Corespondență din Anglia | Doar dacă se înrăutățesc simptomele ajungi la spital. Sfatul e să nu te duci la spital, ci să suni la 111 

Sâmbătă seară am avut o problemă serioasă de canalizare, pentru prima dată în 18 ani am avut nevoie de un vidanjor. Am sunat la o firmă, cu puține speranțe, gândindu-mă câți vidanjori ar fi dispuși să vină. Spre surprinderea mea, mi s-a spus că vine cineva duminică, 22 martie, între nouă și unsprezece. Am simțit o ușurare imensă, chiar bucurie. La ora opt dimineața mă sună de la firmă, să-mi spună că va întârzia o oră, doar la 12 va ajunge vidanjorul. Nicio problemă, doar să vină, că-s disperată, nu mă mai pot spăla pe mâini, am zis. Mi-a confirmat că vine precis. Și așa s-a și-ntâmplat. Un domn cam la 70 de ani, fără mască (englezii, englezoaicele nu poartă măști), mi-a bătut la ușă. L-am invitat pe portița care dă spre grădină, ca să nu se expună vreunui posibil virus la mine în casă și am păstrat distanța socială recomandată de guvern. Vidanjorul senior știa meserie, a rezolvat totul în 30 de minute.

După cum v-am spus, nimeni nu poartă mască; doar chinezii sau coreenii, și cum în zona noastră nu sunt mulți chinezi, chiar nu văd măști umblând pe stradă. Sfatul de la Departamentul pentru Sănătate publică e să nu se poarte măști. Cei cu simptome de coronavirus, oricât de ușoare (febră 37,8 sau mai mult, tuse seacă, durere în gât, etc.) trebuie să se izoleze 7 zile la domiciliu, iar membrii familiei celui bolnav se izolează în casă 14 zile, ferindu-se pe cât se poate de bolnav. Doar dacă se înrăutățesc simptomele ajungi la spital. Sfatul e să nu te duci la spital, ci să suni la 111.

De două zile s-au închis Pub-urile, restaurantele, sălile de gym. Pe social media văd unele postări care fac haz de necazul închiderii pub-urilor. Se bea acum acasă și se fac provizii de băutură. Închiderea restaurantelor și a sălilor de fitness nu au provocat reacții pe social media. Pub-ul era centrul sociabilității engleze. Acolo ieșeau din carapace, deveneau expansivi, locvace, zgomotoși. La pub se râdea, era veselie, se adunau prietenii, se uitau la meciuri împreună, depănau amintiri.

Am citit azi în Guardian despre câteva cazuri de discriminare (din pricina fricii de Covid19) față de ‘key workers’ din domeniul medical. Două-trei cazuri de personal medical care stăteau în chirie sau împărțeau chiria cu alții, cărora li s-a cerut să plece. Oamenii (locatarii) se pare că se tem de cadre medicale (începe un proces de stigmatizare) și nu doresc să stea prin preajma lor, să nu se contamineze cumva de cei care sunt expuși zilnic în lupta cu virusul. Ar putea să apară conflicte sociale și nu numai, din pricina fricii și a altor sentimente anti, cu mare încărcătură, la adresa key-worker-ilor.