În urmă cu mai bine de 40 de ani am descoperit mitologia greacă, citind „Legendele Olimpului” de Alexandru Mitru. Am auzit pentru prima dată despre Războiul Troian și protagoniștii lui: Paris, frumoasa Elena, Ahile, Ulise, Hector și ceilalți eroi, dar și despre Troia, oraș legendar al civilizației grecești. Despre iubirea dintre Ulise și Nausicaa aveam să citesc în Odiseea lui Homer, pentru că îmi doream să aflu despre originea numelui meu. Iar despre Troia, acest oraș legendar, locul unde s-a desfășurat Războiul Troian, așa cum este descris în Ciclul războaielor troiene, am citit în Iliada, cel de al doilea poem epic atribuit lui Homer.
Ceva mai târziu, după ce am citit opera lui Homer, interesul meu a crescut și m-a făcut să îmi doresc să vizitez Troia.
Nu vă voi povesti cât de greu am digerat Iliada, deși este considerată astăzi una dintre cele mai importante opere literare ale umanității. În Grecia antică era principalul obiect de studiu în școli.
Și dacă tot m-am încumetat de am citit-o, am zis să merg să vizitez acele locuri și să mă bucur de istorie.
Împreună cu o prietenă și fiica mea am hotărât să organizăm excursia. Trebuie să recunosc un lucru, prietena mea a fost mult mai hotărâtă decât mine. Eu aveam ceva ezitări după ce am citit câteva dintre argumentele istoricilor, pro și contra. Dar până la urmă importantă este povestea, emoția și bucuria.
Avantajul de a locui în Turcia a facilitat vizita mult dorită. Cu mulți ani în urmă văzusem Efesul, pe care l-am adorat, iar acum vedeam și Troia. Așadar, am pornit spre Canakkale, m-am bucurat de frumusețea strâmtorii Dardanele și de turcoazul infinit al mării Egee care pur și simplu îți taie respirația și după ce am lăsat bagajele la hotel am pornit spre Troia. Era foarte cald, chiar prea cald, dar îmi doream să ajung acolo.
Înainte de a ajunge la hotel, am făcut cunoștință cu emblematicul cal troian dăruit orașului de realizatorii filmului Troia. Normal că a urmat o sesiune de fotografii și parcă îmi și imaginam scena aceea din film cum coborau grecii din calul troian și reușeau să o cucerească. Grecii au reușit să-i învingă pe troieni cu ajutorul acestui cal uriaș de lemn, pe care l-au considerat un cadou la finalul războiului. În realitate, însă, grecii s-au ascuns în cal și au atacat când nimeni nu se mai aștepta. Povestea celebrului cal troian este arhicunoscută și a devenit o metaforă în zilele noastre, nu doar în războaie.
Totul s-ar fi întâmplat undeva între anii 1300-1200 Î.Hr. Războiul Troian a izbucnit în momentul în care Paris a fugit în Troia cu Elena, soția lui Menelau, regele Spartei, având alături de ei și o parte din averea acestuia. Furios din cale afară de gestul comis de Paris și Elena, Menelau a adunat o armată și a pornit războiul. Ideea de a construi calul uriaș din lemn se pare că i-a aparținut lui Ulise.
După ce am admirat calul troian și imaginația mi-a luat-o razna, conștientizând că numele meu e parte a acelor vremuri am fost mult mai captivată de ceea ce urma să explorez.
Cetatea Troia este situată în Asia Mică, la aproximativ 30 de km de Canakkale. Ne-am urcat în mașină și am pornit la drum.
Nu voi intra în detalii despre Troia lui Homer, chiar dacă este motivul pentru care cetatea a ajuns atât de vestită. Părerile despre Războiul Troian și personajele lui sunt împărțite între istorici, chiar dacă sunt dovezi ale unei bătălii purtate în apropierea cetății, în secolul al XII-lea î.e.n., iar unele personaje ale războiului au fost identificate istoric. Și cu riscul de a părea ignorantă, sau să spun că poate nu am întâlnit ghidul perfect să mă convingă în totalitate de veridicitatea existenței cetății, pe alocuri am manifestat și eu oarece scepticism.
Cel care a reușit descoperirea rămășițelor, scena războiului troian atât de bine exprimat în Iliada de către Homer, a fost Heinrich Schliemann, care în anul 1870, începe săpăturile în această zonă. Săpăturile arheologice continuă și azi și au scos la iveală existența a nouă orașe, construite succesiv unul peste celălalt. Am înțeles mai bine explicația acestor nouă orașe când am vizitat muzeul care se află la intrarea în cetate. Frumos organizat, pe trei nivele și cu multe informații despre ceea ce urmează să vezi în interiorul cetății. Orașul a fost fondat în epoca bronzului, cu aproximativ 3000 de ani î.e.n.,a fost distrus și reclădit de mai multe ori pe parcursul existenței sale, cunoscând o dezvoltare importantă de-a lungul timpului. Troia lui Homer fiind identificată cu perioada existenței celei de a VII-a cetăți. Orașul intră în declin în epoca bizantină și dispare. Acest lucru s-a întâmplat până la excavațiile cercetătorului Schliemann. Actualmente site-ul arheologic face parte din patrimoniul mondial UNESCO (1998).
Multe dintre vestigii s-au distrus, altele au fost reconstituite grosolan, încât ai impresia că au fost zidiți niște pereți în zilele noastre. Periplul printre ruinele cetății nu durează prea mult. Pentru mine, dacă nu ar fi fost povestea atât de bine creionată de Homer, existența acestei cetăți mi-ar fi pus reale semne de întrebare. Chiar dacă specialiștii au căzut de acord că descoperirile făcute sunt edificiile Troiei și chiar dacă de curând s-a spus că s-au găsit rămășițe din lemnul din care a fost construit calul troian, sunt enorm de multe semne de întrebare.
Mi-a plăcut experiența din prisma încărcăturii istorice, a legendei calului troian și a frumoasei Elena, un nume predestinat, care a dat naștere acestui război.
Dacă mă aflu printre scepticii care cred că eroismul din povestea căderii Troiei pare desuet sau dacă, în lumina noilor descoperiri arheologice, dar și epigrafice, mă pozitivez și cochetez cu noile teorii care susțin existența unor conflicte majore care au zguduit Troia pe parcursul mai multor ani, iar unul dintre ele e posibil să fie chiar Războiul Troian descris de Homer, o să vă lansez invitația, ca atunci când ajungeți în Turcia să vizitați aceste locuri și să vă lăsați copleșiți în primul rând de însemnătatea locului în istoria lumii.
Lasă un răspuns