România a câștigat meciul contra Ucrainei cu 3-0, în primul meci al grupei E de la EURO 2024

Corespondență din Anglia. Povestea porcilor lăsați fără slănină

Iarna, când sămânța pâinii rescria geneza pe sub pătura albă de zăpadă, omul bun se trăgea lângă vatră și depăna povești de mai aproape de păcat, ca pe o spovedanie, dar și ca pe o luare în râs a propriilor tovărășii. Folclorul tuturor popoarelor e plin de povești cu animale, de dinainte de creștinătate, adaptate de zeloși și după. Mulți au încetat să se mai închine la zei cu capete de dobitoace, dar le-au păstrat în zodiac și ca însemne. Poate că fabulele au fost un exercițiu de generozitate. Ordinele masonice, stemele țărilor și-au ales protejați și posibili protectori (credința în Dumnezeu a fost sabotată încă de la Adam), planete, constelații și alte corpuri cerești adoptând nume de la grădina zoologică (antică sau modernă). Zodiacul a fost lăsat să facă pe-a trepădușul pe lângă știință, căci avea dezlegare de la alchimiști, în același timp creându-se iluzia că știința nu ar avea nimic de-a face cu Dumnezeu. Știința e de fapt motivul pentru care Adam a fost alungat din rai, dar nu pentru că Dumnezeu l-ar fi vrut prost, ci pentru că nu era pregătit, nu avea destulă învățătură. Adam și Eva s-au grăbit. Atunci Dumnezeu i-a lăsat să învețe pe pielea lor, pentru că s-au crezut atât de deștepți încât să-și permită să nu țină cont de sfatul Lui. Diavolul a făcut imediat echipă cu oamenii, asigurându-i că aveau să se descurce. Doar că drumurile pavate de diavol (chiar și cu iluzii de bune intenții) nu duc în rai.

Iată două exemple care i-au fost odată dragi lui Dumnezeu: Nobel și Einstein. Toți veți suspina: vai ce oameni deștepți, oameni buni! Din întreaga propoziție doar vai! e adevărat. Când Nobel a fost îndrumat spre formula dinamitei, Dumnezeu i-a cerut să renunțe, era ceva ce avea să distrugă parte din Creație. Diavolul însă se dădea peste cap de bucurie, împingându-l să breveteze și să vândă patentul. Cu banii câștigați, Nobel a lăsat vorbă de premii. V-ați minunat poate de așa generozitate. Premiile Nobel s-au acordat, de-a lungul timpului, doar masonilor și celor ce au servit interesele pecuniare și de putere ale masoneriilor; nici măcar un singur om bun, conștient de ce a făcut, nu a câștigat acel premiu. Einstein a fost îndrumat către dezlegarea unora dintre secretele energetice ale Universului. Diavolul și-a pierdut mințile de bucurie, propunându-i bomba atomică. Einstein a cules mărul neștiind că avea să bea și otrava șarpelui. Rene Magritte le-a făcut o poză (foto). Se numește Fiul Omului (1946), dar e de fapt un joc pe de-andărătelea son of man àmason. Toți oamenii care au avut acces la cunoaștere au trebuit la un moment dat să aleagă între sfatul lui Dumnezeu și bogățiile diavolului. Și oameni suntem, de-aia e plin pământul de scuze.

Dar să ne întoarcem la înțelepciunea populară. Românii au și ei o poveste a porcului, fost prinț, înger căzut, pe care îl salvează o femeie după ce tot pe ea s-a dat vina. Că deh, porcul tot porc. Mai există însă și o poveste intelectualizată a unui scriitor, considerat profetic, pe care încerc s-o pun la îndreptare. Cum altfel dacă nu tot printr-o poveste inspirată de înțelepciunea populară, simplă, dar nu ferită de sâsâit.

Cică au fost odată trei purcei. Plictisindu-se ei cu ce le cădea în troacă, s-au dus să joace bâza cu lupul. Lupul era și pe atunci un personaj care la foame făcea urât, își stăpânea cu greu nervii. S-a jucat el cât s-a jucat până a început să-l gâdile pe la nas șoriciul. În timp ce lupul încingea grătarul, porcii au luat-o la fugă, făcându-și deja planuri imobiliare.

Porcii de azi au luat povestea de unde rămăsese și s-au apucat de upgradări. Cu măr în gât și bani pe ochi. Lupul și porcul au bătut laba și și-au făcut firmă de arhitectură și construcții. Dacă în secolul douăzeci s-au ridicat clădiri, poduri, biserici din cărămidă, cu care ne mândrim și astăzi, s-a încercat și găsirea de soluții mai ieftine, pentru ca lupul și porcii să facă mai mulți bani. Cimentul nu a fost de-ajuns. În ultimii ani s-a construit din prefabricate, subțirele și ușor de împachetat.

-Le dă jos vântul, au zis porcii, dar nu-i bai, ridicăm altele, că-s la pachet, ca puzzle-urile.
-Mă, da fraieri mai sunteți! Vântul eram eu, s-a confesat lupul.

Ca să-i fac dreptate poveștii, trebuie să menționez și urangutanul, un uragan adaptat fabulei.
Clădirile din cărămidă au fost abandonate, porcii nu au prea dat de pomană, iar renovarea e scumpă. Istoria științei aducătoare de bine a fost lăsată în paragină, precum o herghelie de cai, foști înaripați, morți. Și măcar dacă placajele (unii spun urmăriți femeia, alții banii, eu vă spun urmăriți invențiile proaste și o să descoperiți vinovații) ar ține cont de știință. Pe vremuri se studiau în școli rezistența materialelor, fizică, chimie, instalații electrice. Clădirile pe care le-am văzut construite peste noapte nu au respectat reguli decât de fațadă. Discipolii porcilor și ai lupilor au învățat în școli cum să fie frumoși, nu deștepți (Dorian Grey nici în poveste nu visa la atâta prostie). Nimeni nu le-a spus în schimb să nu scuipe și să nu-și sufle nasul pe stradă, să-și respecte bătrânii (tutuirea e o formă modernă de imbecilizare), nimeni nu i-a învățat să danseze, să se spele, să citească. S-au creat parade de obiecte și organe sexuale în loc să se predea în școli igiena corpului și a minții. Generațiile degețeilor lui Soros nu și-a mai bătut capul cu rezistența materialelor și formulele greoaie de fizică. Și-au creat Google și YouTube, Tik-Tok și Facebook. Pe Twitter stau chibiții.

Ați văzut clădiri care să plângă și să se plângă de prostia omului? Eu am văzut. Am văzut și tot felul de ingineri care fac măsurători fisurilor, în loc să le fi prevenit. Dar ca să previi e nevoie de educație, de cercetare, de alegeri bune.

Oamenii stau și se uită ca proștii la războiul din Ucraina, fără să se plângă vreunul că banii pentru cercetarea și vindecarea cancerelor, a Alzheimerului, a Parkinsonului s-au risipit pe cercetarea virușilor mortali, cei care au fost folosiți ca armă biologică, pe producția de arme, pe război, și pe șoriciul celui sacrificat de Ignat. Căci porcii știu că trebuie să plătească zeciuiala, care nu e taxă, ci prețul încălcării celor zece porunci. Zece, Doamne, și toate zece.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Un comentariu pentru articolul „Corespondență din Anglia. Povestea porcilor lăsați fără slănină”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *