Corespondență din Anglia. America și-a tratat cetățenii ca pe niște proști, China ca pe niște animale

A fost o vreme când am crezut că America e mare brânză. Au mai rămas doar urme de mucegai. De ce alegerile din SUA nu mai înseamnă nimic?

1. Pentru că ultimele lor alegeri prezidențiale ne-au arătat că se fură.
2. Chiar dacă mașinile de vot, votul prin corespondență, cutiile de socializare de voturi, morții votanți și morții votați s-au dovedit a fi metode de furt calificat și digitalizat, americanii nu au schimbat nimic de la ultimele alegeri.
3. Statele care au întors rezultatele ultimelor alegeri au fost folosite și acum drept caraghioslâc democratic.
4. Diferența dintre mitingurile democrate și cele republicane sunt notabile. Trump are cuvânt, Biden are sufleur.
5. Ce națiune întreagă la minte se agață de mandatul unui ramolit?
6. Și democrații și republicanii s-au dovedit a fi corupți până în dinți. America sărăcește pe lăcomia lor.
7. Cine a votat sărăcia, poporul sau miliardarii? Că de sărăcit vor sărăci împreună.

Ca orice fostă mare putere, America nu și-a făcut un plan de amortizare. Marea Britanie a încercat, dar până la urmă au fost țările din fostul imperiu cele care au echilibrat puterea, deci nu se pune. Imperiile, marile puteri cresc și decad, uneori de atât de sus încât își pierd capul. Și atunci e vai de picioare. E o lege a firii. Se-nvârte roata, după cum zice poporul. America a crezut că se poate agăța de iluzii. Cum altfel dacă nu creând și mai multe iluzii? China s-a ridicat economic prea repede, ignorând norme de bun simț, iar ambiția fără meditație (culmea! în coasta Tibetului) i-a lăsat curba de amortizare chioară. Semnele deteriorării puterii sunt vizibile de pe Lună, pe Pământ însă poporului i s-a dat prosteală pe rețelele sociale. Cărțile ar fi fost de folos într-un astfel de moment. Prostia elitelor dă speranțe săracilor. Cu duhul. De ce consider eu că America și China sunt pe o curbă descendentă deși își arată zilnic mușchii? Tocmai d-aia! America și-a tratat cetățenii ca pe niște proști, China ca pe niște animale. Europa a primit avertisment.

Ce ar fi trebuit să facă? Să-și distribuie singuri puterea, s-o aloce adică, multi-punctual, părăsind poziția de monopol. Dar până și aliații au fost prost aleși. Universul întreg e o problemă complexă de științe exacte, cu posibilități de relativizare. Viitorul își are ecuațiile în trecut, rezultatele sunt însă determinate și concluzionate în prezent. Prezentul e stăpân pe experiența și conectivitatea trecutului, fiind capabil să valorifice șansa de a echilibra viitorul. Ce ne împiedică să alegem soluția optimă, că doar nu suntem cu toții orbi? Credeți sau nu credeți, răspunsul stă în cele zece porunci.

Când s-a făcut, de fapt, America de râs? Pe 6 ianuarie 2021. De Bobotează. Nu numai că americanii nu au primit botezul, dar au făcut așa o tevatură dintr-o mică ispravă a serviciilor secrete încât au murit cinci oameni, deși numai una a fost împușcată. Teatralitatea celor aleși în Congres, minciunile marilor trusturi de presă, un șaman care arăta ba și acționa ca răposatul Andrei Gheorghe mi-au adus aminte de circul păienjenișului, cu drept de scenă de la Garcia Marquez. America de azi arată ca Mickey Rourke după multe și inutile intervenții plastice, foste estetice.
Și America și China au făcut dintr-un proiect de prosperitate, pornit din două direcții și opuse și complementare, un eșec într-ale omeniei. Uniunea Europeană n-a învățat nici măcar să sară coarda.

Zvonurile de război, război care nu prea e și nici nu va fi pentru că nu a fost aprobat, sunt eforturile unor mari puteri aflate în declin de a se alia cu titlul de învingător, pentru a rămâne în cărți în pacea care, cu sau fără războinicii de propagandă și tastatură, tot va să fie.
În timp ce miliardarii și politicienii se joacă de-a call of putty, tratamentele anticancer, motorul cu apă inversată, însănătoșirea agriculturii și descifrarea ecuației destinului rămân să facă ochi tot în traista săracului.