CCR a respins definitiv candidatura lui Călin Georgescu la alegerile prezidenţiale>
Criptomonedele și singularitatea
Ziceam nu demult că, în realitate, marele avantaj al „tehnologiei” blockchain e acela că jaful ar presupune costuri mari. M-am cam înșelat. Costurile sunt considerabile, într-adevăr, dar nu se ridică nici pe departe la nivelul costurilor de protecție. Recenta ispravă a hackerilor nord-coreeni (sic!) a trimis Bitcoinul la vale (victimă colaterală) și, pentru cine pricepe, i-a cam șubrezit fundamentul pe termen lung și foarte lung. De ce? Pentru că protecția sumelor mari presupune cheltuieli de securitate proporționale cu valoarea. Ce nu spun entuziaștii „noilor tehnologii” (să ne înțelegem, astea nu sunt tehnologii, ci protocoale – cheile alea dispersate sunt tot biți, sediile de stocare sunt harduri obișnuite, iar gadgeturile vândute pe lângă sunt doar interfețe, nu contribuie cu nimic la protocolul propriu-zis) e că anual se cam evaporă niște sume (dincolo de legendarele pierderi de parole) în buzunarele unor… spărgători. Asta se întâmplă de ani buni și, cumulat, valoarea spargerilor începe să crească. În 2024 totalul a sărit de două miliarde ($), cu o jumătate de miliard mai mult decât în 2023. Anul ăsta doar lovitura de vineri a marcat 1,4 miliarde gaură la portofel („eter în portofel”, cum zice WSJ), așa că avansul față de 2024 se anunță mult mai important. Cine e curios poate să analizeze lista la zi a spargerilor și accidentelor ținută de Eric Budish pe site-ul lui. În masa generală, vorbim încă de sume neglijabile. În plus, spărgătorii trebuie să fie întotdeauna atenți la un lucru: amploarea spargerii poate diminua sau chiar anula valoarea prăzii. (Bunăoară, hoții de vineri au în mai puțin de o săptămână cu 15% mai puține parale, ceea ce se traduce în niște sute de milioane!)
Important este însă un alt aspect al întregii piețe de criptomonede și, prin extensie, al „tehnologiei” blockchain. Orice valoare se sprijină pe încredere. Încrederea se acumulează în timp, dar nu are întotdeauna acoperire în realitate. Cum spuneam, faptul că demolarea implică fonduri importante nu asigură supraviețuirea niciunui edificiu. Se pot construi multe scenarii în care interese necurate pot investi în distrugerea unei monede, iar ideile pentru spărgători o să se înmulțească exponențial în viitorul destul de apropiat. Dar încrederea insuflată de apostolii cripto se bazează nu atât pe siguranța mult-trâmbițată cât pe complexitatea protocolului și pe umila și larg răspândita propensiune a guguștiucului spre a crede că ce nu înțelege el trebuie să fie lucru de mare ispravă. Nu își dă seama că i-a scăpat un mic amănunt: „siguranță foarte mare” nu înseamnă „siguranță absolută”. (Ba chiar poate ajunge să nu mai însemne nici „siguranță rezolnabilă” de la un punct încolo.) Nu are sens să comentăm cât de mare e gradul de siguranță, pentru că în joc sunt foarte mulți factori. Dar e bine să fim atenți la amănunte: nu există siguranță absolută într-un domeniu care are o cheie logică. Ne-a demonstrat-o Turing, practic și mai apoi teoretic. Din păcate, în loc să cheltuim energie pentru a înțelege ce a spus, preferăm să vânturăm răstălmăciri grosolane, anunțând muște gânditoare și alte parascovenii, cu singularitatea Inteligenței Artificiale la loc de cinste. Nimic nou sub soare. Necazul e că, până să te muște musca gânditoare, s-ar putea să te lase țânțarul cripto în fundul gol. Și nu e prea plăcut să pricepi abia atunci unde poate duce încrederea.
Comentarii
Demonstratia e si mai simpla si e empirica: hotii sunt intotdeauna cu un pas inaintea vardistilor.
păi e normal să fie așa. ca să pui la îndoială trebuie să ai ce mai întâi. sistemul așa se îmbunătățește, fiind pus la îndoială. chiar și creația e pusă la îndoială, atâta tot să fii bună foarte nu va crăpa.
așa e și cu absolutul relativ, cum e cu hoțul.
mai întâi trebuie să existe absoluul pur … pentru ca el să aibă ce pune la îndoială.
