Cristian Tudor Popescu, între dileme despre Servicii și dileme despre Biserică

Din câte am constatat, roboțeii „haștag rezist” sunt în delir când „activistul” Cristian Tudor Popescu înjură la popi ortodocși. Ultima oară a înjurat cam la vremea când neo-marxiștii lui Dan Barna și Cioloș arătau poporului cum refuză ei, cu demnitate de maimuță vârâtă într-un costum și care a înghițit în prealabil și-un drapel, să jure pe Biblie. Acum, Patriarhul a întors și obrazul, dar și răspunsul. Nu știm cine l-a scris, dar e scris bine, la standardele unde nici fătucile Diviziei Presă, din Pro TV, Realitatea sau Digi24 nu ajung foarte repede, între două reprize de croșetat cărămizi: cărămizi de Știri mondene. Redăm din „Cotidianul”:

„Cum să comentezi altfel decât în dificila cheie a compătimirii creştine, colcăiala cripto-socialistă din câteva nuclee mediatice infestate de cristofobie anti-ortodoxă şi din care se iţesc capetele pleşuve şi deloc limpezi, analfabete cultural şi religios ale unor pseudo-jurnalişti trăitori în bula lor de fiere, nu în realitatea obiectivă şi imediată care îi contrazice constant?

Atacurile furibunde şi imunde la adresa Bisericii, numită obsesiv-compulsiv „goldporaţie” (termen folosit de CTP- n.r.), la adresa unei personalităţi ca cea a Patriarhului, numit în mod agramat „Înalt Preafericitul”, zvârcolirea unor inşi desfiguraţi de grimase de ură incontrolabile care nu au nici cea mai vagă idee despre istoria reală, frecvent însângerată a României creştine, a creştinismului şi a Bisericii Ortodoxe, ipocrizia convenabil camuflată cameleonic, dar constant monstruoasă a acestor oameni mici şi veninoşi care în anul de răscruce morală a României, 1990, îi demonizau şi răstigneau public de pe poziţiile gazetăreşti ale „adevărului” pe protestarii reali şi curaţi din Piaţa Universităţii, unde comunismul travestit pervers în democraţie era denunţat lucid, toate acestea, dar şi multe altele (ne)păstrate în memoria noastră comună, spun tot ce e cu adevărat important despre aceşti oameni împuţinaţi moral, doldora de sine, săraci cultural şi pustii sufleteşte, care fac din invectivă, ironie obraznică, ridicolă paradă etică şi schimonosire a realităţii instrumente de analiză „jurnalistică”.

Să ne rugăm, firește, și pentru ei, pentru acești jalnici campioni ai fentării adevărului și ai grosolanei înjurăturii publice mascate nătâng în critică semidoctă a unor lucruri pe care, orbiți de furie anticreștină, sunt incapabili să le înțeleagă! Acești oameni foarte sărmani caracterial au mai multă nevoie de rugăciunea noastră a tuturor și a Bisericii spre care scuipă în sus decât pot ei crede.

Credința în Adevăr (nearticulat), credința în Hristos mărturisit de Biserica vie, reală, neidealizată, dar nici strâmb imaginată de simplii gazetari eșuați în vedetism, această credință ne va dărui claritatea și frumusețea morală ce ne vor salva și ne vor înălța dincolo de „bâlciul deșertăciunilor” în care diavolul cu chip de om cumsecade, cap limpede, omniscient și neobosit justițiar ne invită permanent să trăim.”

Bine scris comunicatul Patriarhiei, purtătorul de vorbe sfințite Vasile Bănescu ar putea evolua la Casa Albă. Ne-amintim aici că, pe 15 mai a.c., Cristian Tudor Popescu declarase, în exclusivitate pentru Digi24 ( eventual pentru restul Diviziei Presă), următoarele: „În momentul ăsta am un gol în cap… enorm… nu știu… nu știu de ce sunt aici…. și ce … ce, da… spuneți-mi deci ce… ce voiam să spun!”

Pentru noi, se impune desigur o întrebare: când scrie despre Religie, CTP scrie cu un „gol” în cap sau cu un „plin”? Care vra să zică, la o emisiune de „cap limpede”, cei de la Digi admit că se poate sta și cu un „gol”?

(https://blogtraianhoria.wordpress.com/)