Criza din Coaliție a fost infinit mai profundă decît – cum zice Klaus Iohannis – un simplu joc al orgoliilor

Depunerea jurămîntului la Cotroceni de către noul ministru al Sănătății, Ioana Mihăilă, i-a dat lui Klaus Iohannis prilejul de a medita nițel, cu voce tare, asupra Crizei din Coaliția de Centru-Dreapta declanșată de acțiunea brutală, ostentativ brutală, de revocare de către premierul PNL, Florin Cîțu, a ministrului USRPLUS al Sănătății, Vlad Voiculescu:

„Munca în echipă rămîne condiția esențială pentru ca demersurile să poată conduce la rezultate pozitive. Acum nu este momentul intensificării disputelor sau al orgoliilor politice de nici o parte. Votul primit de la cetățeni, cu doar cîteva luni în urmă, ne obligă pe toți să acționăm matur și responsabil. În orice partid democratic, cu atît mai mult într-o coaliție de guvernare, există diferențe de viziuni și dezbateri efervescente despre cum trebuie abordate temele naționale mari. Acest lucru este nu doar firesc, ci este de dorit, pentru că doar prin confruntări de idei pot fi găsite cele mai corecte și eficiente soluții pentru oameni. Însă aceste diferențe de abordări nu trebuie să ne abată nici un moment de la obiectivul esențial, care este protejarea cetățeanului. Așadar, le cer guvernanților mai puține dispute și mai mult dialog, mai puțină patimă politică și mai multă responsabilitate, mai puțin orgoliu și mai multă colaborare. Pe scurt, le cer să aibă ca prioritate agenda cetățeanului. Doar astfel guvernanții se pot așeza la aceeași masă, indiferent de opiniile inițiale, pentru a găsi cele mai bune soluții care să răspundă așteptărilor românilor.”

Pentru un politician, chiar și pentru un minim politician, analiza corectă a unei Crize e vitală în găsirea soluțiilor adecvate pentru rezolvarea Crizei și mai ales pentru ca ea să nu se mai repete. Documentele ne dezvăluie că în decembrie 1989 Nicolae Ceaușescu n-a avut o clipă imaginea corectă a Crizei declanșate odată cu evenimentele de la Timișoara. Dacă ar fi avut-o și ar fi dat seama că ea, Criza, nu putea fi rezolvată prin soluțiile clișeu de pînă atunci ale regimului:
Tăinuirea evenimentelor dramatice, încercarea de a compromite o mișcare internă reală prin acuzarea de a fi dirijată din exterior, organizarea de mitinguri de condamnare.
În absența unei analize temeinice soluțiile au fost aiurea și prin urmare au adîncit Criza în loc s-o termine.

Dovedește interpretarea dată de Klaus Iohannis Crizei care a fost cît pe-aci să destrame Coaliția de Guvernare un minim efort de aprofundare a realităților și evident de depășire a clișeelor?
Evident, nu.
Din cîte se vede, gînditorul de la Cotroceni a văzut în războiul dintre PNL și USRPLUS dus atît direct, prin declarații dure, cît și indirect, prin folosirea – mai ales de către PNL – a „presei de casă”, un simplu joc al orgoliilor. Și dacă a fost un simplu joc al orgoliilor, indicațiile date de Klaus Iohannis politicienilor din cele două partide pentru a nu crea o nouă Criză e „să se așeze la aceeași masă, indiferent de opiniile inițiale, pentru a găsi cele mai bune soluții care să răspundă așteptărilor românilor.”

Da, Klaus Iohannis are dreptate:
Pentru partidele din Coaliția de Centru Dreapta Guvernarea e un soi de așezare la masă. La masa plină de fripturi!

Președintele acceptă ca între partide să fie „confruntări de idei”, ba chiar și „dezbateri efervescente”, „pentru a găsi cele mai bune soluții” dar care să nu degenereze în dispute cîtă vreme prioritară e „agenda cetățeanului”.

Știm puține lucruri despre omul Klaus Iohannis.
Plecînd de la premisa că e om, un om alcătuit din carne și nervi, și nu o caroserie de camion, alcătuită din tablă, mi-e greu să-mi imaginez că în relația sa cu distinsa soție n-a fost pînă acum nici o ceartă, ci doar „dezbateri efervescente” pentru „a se găsi cele mai bune soluții”.

Indiscutabil viziunea lui Klaus Iohannis asupra Crizei politice stă sub semnul Programului politic din ultima vreme.
Program ce poate fi rezumat la un singur punct:
Cel de a convinge pe români că România e varianta balcanică a Grădinii Maicii Domnului.
Nu există în această Grădină nimic altceva decît flori.
Flori veșnic înflorite.
Flori pe care nu le atinge nici o adiere de vînt măcar.

Noi credem însă că recenta Criză nu poate fi rezumată la un simplu joc al orgoliilor. Dacă liderii PNL și USRPLUS vor fi convinși că totul s-a redus la un simplu joc al orgoliilor și nu vor lua în serios teza unor disensiuni profunde, întemeiate pe feluri deosebite de a face politică, dar și pe interese divergente, nu va trece mult și va izbucni o nouă criză, de astă dată avînd drept efect destrămarea Coaliției.