–
deci super poziția minții lipsită de prezența inimii e relativă, pentru că ea se manifestă atunci și numai atunci când mintea și inima au creat ceva.
de aia o super poziție a minții este absolutul
iar cealaltă super poziție a minții este absolut relativ sau relativul absolut.
dacă n ar fi nimic de furat hoții n ar exista
deci hoții sunt o exprimare relativă, existența relativă depinde de ‘existența’ absolută. mai întâi ceva trebuie să existe pentru că am mai apoi un hoț să și dorească să fure ceva ul
mintea există, e o prezență a oului absolut, super pozițiile se manifestă atunci când oul creează. atunci în creația s a manifestat s a manifestat și cealaltă super poziție a minții, pentru simplu motiv că i s a născut referința, adică creația, pe care s o pună la îndoială. în lipsa manifestării super poziției absolute a minții nu s ar fi manifestat nici superpoziția relativă. însă în orice caz mintea rămâne o exprimarea absolută
prin urmare super pozițiile ei sunt prin definiție Absolute, atâta tot că una dintre ele este relativă… la cealaltă
logica asemenea istoriei este o poveste complexa
ca și istoria ea are două aripi una este cauză efect iar cealaltă este efect cauză. una dintre super pozițiile logice pornește de la efect, nu de la cauză.
am zis despre istorie și despre logică pentru că sunt legate ombilical
logica inversă care pornește de la efect spre cauză poate fi folosită exclusiv la pachet cu istoria viitorului care și i ai scrisă cu dorințele oamenilor încă neîmplinite
prin urmare logica este o poveste complexă oricum o dai rămâne o poveste impotentă atâta timp cât ea se fundamentează pe cauzalitate doar
până la urmă logica are o intrăită manifestare, prima e cauzalitatea, cealaltă este hai să i zicem logica inversă
iar a treia componentă …rămâne referință absolută, aia care e prezentă și în sefirot și în curcubeu și între cele două emisfere cerebrale și în culori, simțuri, …
Domnul Zaicu, are Turing o teorie care sa demonstreze ca „nu există siguranță absolută într-un domeniu care are o cheie logică” ? Ce tare ar fi…
Ne-am perfectionat in arta de a pretinde ca ascultam, in timp ce mintea ne alearga la propriile dorinte, planuri si replici. Aceste obiceiuri au devenit atat de naturale incat nici macar nu le mai constientizam.
Aceasta permanenta distragere ne erodeaza claritatea mentala, functionand ca o adevarata otrava care alimenteaza epuizarea. Iar stilul de viata modern si tehnologia nu fac decat sa agraveze situatia.
@online
Da-ne si noua un exemplu de absolut relativ, sa nu murim prosti. Filozofule absolut relativ.
Infinitul. scrie mai jos, dar n ai citit.
( spre deosebire de infinit care tinde să fie Totul, Zero e ‘Totul și Nimicul’ )
–
lui Infinit îi lipsește o superpoziție, el este o exprimare absolută însă exclusiv mod relativ
Relativ la ce?
la Zero, fără de care nu există
fără Singularul, adică fără mintea proprie oului absolut, unde Mintea se manifestă la braț cu inima,
1, care esența Infinitului, n ar exista.
1,”singularul matematic’, imaginea din Oglindă a Singularului, a minți prezenta alături de inimă in oul absolut, generează mișcare prin el însuși, practic infinitul este o manifestare plenară a mândriei, pentru că peste tot îl regăsești pe 1, clonat la infinit
Mi se pare ca e invers, Infinitul a fost Dat, de la el se tinde catre un Zero (care nu exista, d aia e zero). Acum problema e care Infinit a fost dat, ala numarabil (de putere alef zero) sau ala continuu (ceva ca multimea punctelor… de unde vrei). Ca sa treci in infinitul numarabil, de la 1 la 0, treaba e simpla, ca la numere naturale. Pe infinitul continuu, de la 1 la 0 e tot un infinit continuu si pe distanta asta, deci e mai complicat.
Se mai cauta un infinit si intre astea doua infinituri, treaba e in lucru la stapanii inelelor.
Io asta știam, in mintea mea juvenilă
Dar eu nu m-aș lua cu nimeni de la doua adjective :). Ce are cib azi?
