Cronica de miercuri. Cum ar fi fost fiu milionar!

Mintea omenească, atunci când o pune dracul la prostii,  este invincibilă, sclipitoare, genială putem spune. Când e să facă un bine, se codește, se întreabă și se îndoiește. Iar, când vine vorba de bani, ochii celui pomenit mai sus, prin înșelăciune și mizând pe naivitatea oamenilor, uneori reușește, înșelăciunea. Pentru că, la umbra sărăciei se ghemuiește prostia, naivitatea și disperarea.

O anecdotă despre care nu bag mâna în foc că ar avea o brumă de adevăr, dar poate fi reală, îl privește Ion Luca Caragiale. Se spune că odată, Caragiale, rămas lefter, așa cum ședea lui bine de multe ori, este primit în audiență de ministrul Cultelor, iar după politețurile necesare,  este întrebat de minstru.

-Și, ce ne mai scrieți, maestre?

-Ei, domnule ministru, pe burta goală nu prea îți mai arde de scris!

Atunci, oficialul deschide un sertar al biroului ministerial din care scoate două teancuri de bancnote,  pe care i le întinde dramaturgului, spunându-i că este o mică recompensă pentru taletul lui Nenea Iancu și pentru contribuția sa deosebită la prestigiul literaturii române.

-Ei, maestre, și acum?

-Păi, acum, dacă am bani, de ce să mai scriu?, i-ar fi răspuns Caragiale.

Cam așa sunt și eu, păstrând proporțiile și la o scară infimă, pentru că, acum câteva zile am primit un mesaj pe adresa mea de facebook. Un mesaj în care eram anunțat că sunt milionar, adică fericitul posesor/moștenitor al unui cont de 9,500.000 de dolari, depus la o bancă din Istanbul, Turcia.  De ce să mai vin la serviciu, de ce să mai scriu rândurile de față, de ce nu sunt acum undeva într-un canton elvețian admirând Alpii?

Dar să revenim la mesajul cu pricina. Pe măsură ce citeam mi se ridica părul pe spinare și-mi tropăia inima în galop nebun de om bogat. Persoana care mi se adresa cu domnule Ionuț Crivăț – “ț -urile„ cu diacritice, ceva mai rar- era o doamnă cumsecade care se intitula ofițer de cont la cea mai veche bancă din Turcia, înființată, în 1924, pe vremea lui Ataturk ( am verificat, iar doamna este cât se poate de reală și de vie).

Bună ziua, Ionuț Crivăț, îmi spune. Vă scriu prin intermediul unui traducător.  Am căutat pe cineva cu acest nume de familie, Crivăț.  Așa că, atunci când am văzut profilul dvs. pe Facebook, am decis să vă adaug și să vă scriu acest mesaj pentru a vedea cum ne putem ajuta reciproc.

Eu știam că numele de Crivăț este foarte rar, dar nici chiar așa.

Și continuă, spunând că este cutărică, funcționar bancar din Istambul, îmi dă numele băncii, etc. Nume real, cum spuneam, și-al ei, și-al băncii, verificat.

Doamna respectivă dorește să-mi împărtășească ceva ce crede că m-ar interesa teribil, deoarece are legătură cu numele de familie și cu naționalitatea mea, pe lângă alte detalii atent redate.

Un cetățean, Adrian Crivăț, cetățean român, care a lucrat în afaceri cu aur în Istanbul, și-a făcut un depozit la banca respectivă în 2007, timp de 108 luni calendaristice, în valoare de 9.500.000,00 USD, data scadenței pentru acest depozit fiind anul trecut.

Problema e că domnul respectiv, Adrian Crivăț, Alah să-i lumineze mormântul,  s-a numărat printre victimele deceselor din pandemia de Covid 19, decedat în 30 aprilie 2020, în Ankara, Turcia.

Nefericita rudă nu  avea moștenitor când și-a deschis contul, nu era căsătorit, nici viu, dar mai ales acum mort nici atât. Banca nu știe că el a murit, numai că săptămâna trecută, conducerea băncii a avut o ședință pentru un exercițiu de verificare bancară de identificare a  conturilor de depozit inactive și abandonate. Astfel, dacă șefii ăi mari și directorul băncii descoperă moartea sa,- a rudei mele, sau ce-o fi fost, – banca va pune fundul pe banii mei.

Hait, ce încurcătura dracu`!

Ei bine, femeia asta cumsecade,  nu vrea să se întâmple așa ceva. Deci și prin urmare vrea și solicită cooperarea mea pentru a mă prezenta ca rudă apropiată/moștenitor al reapuzatului, deoarece am același nume de familie și aceeași naționalitate ca el, iar banca îmi va elibera contul, cu ajutorul ei.  Mă asigură, de asemenea, că nu există  niciun risc implicat și că tranzacția  va fi executată în baza unui acord legitim care mă va proteja  de orice încălcare a legii.

În schimb, domnia sa,  nefiind o persoană lacomă- așa îmi scrie-, propune să facem banii  juma`-juma` și să tratez aceste informații confidențial. Îmi oferă mai multe detalii imediat ce primește răspunsul meu pe adresa de e-mail pe care nu pot s-o divulg, pentru că e confidențială, evident.

Cu cele mai bune gânduri Dna Dilara…

Nu m-am grăbit să-i scriu, adică să-i dau contul IBAN, codul PIN de la card,  pe care tot timpul îl uit așa că l-am scris pe card alături de numărul de telefon, în caz că-l pierd să mă anunțe ce-l care l-a găsit, contractul casei, procură, titlul de proprietatea pentru niște pogoane de la țară, treburi mărunte solicitate de cineva care îți vrea binele.

N-am făcut-o, asta pentru că două chestiuni mă macină. Neavând noțiuni elementare de contabilitate, legi etc.,  din cei 9,5 milioane de dolari, aproximativ 4,7 milioane îmi revin mie. Cât trebuie să plătesc impozit la stat?

Asta ar fi una, a doua…

Acum, eu am niște verișori care prin anii `90 au luat calea `Stambulului după țoale, aur, blugi, ceasuri, gablonțuri și tinichele aurite,  dar s-au întors toți, iar de pricopsit nu s-a pricopsit nici unul. Dar, ăștia erau din partea mamei și purtau alt nume de familie. Din partea tatălui nici atât. Bătrânul Crivăț, bunicu-meu a ieștit de vreo câteva ori din sat, din Siliștea Gumești. De vreo cinci ori la București, când a făcut școala de partid la Băneasa, 3 luni, trimis de C.A.P. (Cooperativa Agricolă de Producție, pentru cine a uitat), de două ori la Spitalul Militar cu un ulcer, apoi când ne-a dat ICRAL-ul apartament și a venit să-l vadă, și odată când trebuia să ajungă la Pitești dar nu a nimerit trenul de la Balaci și în loc să se suie în ăla de Costești, a luat-o spre Roșiorii de Vede s-a trezit în Gara de Nord. În rest, acolo, loco, prin satele învecinate, Râca, Miroși, Zâmbrească, Drăcești.

A, și cu tata-mare pe la munte, în Argeș, cu porumb și grâu, după prune pentru țuică. Dar mai știi pe unde sau pe la cine o fi fost și n-a spus la nimeni.

Asta mă macină pe mine, impozitul și numele!