Dacian Cioloș: Acum, că au trecut alegerile în PNL, este momentul ca noul președinte PNL să vină cu o propunere de prim-ministru, alta decât Florin Cîțu

Cronică de moțiune. Nu-i circul meu, nu-s maimuțele mele

Din 30 mai, de când Florin Cîțu, de pe trepții din Modrogan, a anunțat că vrea să conducă PNL aproape tot poporul a intrat într-un joc, care l-a contaminat mai rău decât vânătoarea de pokemoni. Pe vremea acelei isterii, de pokemoni vorbesc, unii au căzut în gropi, alții nu au mai pus geană pe geană, singurul rezultat fiind că, în vânătoarea după iluzii, unii s-au cam țicnit. Acum, jocul înseamnă că ori ești de partea lui Cîțu și ți-ai da și viața pentru el, ori îl urăști de moarte și ai vrea chiar să-i iei viața. Dacă o apuci pe calea de mijloc, devii automat dușmanul ambelor tabere.

Joi, 9 septembrie, a fost ziua în care s-a citit moțiunea de cenzură. În opinia AUR, moțiunea este îndreptată împotriva guvernului, în timp ce partenerii, USR PLUS, îl vor picat doar pe Cîțu. O anomalie, așa cum este și această înfrățire între cele două partide. Totuși, în timp ce USR PLUS merge pe ideea că se face frate cu dracul până trece puntea, cei de la AUR cred că pluseriștii sunt chiar dracul și le-ar da un brânci în apă pe la mijlocul punții.

Așadar, de dimineață, după ce am aflat că moțiunea se va citi, am purces către Parlament. M-am interesat și am aflat că pe acolo cam bate vântul, prin urmare am zis să fac un tur pe la ministerele din jurul casei poporului. Puteam merge chiar și la SRI, că tot pe acolo e, și să sper că dau nas în nas cu boss și, fiindcă tot îl știu de pe vremea când era doar un politician mărunt care gravita în jurul lui Crin Antonescu, să-l prind într-o pasă bună, să-mi spună, naibii, deznodământul acestei telenovele care i-a băgat pe români în sevraj.

Să revenim la oile noastre, adică la ministere, că domnul Hellvig, oricât de dragi i-ar fi ardelenii, are de făcut și desfăcut intrigi.
Dacă știi să te uiți, dacă ai răbdare să stai pe lângă ministere, vei descoperi acolo o mulțime de personaje din care poți construi povestea. În primul rând, este povestea unei risipe, pe care, teoretic, nu ne-o permitem. Zeci de mașini, cu zeci de șoferi, stau toată ziua degeaba, gata să-i transporte pe demnitari, să le ia mătușa de la gară, să le ducă nevestele la mani-pedi, să le care amantele la shopping, copiii la școală. Însă, există un minister care e un fel de zid al plângerii. Este vorba de ministerul Dezvoltării. În sensul că acolo tânjesc să ajungă toți primarii din țară și să bage dosarul. Măcar să-l bage, exact ca la zid, că nu știe nimeni dacă s-a întâmplat miracolul dorit, scris pe biletul vârât între pietre. Acolo există o categorie de funcționari, care în țările civilizate se numesc lobbiști, la noi, traficanți de influență. Ei coboară scările cu aerul că omenirea s-ar prăbuși în hău dacă nu ar face următorul pas. Primarul stă pe o bancă și privește cum se închid și deschid ușile glisante până apare salvatorul, să-l ia și să-l ducă la ăla care-i garantează că primește banii.

Pe perioada măreției pluseriste am mai trecut pe acolo, dar cred că ăștia și între ministere circulau cu trotineta, că era o forfotă de nedescris și trebuia să te ferești de ei mai rău decât de mașinile de pe stradă.
Astăzi, era pustiu, de parcă toți priveau dindărătul draperiilor să vadă când vin banii din PNRR. Doar șoferii, la fel de mulți, făceau glume de autobază.

Mai bine am intrat în Parlament, am zis că poate, totuși, găsesc pe cineva să-mi dea niște informații secrete.
Am făcut un tur pe la Camera Deputaților, Senat, grupurile parlamentare până mi s-a făcut foame. Am zis să merg la restaurantele de jos. Evident, nu știam pe ce drum să apuc după ce am coborât din lift și m-am ghidat după instinct. Care m-a băgat prin niște catacombe, până am ajuns la niște scări uriașe de marmură. Pe care ședea un tip. Unul din #echipa câștigătoare. După ce ne-am revenit și ne-am luat mâinile de la inimă, că ne speriasem unul de altul, am întrebat într-un glas: „Dar tu ce cauți aici?”. Eu zic că merg la restaurant, el îmi arată telefonul. Era Cîțu, transformat în Superman. „Cine a făcut asta?”, întreb eu. „El, tâmpitul”, spune omul cu năduf. Cîțu se jucase cu o aplicație și s-a transformat în Superman. Și și-a pus și mult păr în cap. Am zis că e inutil să începem o psihanaliză, că omul părea destul de dărâmat și l-am lăsat acolo, pe scări, să contemple poza.