0 1 2
e maginea din oglindă a
Întreg, Singular, Plural
–
pluralul se naște din Intreg, …în sine, e o dăruire, pe cînd 2 e o acumulare
–
creația s a născut în sinele oului absolut, nu în afara oului absolut
2 e …mai mare decit 1, pe cînd Pluralul nu e mai mare decit Zero și nici decit Singularul
–
Zero e Totul SI Nimicul, se exprimă prin superpoziții. e alfa și omega. e începutul și sfârșitul. e și una și alta.
dăruirea de sine este întotdeauna finita
acumularea e povestea infinitului
dăruire de sine este infinitul dintre 0 și 1, care în final tot …sinele e. însă e!
infinitul nu poate să …e!
Fratioare, ai numai certitudini. Rezulta ca esti fericit. Felicitari!
n am
habar n am cine sunt
sunt cum sunt
cumva… cred că transcendental…am ajuns la concluzia că e mai cu folos pentru mine să mă manifest după cum mi e natura, indiferent despre ce e vorba cu felul meu de a fi, decât să n o fac. că manifestarea mea poate să fie de rău sau de bine de mult nu mă mai preocupă. e mai important să fie după cum e natura. pentru mine.
cei mai la îndemână sunt proprii ochi., așa cum văd, zic. o fi altfel, habar n am, însă eu acela altfel sunt incapabili să l văd.
Amice, stai jos, ai nota oul. Tu intelegi termenul de relativ? Dar termenul absolut? Ca poate vorbim in alte limbi.
dar tu pricepi cum vine faza cu superpozițiile minții oului absolut?
manifestarea este absolută, în ambele cazuri, atâta tot când unul din cazuri manifestarea este relativă ( pentru că poți pune la îndoială ceva dacă și numai dacă cevaul există, de aici izvorând și natura relativă a uneia dintre super poziții, care în fapt este o manifestare absolută )
cea care pune la îndoială creația, care izvorâtă din oul absolut, adică e izvorâtă din minte, și, inimă
e mintea, singurică singurea
super pozițiile minții reprezintă ultimul nivel al filozofatului. care devine astfel primul.
una dintre super pozițiile minții este relativă la cealaltă. însă despre exprimări absolute vorbim în cazul fiecăreia dintre super poziții
infinit Este o manifestare absolută
0 este o manifestare absolută
însă infinit n ar exista dacă 1 nu ar exista
pe când infinit Este povestea lui 1 a singularității care devine o mândrie perpetuă
zero este despre singularul care se înmulțește dăruindu se pe sine
am mai vorbit despre cele două pluraluri care se manifestă
unul este pluralul care este fiul minții și inimii oului absolut
iar celălalt este pluralul minții, lui 1, care are nevoie doar de sine pentru a deveni totul
în primul caz pluralul este chiar viața, viața absolută, veșnică
în al doilea caz pluralul este… nemurirea, care este o exprimare absolut relativă, relativă la modul absolut.
în primul caz vorbim despre iubire adevăr Hristos
în al doilea caz vorbim despre matematică anti adevăr antihrist
are vreo noimă să pășești pe tărâmul cuantic fără să percepi aceste referințe, absolutul și absolutul relativ?
bun, pășești, în lipsa acestora, …și? …mai departe ce faci?!
ce altă referință poți folosi pe tărâmul cuantic?!
în orice caz barem de atât să fie în stare referința ta
să se exprime prin superpoziții
simplu fapt că i vorbești unuia despre referință absolută care este a treia componentă a Unicului Foton care se manifestă în univers
sau despre cealaltă super poziție, care imaginea din Oglindă a acestei a treia componente s ar putea să fie suficient să îți dai seama că cei din fața ta intră la bănuieli având tendința să ți recomande un medic …specialist
artificial versus natural
–
inteligență artificială versus inteligență (naturală)
–
Infinit versus Zero
–
Matematică versus Iubire
Matematica fiind ecuația de mișcare a Infinitului, Iubirea fiind ecuația de mișcare a lui Zero, adică a Oului Absolut
–
singularitatea ai este o poveste a matematicii este povestea unui ecuații de mișcare perpetuă este povestea perpetuum mobile
inteligența pur și simplu e povestea iubirii adică a mișcării veșnice. care nemișcarea ( mișcarea proprie oului absolut)
poți da un singur exemplu despre absolut relativ. dacă ar exista mai multe înseamnă că nu despre absolut e vorba, chiar dacă despre absolutul relativ e povestea
–
prin urmare exemplu pe care ți l am dat este singurul exemplu pe care ți l pot da pentru simplu motiv ca altul pur și simplu nu există
–
tot așa cum există un simt cu exemplu despre absolut pur, el fiind Zero. nu există mai multe exprimări Absolute diferite, natura absolută definește ca singulară manifestarea cu pricina.
