Liderii coaliției PSD-PNL au decis ca medicul Cătălin Cîrstoiu să fie candidat comun la Primăria București

Corespondență din Anglia | Postașii au toate șansele de a deveni seducătorii zilei de azi

Spre capătul unei străduțe închise, ce dă spre poarta cimitirului vechi, cinci englezi – trei femei și doi bărbați – își trăiesc o dimineață senină, de parcă ar fi sicilieni, în vechea Sicilie însorită. Nu am mai văzut până acum așa ceva. Ședeau comod și relaxați pe scaune pliante de plajă, trei pe caldarâmul unui trotuar, ceilalți doi, pe trotuarul opus. Două sau trei familii, unite în conversație sub soarele lui Prier, cu câte o sticlă de bere în mână, își trimiteau unii altor avioane de cuvinte în zbor. Pentru păstrarea distanței sociale, o doamnă din cele trei își așezase scaunul pe marginea străzii înguste, la piciorul bordurii trotuarului. De o parte și alta a străzii se odihneau mașinile parcate. Am trecut pe lângă ei prin mijlocul străzii, i-am salutat și le-am dat de înțeles că îmi plac. Unul din bărbați mi-a răspuns cu un zâmbet larg, deschis. Vorbeau tare, fără inhibiții, de parcă toată strada era a lor. Una din femei a zis că ar face un Apprenticeship (curs de ucenici) online, numai să facă ceva cu mâinile.

Tot la plimbarea de azi am văzut un postaș cool. Toți postașii mi se par acum mai bărbați, mai atrăgători, de când cu Covidul. Și pentru că pe acești bărbați îi vezi umblând pe stradă, parcă mai energici și mai activi ca înainte. Prin natura lui, bărbatul e activ, ulicar, al cetății, nu e de legat în casă. A-l lega în casă, luându-i libertatea, e și o formă de castrare. Probabil postașii primesc o putere în plus din simplul fapt că sunt acum stăpâni pe străzi și cartiere. Muritorii care ies din casă se mișcă fără libertate, motiv pentru care mulți au fețe mohorâte, uscate, spre deosebire de postașii cărora le aparțin acum străzile, lumina și cerul. Poștașul cel cool purta un tricou roșu, brand Royal Post, și o pălărie cu boruri largi, mexicană, în culorile cele mai vii. Își pusese curcubeul pe cap, în solidaritate cu copiii închiși în case, care-și omorau plictiseala umplând geamurile de desene cu curcubee, în cinstea Key worker-ilor. Cred că orice clipă de fericire contează și că, acum mai mult ca niciodată, nu trebuie să fim zgârciți cu noi și cu ceilalți. Așa că i-am dat de înțeles din priviri că este grozav. De bucurie, a început să fredoneze o melodie. Postașii au toate șansele de a deveni seducătorii zilei de azi, noii bărbați fatali, călcând peste cadavrele bărbaților care vor pierde pe piața maritală și erotică: mafioții, gangsterii, bodyguarzii, cei cu mușchi de sală. Sălile de gym s-au închis și multe vor da faliment. Sigur, mulți – bărbați și femei-  își vor transforma casa în sală de fitness, cumpărând online toate aparatele necesare. Dar cu toate acestea, epoca de aur a mușchilor va fi eclipsată de picioarele simple și suple, care se mișcă liber. Postașii au serviciu, sunt key workers, expuși, dar nu foarte tare (nu trebuie să intre în casele oamenilor), radiografiază o comunitate, un oraș în derivă, observă și stochează secrete. Cine mai vorbește acum de gangsteri și criminali, ori de corupți? Presa i-a abandonat, parcă nu mai există alte infracțiuni și crime, de când cu Covidul. Ce fac traficanții, cei care mișcau droguri, clanurile și capii? Au intrat în bârlog și ei, alături de toți muritorii? S-au digitalizat? În ultimii ani, în toată Anglia au proliferat gangsterii urbani și așa numitele County Lines: grupuri de criminalitate extrem de bine organizată, care controlează și facilitează traficul și distribuția de droguri, prin intermediul unor numere de telefoane mobile, în special pay-as-you-go [1]. În prezent sunt aproximativ 1000 de astfel de linii telefonice, aparținând grupurilor infracționale și aproximativ 2000 de numere de mobile date indivizilor care distribuie drogurile.[2] Aceste grupuri au legături cu alte grupuri infracționale, specializate pe trafic de persoane și exploatare. Dacă Poliția britanică a fost mai mult sau mai puțin neputincioasă și nu a putut veni de hac caracatiței, Covidul a declanșat un răspuns și un Plan de 330 bilioane lire din partea Guvernului și a autorităților locale. Planul ar putea fi Calul Troian din care vor sări luptătorii Covid19 asupra Covidului și victimelor colaterale ale Planului. Acele victime ar putea fi brațele caracatiței.
Și totuși, de ce se vorbește acum doar de Coronavirus și Covid? Acest lucru mie îmi ridică întrebări…..

