțeau ei când erau duși cu încetinitorul pe treptele de la DNA, să aibă parte operatorii și fotografii de cele mai bune cadre.