Novak Djokovic a câştigat Australian Open pentru a zecea oară. El va reveni pe locul 1 ATP

Corespondență din Anglia. De Ziua Națională a României am refuzat să-mi fac manichiura

De Ziua Națională toți reprezentanții trotuarului politic își fac manichiura: cu cerbi, cu păsărele, cu sori și radare, neapărat pe fond de culori naționale, chiar dacă adevăratele lor interese au mai mult aere de camuflaj. Armatele, tancurile, elicopterele se scot la paradă, stratul de rugină și scrâșnetele neputinței sunt unse cu ulei demagogic, se aplaudă pentru hoție, prostie, cu mâna la chipiu și cu ipocrizia la buzunar.

Dar ce e țara? Țara e pământul de sub unghii, cel care, deși acoperit cu sclipici, miroase a grâu verde, a caznă de apă și a bocet de lumină. Țara e biserica. Cei ce nu mai au biserici, în gând sau pe pământ, nu mai au țară, se cred cetățeni ai lumii – niște baloane cu heliu care vor sfârși în nimic sau poate doar în niște pelinci jerpelite de plastic, regretând despărțirea de bun simț și de oxigen. În biserica țării nu se intră călare, nu se intră cu croncăneala vopsită și nici cu notificările de pe telefonul mobil.

Țara e biserica în care morții pentru libertatea și bunăstarea neamului au dreptul la pământ și la binecuvântare. Numele lor și nu tancurile noastre au dreptul de a ridica ochii către Arcul de Triumf. Țara e biserica în care copiii învață să spună mama, tata, casă, și, fără să ceară prea mult, Dumnezeu. Țara e gustul mămăligii pe stomacul gol, durerea de a șpăgui un medic să-și facă treaba, țara e strigătul săracului la rang de mare cavaler. Țara e hotărârea mea, și-a ta, și-a tuturor de a nu mai vota hoți, de a nu-i mai lăsa pe alții să ne ia în van, în desfrâu.

Țara e covata sufletului meu, fără de care aș fi pierdută, fără de care nu aș avea sens.

Țara nu sunt președinții mai mereu plecați în vacanță, pe care orice suman fost la oi i-ar putea pune la pământ. Va veni o zi când astfel de președinți vor fi bătrâni și bolnavi, dar țara își va lua sănătatea și va pleca în vacanță, lăsând nesimțirea să le dea târcoale. De Ziua Națională a României, familia prezidențială și toate familiile de politicieni ar fi trebuit să viziteze și să hrănească case de bătrâni, de orfani, de nevoiași. Ar fi trebuit să anunțe programe de eradicare a sărăciei cu scopuri, surse și sume exacte. De Ziua Națională, familiile bogate ale țării ar fi trebuit să coboare în canalele disperării, în ungherele aurolacilor și ale cerșetorilor, în grajdurile rămase goale ale țăranilor lăsați fără ajutor. De Ziua Națională a României, protipendada țării ar fi trebuit să poarte bocanci rupți, haine cu mult prea subțiri, disperare în ochi. Și ar fi trebuit să împartă nu speranțe deșarte sau ciocolată, ci pâine și apă, și-o îmbrățișare caldă, ca de la Dumnezeu.
Țara e lacrima căutată de fericire, dar căreia unii îi tot schimbă adresa ca să aibă ei de unde primi mai mult. Bogatul duce grija conturilor din bancă, omul bun duce pe umeri o țară cât nouă vieți.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

3 comentarii pentru articolul „Corespondență din Anglia. De Ziua Națională a României am refuzat să-mi fac manichiura”

  • Voiam sa adaug 1-2 idei si sa inchei cu Juvenal, Satira (X),cu nepăsarea plebei din vremea sa, satisfăcută dacă i se oferă pâine și circ.
    Prefer sa citez din Adriana Stoicescu (Flux 24). Face o analiza obiectiva ref. „starea natiunii” :
    „Inabusita de fumul de mititei, pierduta printe tarabele cu fasole si varza, Romania s-a trezit din nou singura……a ramas doar
    o batranica trista, imbracata ponosit, care are o singura dilema: mancare sau medicamente?
    Romania nu stie daca mai e o tara. Daca mai are un popor…….Suntem o colonie si nu e vina nimanui. Doar a noastra….
    Ne-am obisnuit cu statutul de sclavi si ne convine sa nu ne batem capul cu nimic…….
    Singura noastra constanta e ura. Ne uram visceral unii pe altii si ne inchinam la tot ce nu e romanesc….Apoi, ne vaitam.”

  • Foarte frumos spus. Felicitări!

  • Ca marea majoritate a filmelor romanesti: ori cu Pacala sau asemanatoare ori cu cantece de jale ca fond sonor. Asta o fi gena.