Rainbows, rainbows, strigau copilașii scoși la plimbare, privind desenele din ferestre, așa cum ar fi privit pe vremuri jucăriile din vitrinele magazinelor ticsite cu produse. Dar nu toate ferestrele sunt vesele. Am trecut și pe lângă ferestre de oameni singuri, poate bătrâni, poate bolnavi sau sărmani. Geamurile si zidul casei spuneau o poveste mai tristă. Cineva, din spatele acelei perdele umile și prăfuite, a scris un bilețel de dragoste și l-a lipit în geam: Thank you NHS and key workers for all your dedication, hard work and committment looking after us when we need you most. Each and every one of us appreciates you all (Mulțumesc, NHS și key workers pentru dedicația, munca și angajamentuul vostru de a avea grijă de noi acum când avem cea mai mare nevoie. Fiecare din noi vă apreciază pe voi toți).

Într-un magazin mic, vânzătorul le-a spus unor cumpărători că săptămâna viitoare doar sâmbăta va fi deschis, pentru că vineri este Good Friday (Vinerea Mare). Am vrut să-l mai aud o dată cum rostește aceste două cuvinte: Good Friday. Așa că, la plecare am sumarizat ceea ce auzisem despre ziua de sâmbătă, dându-i șansa să umple golul de informație, anume lăsat în suspans, spre a fi reabilitat: vineri este închis, pentru că este Vinerea Mare.

În aceste timpuri ale pandemiei, un român, un polonez, un brazilian, se simte mai singur printre englezi. Și asta din pricina limitării și neputinței pe care o au englezii de a înțelege și a se apropria cu sufletul de ceea ce este străin, o altfel de realitate, pe care nu sunt în stare să o perceapă, să o înțeleagă decât prin valorile și felul lor de a fi. Cum simte, cum gândește un român, un ungur, un brazilian care trăiește drama Coronavirus în Anglia, este ceva lipsit de interes, mai ales acum, când țara lor e așa de încercată. Un autism, un analfabetism emoțional față de Străin. Altfel, un popor mare și demn. Dar care depinde de forță de muncă din exterior, în domeniile cheie. Acestor medici, asistente, îngrijitori, cum să le ceri să se jertfească în aceste vremuri, cu un contract cu viză de muncă pe un an și prelungit cu țârâita? Pentru ca imigrantul să dea tot ce are într-un climat de analfabetism emoțional, și în plus catastrofal din cauza Covidului, promisiunea ar trebui să fie nici mai mult nici mai puțin: rezidență permanentă. Nimeni să nu accepte mai puțin. În alte cuvinte, să nu mai emigreze. Să fie medici pentru ai lor, în țările lor. Pentru că mai mult de o viză pe un an, nu vor primi. Cu echipamentele de protecție nu este roz nicăieri.


[1] https://homeofficemedia.blog.gov.uk/2020/01/10/home-office-in-the-media-friday-10-january/
[2] https://www.justiceinspectorates.gov.uk/hmicfrs/wp-content/uploads/both-sides-of-the-coin-police-nca-response-vulnerable-people-county-lines-drug-offending.pdf


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

2 comentarii pentru articolul „Corespondență din Anglia | Postașii au toate șansele de a deveni seducătorii zilei de azi”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *