Crăcănat pe Ecuator

Mitad del Mundo e locul pe unde trece Ecuatorul.
Binecunoscutul element geografic traversează multe locuri din lume. În unele dintre acestea băștinașii au avut ideea de a profita de oaspetele care înconjoară planeta. Printre aceștia se numără și locuitorii Ecuadorului. Monumentul propriu-zis are înfățișarea unui glob cu o bilă în vîrf. De pe terasa așezată chiar sub bilă, se vede o alee care merge cîțiva zeci de metri pînă în dreptul talciocului. Aleea exprimă în plan urban Ecuatorul. În consecință, ea geme de o lume care simte nevoia să se fotografieze cu piciorul drept într-o emisferă și cu stîngul în cealaltă. Astfel imaginea cea mai des întîlnită aici rămîne cea a omului crăcănat și rînjind fotogenic. Cele mai multe poze aparțin, firește, turiștilor neaoși. La tot pasul poți întîlni fetișcane vesele, în rochii simple, privind galeș la aparatul mînuit de tînărul așezat în genunchi. Nu lipsesc, se înțelege, nici profesioniștii. Aceștia îți ies în cale și se țin scai de tine o bună bucată de drum.

Ca să ajungi pe terasă trebuie să plătești. Liftul urcă, dar nu coboară. Terasa e și ea tăiată în două de Ecuator. În aceste condiții, contra doar trei dolari, poți trece dintr-o emisferă într-alta pînă-ți vine rău. La poalele monumentului dai peste punerea în vînzare a ideii de Ecuator. Linguri, pulovere, fuste și ciorapi, scumiere, clindri și fulare se vînd de cîteva ori mai scump decît în oraș numai pentru faptul de a avea pe ele desenat Ecuatorul. Nu lipsesc, firește, nici barurile mai mărunte sau mai mari, bucătăriile de vară, vînzătorii ambulanți. Doi tineri pictează pe sticlă, cu degetele vîrîte în vopsele, peisaje latino-americane. Peisajul se face în doi timpi și trei mișcări, pe loc, la cerere. Șoferul microbuzului ne îndeamnă să cumpărăm un tablou.
– Mare realizare artistică! încearcă el să ne convingă.
Te pomenești – presupun – c-o fi în înțelegere cu artiștii!

Mitad del Mundo se află la vreo 20 de kilometri de Quitto, în zona satului San Antonio de Pichincha, la o altitudine de 2483 de metri. Drumul pînă aici, pe unde trece Ecuatorul, faimoasa curea de pe burta Pămîntului, costă ceva bani și efort. Merită însă. Întîi și întîi că, la întoarcerea acasă, te poți mîndri c-ai reușit să stai în cele două emisfere. Răscrăcărîndu-te peste fîșia lată de 10 centimetri din fața monumentului, ajungi să ai un picior în Sud și unul în Nord. Dacă îți poți permite să sari ca un țînțar, ai șansa să te lauzi c-ai trecut dintr-o emisferă într-alta. Și avînd în vedere că pămîntul e împărțit nu numai în paralele, dar și în meridiane, țopăind în cruciș, poți susține, revenit pe plaiurile natale, c-ai străbătut cele patru emisfere ale globului terestru în cîteva minute. Celor ce nu te cred le poți arăta un document zdrobitor procurat de la fața locului: „Certificato Cosmografico en la Mitad del Mundo”. El atestă că subsemantul, adică tu, care ți-ai trecut numele în locul punctelor de rigoare, ai stat călare pe Ecuator și „ai tranzitat prin cele patru emisfere ale pămîntului în două minute și cincizeci de secunde, la 2483 de metri, mai rapid ca un satelit extraterestru”. Alături, ți se spune în versuri: „Bine ați venit la Mitad del Mundo/ Oameni de pe celelalte latitudini”.