Un simplu joc al orgoliilor ar fi însemnat limitarea Crizei la o păruială de vorbe. Liderii PNL ar fi zis lucruri neplăcute despre liderii USRPLUS. Aceștia, la rîndul lor, i-ar fi porcăit public pe cei de la PNL. Cei care fac emisiuni de confruntări politice știu că după emisiune, sau chiar în pauzele de publicitate, cei care se curcăniseră unul la altul în direct, se întrețin ca niște vechi prieteni. Nu e cazul disputei publice dintre PNL și USRPLUS. Timp de o săptămînă, combatanții nu s-au rezumat să-și arunce cuvinte rele. Ei au dezvăluit adevăruri incomode unul despre celălalt. Vlad Voiculescu nu s-a limitat să-l atace pe Florin Cîțu. El a dezvăluit realități ticăloase ascunse în timpul Guvernării PNL. Unele dintre ele – cum ar fi mermelirea numărului de morți – ar fi trebuit să intre în vizorul Parchetului General.
La rîndul lor, liderii PNL au dezvăluit, direct sau indirect, prin Presa pe cale de a fi miluită, adevăruri care, dacă s-ar adeveri, ar trebui să-l ducă pe Vlad Voiculescu direct în închisoare.

Criza nu s-a limitat însă la dezvăluiri. Ea a cuprins și fapte dure comise de beligeranți, care n-ar fi putut fi susținute de orgolii, oricît de exacerbate ar fi fost. Putem considera expresia unui simplu joc al orgoliilor gestul lui Florin Cîțu de a propune președintelui revocarea lui Vlad Voiculescu fără ca liderii USRPLUS să fie măcar informați în condițiile în care ei trebuiau consultați? Putem considera un simplu joc al orgoliilor graba cu care Klaus Iohannis a semnat Decretul și l-a trimis spre publicarea Monitorului Oficial? Poate fi rezultatul unui simplu joc de orgolii decizia luată de conducerile reunite ale USR și PLUS de a-i retrage sprijinul lui Florin Cîțu? Putem considera un simplu joc al orgoliilor orele întregi de certuri, de negocieri, sfîrșite cu întocmirea unui Act adițional la Acordul de Guvernare?

N-a fost un simplu joc al orgoliilor.
Dacă ar fi fost, reluarea colaborării în Coaliție n-ar fi fost condiționată de semnarea unei înțelegeri menite a evita în viitor gesturi brutale în genul demiterii lui Vlad Voiculescu.

Acolo unde e încredere reciprocă, interese comune definitorii, respect reciproc, nu e nevoie de nici o hîrtie.
Sînt cupluri care trăiesc împreună toată viața fără a face hîrtiile de căsătorie și cupluri care se destramă la puțin timp după semnarea unor hîrtii.

Însuși faptul c-a fost nevoie de o înțelegere prin care PNL să se angajeze în scris că nu va revoca un ministru al USRPLUS și USRPLUS că nu va ataca PNL, stă dovadă că cele două partide nu sînt unite și prin altceva decît spaima de a nu pleca de la Guvernare.

Cea mai bună dovadă c-a fost vorba de un semn al disensiunilor profunde dintre cele două partide o reprezintă declarația lui Florin Cîțu despre Actul adițional:

„În primul rând, ştiţi foarte bine că din partea PNL a semnat domnul preşedinte Ludovic Orban. Preşedinţii partidelor sunt cei care semnează protocolul, pentru că este un protocol politic şi în România, bineînţeles, facem distincţie între deciziile politice şi deciziile guvernamentale care sunt reglementare de actele normative sau de Constituţie.”

 Florin Cîțu n-a făcut altceva decît să repete punctul de vedere susținut de Klaus Iohannis mai devreme:

„Iar în ceea ce privește protocolul, au negociat o formă de negociere politică care nu taie din atribuțiile nimănui. S-au înțeles partenerii de coaliție să existe o formă aprofundată de consultare. ”

Ce înseamnă asta?
Că Florin Cîțu își rezervă dreptul de a revoca un ministru USRPLUS fără să țină cont de prevederile Acordului.
Nu de altceva, dar el a fost semnat de Ludovic Orban și nu de el.
Să-l respecte Ludovic Orban!

Miercuri seara, la TVR, Dan Barna a dezvăluit că Proiectul PNNR a fost dat înapoi spre refacere Guvernului român, printre altele și pentru că se cereau bani și pentru investiții fără nici o legătură cu Pandemia, cum ar fi de exemplu irigațiile.

Ar fi știut românii acest adevăr dacă nu-l dezvăluia Dan Barna?
Firește că nu.
Dacă ar fi fost un Guvern doar PNL, românii ar fi știut că Proiectul a fost primit de Comisia europeană cu aplauze și felicitări de Comisia europeană.

Florin Cîțu ar fi convocat o Conferință de presă pentru a ne anunța Noi vești bune.
Iar refacerea Planului s-a fi făcut ca de obicei pe șest.
Din acest punct de vedere PNL ar putea considera declarația lui Dan Barna ca o încălcare a Actului adițional care prevede ca partenerii de guvernare să fie complici la porcăriile comise în secret.
Să ne mai cineva că USRPLUS nu va continua să facă viața amară partenerului numit PNL.