Corespondență din Anglia. Baba, păsăretul și mangliardarii

The bird is fried. Nea Elonel, Elonelule (nu mai abuza băutura de sine, băiatule) ne-a zis că a scos papagalul din colivie. De colivă cine a adus vorba?
Dar să vedem despre ce păsărilă vorbesc miliardarii. Există un domn, Alejandro González Iñárritu, care, în 2014, a lansat un film – The Birdman. Alejandro s-a născut în Mexic, țara în care se serbează moartea și care e subjugată de traficul de droguri. Toate formele de artă reflectă viața, dar trafichează, la rândul lor, morți. Simbolurile își caută rădăcini în Biblie. Toate formele de artă s-au inspirat și se inspiră din versete din Biblie. Nimic nu e întâmplător. Nu există coincidențe. Cei ce strigă sus și tare că nu e adevărat sunt tocmai dependenții de astfel de simboluri și de traducerea lor în realitate. Prin artă, masoneriile comunică cu Maestrul lor.

Pasărea care îi ține de umbră fostului Batman, un simbol vampiresc, interpretat de un Michael (Keaton), este îngerul morții. Pentru a avea succes, Riggan Thomson (ce ziceți de Riga Crypto și lapona Enigel?), pe modelul meșterului (aha) Manole, își sacrifică sufletul (Anele nu mai sunt demult naive), faustian. Simbolistica e freudiană, Riggan își spulberă nasul, simbol al bărbăției, dar eliberând îngerul morții propriul lui sfârșit e inevitabil. Moartea îi oferă șansa unui ultim zbor (vă mai aduceți aminte de povestea lui E.A. Poe „Să nu-ți dai capul pe mâna diavolului”?).

Elonelu’, Elonelu’ se pare că a făcut și dumnealui un contract cu ducă-se pe pustii. A eliberat îngerul morții adică i-a cedat parte din viața lui, căci altfel nu se poate. Moartea e distrugere, dar oamenii o pot învinge. Le-a explicat Isus Christos cum.

După ce a anunțat fapta-i vitejească, 149 de tineri au murit în Coreea de Sud. Sărbătoreau Halloween-ul. Păsăretul domnului Elonelu’ și-a luat zeciuiala. Așa cum a făcut și în cazul Colectiv. În general, a luat tineri nevinovați, naivi, cu mult mai curați decât mizerabilii care au ajuns la avere. Romanul “Mizerabilii” a fost scris să le zgândăre orgoliul. De fapt, arta semnată de masoni se referă doar la putere și la prostirea celor curați la suflet. Au nevoie de martiri, de oameni care să poată ierta. Din păcate pentru mizerabili, întoarcerea lui Isus Christos înseamnă că fiecare plătește pentru propriile păcate. A venit Ziua Judecății, ziua iertării a trecut demult.

Domnii masoni, singurii care își permit să fie miliardari pentru că ocupația lor favorită a fost să distrugă concurența, comunică între ei prin astfel de vorbe-n vânt. Aștept ziua în care concurența le va distruge, la rândul ei (nici Ziua Dreptății nu pare să fie departe), afacerile.

Iată ce spunea Ion Creangă despre iezuiți, antemergătorii masoneriilor (și-au schimbat numele dar nu și năravurile):

„Este cunoscut de toți aceia cari au cetit istoria culturei popoarelor cît rău a produs activitatea iezuitismului în cele mai multe țări ale Europei. Societatea omenească n-a avut niciodată mai mari adversari, dușmani mai neîmpăcați decît acești monștri, învăluiți în sacul pocăinței, ascunși supt masca cucerniciei, iar în inimă și în suflet cu cele mai negre planuri, cu cele mai negre vicii și păcate.” (Iezuitismul în România, de Ion Creangă)