Am dibuit restaurantul, mi-am luat ceva de mâncare și m-am așezat la o masă. Era plin de funcționari disciplinați.
Privesc peste umărul drept și pe cine văd? Pe Ionuț Moșteanu. Privesc peste umărul stâng și cine văd că vine? Stelian Ion. Doamne-ți mulțumesc, zic în gând și am vrut să-mi fac și o cruce mare, dar mi-era că mă cred ăștia vreo susținătoare AUR și mă invită la ei la masă. Mă gândeam că voi afla cine știe ce secrete, că se vor văicări, că se vor lăuda. Au vorbit ei niște baliverne prețioase, gen USR, și, la un moment dat, Moșteanu zice: „În politică toți suntem proști, așa a zis Mihai Răzvan Ungureanu, în 2012, la moțiune”. Am scos repede agenda și mi-am notat. Nu știu ce făcea Moșteanu pe atunci, dar eu nu am găsit nicăieri că ar fi zis MRU asta, că am căutat. Asta nu înseamnă că nu îi dau dreptate. Șeful deputaților plusere, artizanul înfrățirii cu AUR, a constatat că friptura e ca talpa, dar a adăugat că el, care a stat 4 ani în Regie, e obișnuit cu talpe. Și molfăie până se înmoaie. Or fi mai bune broaștele pe care le-ați tot înghițit de la Cîțu, am zis eu în gând. Stelian Ion a spus că merge să caute școală pentru fiică-sa, dar se întoarce până începe plenul, adică la ora 16:00.

Apoi a vorbit Cîțu la guvern și l-am ascultat și așa am aflat că nu vine. Clar, fără Orban și Cîțu va fi ca o nuntă fără lăutari, mi-am zis. Sau ca un coteț de găini fără cocoși, după cum aveam să constat mai târziu.

Am mai bântuit eu pe holuri, până am nimerit o adunare de femei. Pe care nu le cunoșteam, am dedus că sunt tot funcționare, dar care m-au acceptat cu drag în grup. Râdeau de Alina Gorghiu. „Fată, asta a venit în pijama, jur. S-o fi trezit mai târziu și a plecat în grabă”, a zis una și toate au râs. Despre Anca Dragu au spus că se plânge că nu-i bună mâncarea. „Poate-i folosește dacă nu mănâncă”, a zis alta și au râs iar.
Am râs și eu să nu creadă că le spionez, dar și pentru că mi-a plăcut de ele. Cred că, lucrând aici de atâția ani, ele sunt atât de obișnuite și știu că tot ce e val, ca valul trece.

La P1, unde e sala de plen, în afară de o pădure de camere video nu era nimic. Până când a apărut grupul AUR, au venit toți odată, ca de obicei. S-au înregistrat, apoi au făcut, la capătul holului, o grămadă, ca la rugby. Unde, desigur, erau live pe Facebook-ul lui George Simion. Dan Barna a venit pe ușa din dos. De regulă, venea de la liftul principal și pășea ca în reluare pentru ca jurnaliștii să aibă timp să-l asalteze. Acum, nici măcar nu s-a uitat la aliați, dar nici nu a așteptat să fie asaltat.

Și a început circul, cel cu Florin Roman, căruia Ludovic Orban i-a delegat atribuțiile. Când e plen comun, la prezidiu stau ambii președinți ai Camerelor, Anca Dragu de la Senat și președintele Camerei Deputaților, acum Ludovic Orban. Roman și-a luat, cu de la Orban putere, rolul de conducător de ședință. A venit unul de la USR PLUS, care îi arăta lui Dragu ceva în niște hârtii, probabil regulamentul. George Simion a rezolvat problema mai rapid. După ce Roman nu a vrut să lase microfonul, și-a chemat oamenii, chestorii de la Cameră, și le-a spus să-l evacueze. În exces de zel, ăia ba îl trăgeau de pe scaun, ba voiau să-l scoată cu scaun cu tot, în timp ce Dragu a prins curaj și i-a smuls microfonul din mână. Într-un final, Florin Roman a plecat, și-a luat rucsacul și a fugit. Când să iasă din sală, și-a amintit că afară-s jurnaliștii și s-a întors resemnat. Locul lui a fost luat de Cristina Prună, de la USR PLUS. În primele minute și-a tot băgat mâinile sub sacou și-și trăgea bretelele de la sutien, de parcă și ea participase la încăierare și ieșise smotocită de piept. Avea o bluză nude și din cauza asta părea că nu are nimic pe ea. Oricum, bărbaților din sală numai la busturi nu le stătea capul. Cei din PSD au fost prezenți în sală, dar nu s-au amestecat.

