Corespondență din Anglia | Despre rețelele de crimă organizată de tip County Lines

Cuvântul corupție nu e folosit aici în Anglia decât cu referire la țări din Europa de est, ori la spațiile sudice, de latinitate, ori la țările în curs de dezvoltare. Se crede că aici realitatea corupției nu poate penetra spațiul fostului mare imperiu, deci nici în imaginarul colectiv nu e lăsată să pătrundă. Dar de ce, de unde această credință-convingere? Poliția, cuprinsă de o admirație perplexă și neputincioasă față de Business model-ul rețelelor de crimă organizată de tip County Lines și a derivatelor lor, vorbește în gol și poate descrie de pe poziții elevat-informate modul de organizare de tip corporație, supermarket/mall al acestor rețele. Dar nu le pot veni de hac, dimpotrivă, ele cresc și se dezvoltă de la un an la altul. Cuvântul corupție nu e pomenit niciodată în discursul politic, mediatic, civic. Doar eufemisme care nu fac altceva decât să întrețină iluzia că drogurile, traficul, exploatarea umană sunt realități dezvoltate și menținute ca un business de proporții, de economie subterană, dar care nu își merită cuvântul care lovește în osatura altor economii, din spații cu o precară democrație și un stat de drept vai de capul lui. Cuvântul murdar, Corupție, înoată până la țărmul insulei și înainte de a-l atinge, se întoarce de unde a venit. Sau a fost adus din alte părți, ca și Coronavirusul. Așa gândesc indivizii grobieni needucați, mocnind de același primitivism care a aruncat în apele Avonului din Bristol statuia exploatatorului de sclavi din secolul XVI. Deși sclavia modernă poate bate pe la toate ușile, pe orice stradă, cetățenii nu ies în stradă să ceară, să urle pentru abolirea acestui tip de sclavie.

Între timp sunt finanțate proiecte, se alocă fonduri pentru a se înțelege care sunt barierele care blochează descoperirea rețelelor de tip County Lines, din care pornesc și alte derivate. Proiecte care din punctul meu de vedere vor atinge doar vârful icebergului, întrucât evită folosirea conceptelor, cuvintelor cu mare încărcătură, de la care să se purceadă la investigarea și cunoașterea realității. Nici măcar cuvintele societate civilă (civil society) nu fac parte din vocabularul uzual al mass mediei, politicienilor, autorităților. În locul acestor două cuvinte, e folosit termenul de third sector. Wikipedia se referă la termenul de third sector ca fiind cel care include familia și sfera privată, precum și indivizii și organizațiile independente de guvern.

Actorii societății civile subterane, asociați prin colaborări sub diferite forme și cu aceleași interese, își dedică timpul, cunoștințele și experiența mai ales din spatele perdelelor, al tabletei și mobilului, din spatele volanului pentru a pune frâne, a devia, sabota, îngrădi și jefui libertățile, chiar pentru a pedepsi implacabil acțiunile și intențiile persoanelor cu simțul cetății, care nu vor decât să trăiască altfel, să aibă un loc în care să fie lăsați în pace. Această societate civilă subterană poate crea falii, fascii în țesătura societății, a businessurilor de diverse modele și s-ar putea declanșa la orice moment, necontrolat, în războaie de stradă, chiar între forțe uriaș inegale, iar la extremis, în turbulențe civile, de amplitudine.

Azi mi-am amintit de filmul Zorba the Greek, de rolul văduvei interpretat genial de Ireni Papas. Mentalitățile și furia care au ucis-o pe văduvă sunt vâna fasciilor infracționale organizate, din actualul Albion.