„Corupțiavirus” sau de ce Ludovic Orban trebuie să rămână Premier

Depunerea mandatului de către Florin Cîţu a generat o serie întreagă de presupuneri despre motivele renunțării acestuia. Acuzațiile îndreptate împotriva fostului desemnat să formeze o majoritate pentru un cabaret burlesc și nu pentru susținerea unui Guvern în Parlament sunt care mai de care mai crude cu bietul om, obligat să fugă de funcția de prim-ministru ca de moroii din cimitirele mehedințene.

Aproape instant lumea luminată s-a dezlănțuit catalogându-l pe Florin Cîţu drept un fătălău așa cum ar spune Dana Budeanu, iar comentatorii au țipat că liberalii sunt niște iresponsabili. De fapt, aș zice că liberalii au dat un fel de lovitură de circ (stat), dar este un subiect indirect și nu vreau să deturnez sensul acestui text. Sincer, chiar îmi este lehamite de placa aceasta cu responsabilitatea. Noi, românii, nu vrem să pricepem o dată pentru totdeauna că politicienii nu își permit să aibă judecata unui om întreg la cap, bun simț, emoții reale, moralitate, etc. nici dacă ar putea.

Explicația dispariției subite a celui mai mare împrumutător de tone de euro postdecembrist, prin abandonul liberalilor din cursa pentru anticipate, își are originea în organizarea profund coruptă a partidelor politice românești, în cazul de față PNL, precum și a felului obligatoriu de a fi slugă la stăpâni a politicienilor. Asta dacă își doresc să reușească în viață. Și adevărul este că toți vor o funcție aducătoare de privilegii și șpagă cinstită pentru că de aia fac politică. În mod sigur că sunt și excepții, însă politica prezentului nu are nicio legătură cu teoria sau cu fantezia alegătorilor despre cum trebuie să fie cei care ne reprezintă.

Astfel nimic poate că nu dovedește mai bine corupția unui partid politic românesc decât împărțirea funcțiilor în Guvern, după câștigarea alegerilor la termen sau după preluarea puterii de către partidul prezidențial cu ajutorul SRI-ului. În orice variantă, drumul corupției pornește de la cei doi stăpâni: președintele și premierul. Dacă am ajuns aici să ne aducem aminte că anul trecut, la începutul lunii noiembrie, Guvernul Ludovic Orban a trecut de votul Parlamentului.

Analiza componenței acestui guvern și mai ales a legăturilor bolnăvicioase dintre miniștri, premier și președinte, demonstrează ca de fiecare dată în postdecembrism că și formarea Guvernului Orban a fost o negustorie pentru avuția celui mai sărac prim-ministru și pentru propășirea materială și spirituală a celui mai harnic meditator de fizică cuantică. Este atât de simplu să identificăm miniștrii lui Orban și miniștrii lui Iohannis, interesele economico-financiare din spatele fiecăruia, încât aproape că nu se mai ascunde nimeni și au dat totul pe față.

O dată cu instalarea unui nou guvern, fiecare trib din cadrul partidului de guvernământ și fiecare grupare SRI (securistă) de la Cotroceni purced împreună la devalizarea organizată și temeinică a bugetului de stat. Foarte rapid se constituie un sistem format din oameni care depind unii de alții. Fiecare politician numit într-o funcție publică devine o rotiță în acest lanț trofic al furtului organizat. De aceea, plecarea lui Ludovic Orban de la conducerea guvernului ar pune în pericol sistemul construit cu responsabilitate și investiții în perioada de opoziție. Acesta este motivul pentru care Ludo trebuie să rămână premier. Președintele PNL este garanția că sistemul merge înainte până la capăt.

Aparent fără nicio legătură cu desfășurarea acestui text, îmi aduc aminte că recent am făcut prostia să urmăresc o mizerie de film românesc denumit Miami Bici. Nu mică mi-a fost mirarea când l-am văzut pe Mișu Pricopsitu, fostul consilier personal al Ministrului Transporturilor din perioada 2007-2008, în calitate de actor. Este incredibil cum se întrepătrunde armonios în acest film planul real cu planul ireal. Expunerea în văzul lumii a roadelor guvernărilor trecute este oribilă, dar arată că băieții deștepți au ajuns să facă până și filme despre viața lor. Până la urmă trebuie să se bucure de tot ceea ce au adunat de pe scările Ministerului. Pe de altă parte, povestea aceasta ne indică și cât de proști suntem cu toții și ce stat de drept bun de furat cu totul este România. Dar cum ar putea să priceapă ceva românii din tot ceea ce se întâmplă dacă formatorii de opinie instruiți de SRI gândesc pentru noi?! Nu contează, în filmul ăsta, cineva trebuie să aibă și rolul de aplaudaci ridicoli.

În final, Florin Cîțu a fost transformat în țap ispășitor. El este vinovatul, iresponsabilul, bla, bla, bla. Rareș Bogdan tună și fulgeră într-un stil dezgustător de cocotă moralistă. Renunțarea lui Florin Cîțu reprezintă o mostră evidentă despre prăbușirea umană a indivizilor care fac politică.

Unui om care nu a făcut politică niciodată îi este absolut imposibil să creadă sau să priceapă că Florin Cîțu este arhetipul politicianului român. Nu știu de ce este atât de greu de înțeles că un politruc obișnuit nu poate să se transfere în privat de pe o zi pe alta, după ani întregi de politică. Nici măcar nu își doresc așa ceva. Dacă un politician ajunge să lucreze în privat este doar pentru că cineva le este recunoscător pentru ce a primit de la respectivul când a fost la putere. Până la urmă, cine ar vrea să o ia de la capăt în alt domeniu dacă este concediat sau dacă își dă demisia de la locul de muncă?

P.S.1 Sunt destul de sigur că epidemia de fakenews despre amenințarea coronavirusului este pusă la cale de SRI. În acest fel, reprezentanții guvernului capătă credibilitate prin respingerea acestor informații false.

P.S.2 Marcel Ciolacu a fost cel mai bun apărător al depunerii mandatului de către Florin Cîțu. Asta înseamnă că SRI (PNL) și SIE (PSD) luptă împreună pentru stârpirea coronavirusului.

P.S.3 Ciuma lui Caragea este unită ca un arc peste timp de Covidul lui Iohannis. Sunt atâtea similitudini între cei doi locatari de la Cotroceni, din timpuri diferite, încât nu putem să facem altceva decât să ne râdem și să spargem semințe. De ex., Ciuma s-a ivit „între oamenii curții veniți cu Voda de la Țarigrad”, covidul a fost dus în Parlament de oamenii Președintelui.