Moțiunea a fost citită de Bogdan-Ionel Rodeanu, deputat USR. Din 18 pagini au rămas trei. Așa cum a fost înțelegerea, AUR a acceptat să scoată tot ce era rău despre USR PLUS, deci oamenii lui Simion au scris 15 pagini de rău despre USR PLUS.

După, a ieșit Dan Barna la declarații, iar grupul USR a staționat la câțiva metri de el. Deputatul Radu Cristescu, de la PSD, a început să-i strige lui Barna „Penalule!” și a captat toată atenția.
Întreb pe cineva dacă a fost în sală și Cosette Chichirău, că mă așteptam ca, în încleștarea de la prezidiu, precum o amazoană, să sară câte trei rânduri odată și să-i dea cu microfonul în cap lui Roman. „A fost, dar s-a mai cizelat acum, la al doilea mandat”, mi-a spus un parlamentar mai vechi.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

8 comentarii pentru articolul „Cronică de moțiune. Nu-i circul meu, nu-s maimuțele mele”

  • Deși nu lipsește ironia subtilă cu care ne-a obișnuit doamna Cora, textul face o analiză riguroasă și lucidă a evenimentelor la care privim cu stupoare, noi, votanții! Felicitări, Cora Muntean!

  • Pana la urma democratia de rit occidental si-a atins limitele. Se pare ca Iliescu a avut dreptate, o societate condusa de un despot luminat e mai eficienta pentru toata lumea, si pentru conducatori si pentru supusi iar supusi sunt si in democratia occidentala. Cuvantul cheie este „luminat”. Din pacate, cam toata planeta se indreapta spre un despotism de tip feudal si nimeni nu o poate opri. Evenimentele curente din SUA si occidentul european o dovedesc cu prisosinta. Si precum a dovedit-o istoria, doar cei mai adaptabili vor supravietui!

  • Aici vă recunosc, sunteți aceeași incisivă Cora Muntean ca cea de pe FB, pe care o urmăresc pentru textele reușite de acest gen.

  • „…s-a mai cizelat acum…”

    Pentru „cizelare” oare n-ar fi mai bine sa se-ntoarca TOTI la cei sapte ani de acasa, care-i au, iar cei care nu-i au s-o ia de la capat cu gradinita de alta data cand erai invatat cum sa te porti in colectivitate ? De ce s-astepte un mandat sau doua de deputat,(sa se faca de ras la o lume-ntreaga,in sensul adevarat a cuvantului), nu spun o functie de demnitar (multi nu stiu, precum se vede, ce implica functia de demnitar). MAI MARE RUSINEA LA TOTI !!! SE „JOACA” CU LEGILE TARII DUPA BUNUL PLAC SI DUC TOTUL IN DERIZORIU !!!

    „…Vă miraţi cum de minciuna astăzi nu vi se mai trece?
    Când vedem că toţi aceia care vorbe mari aruncă
    Numai banul îl vânează şi câştigul fără muncă,
    Azi, când fraza lustruită nu ne poate înşela,
    Astăzi alţii sunt de vină, domnii mei, nu este-aşa?
    Prea v-aţi atătat arama sfâşiind această ţară,
    Prea făcurăţi neamul nostru de ruşine şi ocară,
    Prea v-aţi bătut joc de limbă, de străbuni şi obicei,
    Ca să nu s-arate-odată ce sunteţi – nişte mişei!
    Da, câştigul fără muncă, iată singura pornire;
    Virtutea? e-o nerozie; Geniul? o nefericire.
    Dar lăsaţi măcar strămoşii ca să doarmă-n colb de cronici;
    Din trecutul de mărire v-ar privi cel mult ironici.
    Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,
    Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,
    ………………………………………….”
    Mihai Eminescu – Scrisoare III

    • corect : „in sensul adevarat al cuvantului …”.Multumesc.

A apărut cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”

După ani și ani de documentări, discuții cu unii dintre actorii implicați în evenimentele din decembrie, Ion Cristoiu a terminat de scris cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”.
Apăsați aici pentru mai multe detalii
Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog