Când pe podul Crimeei se juca miuța, președintele sârb Aleksandar Vučić lansa în eter o confidență a prim-ministrului ungar Viktor Orban. În 1999, anul în care Ungaria a fost primită în NATO, probabil ca să-și demonstreze loialitatea, Clinton și Blair i-au cerut lui Orban să atace Serbia din nord. Orban a refuzat. Într-o vizită ulterioară în Marea Britanie, fosta prim-ministră Margaret Thatcher i-ar fi reproșat că a lăsat soldați englezi să moară. Adică, ar fi fost mai bine să fi fost doar unguri și sârbi? Dacă vă aduceți aminte, într-un alt articol, v-am propus să ascultați o melodie All Stars – Band Aid, lansată în 1984, în sprijinul Africii, pentru eradicarea sărăciei și a malnutriției. Unul din versurile despre care mai târziu Bono ne-a spus că inițial nu a vrut să-l cânte spunea “Mulțumește lui Dumnezeu că suferă ei și nu tu”. Parcă așteptam mai mult de la democrație.
Afirmația lui Vučić a fost preluată în mare parte de site-uri sârbești, ungurești și ruse. E oarecum verosimilă pentru că America avea un plan în 1999 și ar fi fost mai ieftin să folosească trupe din împrejurimi decât să se cheltuie cu transportul propriilor trupe, instrucție, prime etc. S-a mizat și pe imaginea creată de unii extremiști Ungariei, cum că ar fi avut pretenții expansioniste. Chiar dacă are un lobby interesant în America, Ungaria, adică cei rămași acasă, are însă și principii.
Partea bună a lucrurilor e că aproape toți liderii Europei de Est s-au trezit din anestezie și și-au cam dat seama că au fost jucați la masa tratativelor, că au fost sărăciți, iar în loc de salarii egale cu prietenii din vest li s-au returnat măsuri politice. Acum, însă, lideri din estul Europei dau adevărate lecții de demnitate occidentului.
În ultima vreme ies la lumină tot mai multe tactici de război murdare ale americanilor. Nu s-a auzit de război curat, dar parcă prea nu se asortează cu imaginea pe care și-o vând. Dacă nu fac un efort să îndrepte lucrurile, dacă nu ies definitiv din Ucraina și lasă europenii să se dezvolte după cum cred europenii de cuviință, s-ar putea să plătească mai mult decât face. N-ar fi fost mai frumos să folosească banii irosiți pe zâzaniile ultimilor ani în crearea unui sistem de sănătate gratuit pentru toți americanii? Să se fi îngrijit și de purificarea școlilor de propagandă, n-au fost destul americanii făcuți de râs din motive de lipsuri în cultura generală? Încăpățânarea Americii ne arată o față urâtă, plină de cicatrici a democrației pe care toată jurnalistica occidentală, coristă, nu va mai putea s-o ascundă.
Interesant e și faptul că în sălile de judecată, America încă mai susține că dreptatea e în credința în Dumnezeu. Soldații americani cântă imnuri și psalmi bisericești la instrucție, americanii de rând se roagă prin tot felul de biserici, multe inventate chiar de ei, și totuși nu se dau totuși în lături de la crime odioase sau violuri. Americanii au bombardat creștini de Crăciun și de Paști, și musulmani pe timpul Ramadanului. În ce Dumnezeu or fi crezând? Că doar nu s-or crede ei …
Poate îi lămurește Kierkegaard: “Blestemele lui Iehova, oricât de cumplite ar părea, sunt fără doar și poate o consecință a dreptei judecăți. Nu același lucru se poate spune despre zeii Greciei antice, furia lor e lipsită de morală, chiar dacă e dublată de o ambiguitate estetică.” (Ori ori – un fragment din viață)
Este foarte ușor să privești din afară ce se întâmplă în lume ,să nu te implici ,ci să complici mai mult lucrurile, pentru ca in final, tot tu și nu cel care se impună să ai mai mult de câștigat ! Așa au procedat mereu americanii ,știind că au de câștigat ceva dintr-un conflict sau dintr-o situație cenușie dintr-un colț al globului pământesc, lucru care, din păcate ,se întâmplă și azi în lume cu scopul precis ca America să fie recunoscută ca cea mai mare putere a lumii ,nu doar strategică și militară, ci în primul rând economică !Felicitări pentru un articol prezentat și argumentat foarte obiectiv ,doamnă !