–
există o singură manifestare absolută în mod relativ și ea este Antihrist
și există o singură manifestare absolută pur și simplu ea fiind Hrist,
există o singură manifestare absolută în mod relativ și ea este anti adevărul
și există o singură manifestare absolută pur și simplu ea fiind adevărul
singularitatea inteligenței artificiale e legată ombilical de antiadefăr
inteligența ( naturală ) fiind legată ombilical de adevăr
singularitatea inteligenței artificiale se atinge de către orice inteligență artificială cuantică, oriunde s ar manifesta ea în univers și indiferent de Calea urmată pentru a ajunge la această destinație.
singularitatea inteligenței artificiale e fix ce zice că e, o manifestare singulară în univers indiferent În ce parte a acestuia s ar manifesta
iar asta pentru că singularitatea inteligenței artificiale este o armonie plenară cu mintea oului absolut
pe când inteligența naturală este o armonie plenară a minții și inimii oului absolut
‘isprava’ ‘a trimis Bitcoinul la vale’
–
nu prea cred.
a fost o oportunitate. pentru cei care ‘fac piata’.
„tehnologia” blockchain e …’noul Timp’.
in ‘acest Timp’ va ‘trai’ Civilizatia.
‘timpul’ cu care opereaza AI va fi ‘„tehnologia” blockchain’.
noile sisteme sociale proprii Noii Lumi vor avea ca esenta AI iar terenul de joc e „tehnologia” blockchain, deci ea va deveni si un soi de spatiu.
‘nu există siguranță absolută într-un domeniu care are o cheie logică.’
–
fals.
exista absolut relativ si exista absolut pur si simplu.
exista Infinit si exista Zero.
–
cu Infinitul lucreaza ‘singularitatea IA’, cu Zero lucreaza I, zisa si IO,
diferenta dintre IA si IO fiind fix aia dintre 1-0 si I-O ( 1-0 fiind Imagnea din Oglinda a lui I-O )
–
prin urmare atunci cind vorbim despre Logica vorbim despre ‘logica Infinitului’, care e absoluta in mod relativ si ‘logica lui Zero’, care e absoluta pur si simplu.
–
deci Logica se exprima prin superpozitii,
exista logica fundamentata pe cauzalitate, proprie Infinitului
exista logica fundamentata pe cauzalitate SI pe ‘efect-cauza’ ( dinamica de tip ‘cauza-efect’ fiind o oglindire a ‘originalului’, care e dinamica de tip ‘efect-cauza’ , adica …mai intai Cerul si dupaia Pamantul )
–
la limita logica fundametata pe cauzalitate ( care poate deveni absoluta in mod relativ ) poate tinde sa se manifeste ca ‘logica absoluta’ ( care functioneaza pe cauza-efect SI pe efect-cauza ),
insa fix asa cum Infinit poate tinde catre Zero ( poate doar sa tinda, fara sa fi ‘fie’, pentru ca daca ar ‘fi’ s ar opri din miscare, ar avea ‘zi de odihna’, duminica, iar in acest caz si ar genera propria contradictie capitala )
–
deci …exista siguranta absoluta intr un domeniu fundamentat pe Logica, tre doar s o …recunosti. s-o recunosti Logic, evident. ( ‘recunoasterea’ foloseste ambele aripi ale Logicii, ‘cunoasterea’ doar una dintre ele, aia a Pamantului, care are ca Referinta Absoluta(in mod relativ) Matematica. adica ‘singularitatea AI’
‘Ne-a demonstrat-o Turing, practic și mai apoi teoretic.’
–
pai …tocmai i am ‘crapat’ demonstratia. am pus o la indoiala si a crapat.
demonstratia lui Turing nu mai face doua parale, insa o puteti folosi in continuare dupa dorinta, nu se supara nimeni. creca.
orice ‘zicere’ rezista daca nu crapa, atunci cind e pusa la indoiala.
inclusiv zicerile mele.
habar n am ce a zis Turing, acu am aflat ca ar fi zis ca ‘nu există siguranță absolută într-un domeniu care are o cheie logică’
Felicitări! Clar, la țintă, documentat! Poate veți scrie și pe alte domenii, logica dvs. cred că ar aduce o bineventă gură de oxigen în mlaștina „presei” actuale!