Cronica de sâmbătă. România impune sancțiuni drastice Federației Ruse. Parcul mareșal F. I. Tolbuhin se va numi Grădina Mătăsari!

Când Einstein spunea că nu știe cu ce fel de arme se va lupta în cel de-al treilea război mondial, dar cu siguranță în cel de-al patrulea se va lupta cu bețe și pietre, n-a greșit deloc. Se pare că l-am sărit pe cel de-al treilea, cu roboți și tehnologie înaltă, cu inteligence care acționeză, care manipulează. La prima vedere, am revenit la bâte și pietre. La războiul antic, dacă ceea ce se întâmplă acum se poate numi război. După primele zile ale conflictului, președintele Ucrainei, Vladimir Zelenskiy, solicita cu disperere ca țara sa să fie primită în Uniunea Europeană, date fiind circumstanțele. La o zi sau două diferență, Maia Sandu cere și domnia sa grăbirea integrării Republicii Moldova în U.E. În a treia zi, președintele României apare și el și condamnă vehement intervenția armată, nejustificată și neprovocată a Federației Ruse, citind – cu adnotări ale consilierilor- de pe prompter comunicatul în limba română al NATO. Apoi a plecat la golf sau la schi.

Ideea este că iar am pierdut rândul la coadă și, după război sau operațiune militară, rămânem tot ca amărășteanul în țărâna imperiilor, scărpinându-se în fund și trâgând după sine un cărucior de butelii cu dânsa goală. Cu butelia goală. De ce?

1. Putea să vâre sub nasul europenilor viza Schengen, ne implicăm, condamnăm, ne agităm, nu mai dormim noaptea, ne dăm de ceasul morții, stăm cu ochi și cu sufletul lipite de televizor, ajutăm/cazăm refugiați, merităm.
2. Partenerului strategic de peste ocean putea să-i sugereze, când îl găsea treaz, că și acela este căzut ca și al nostru în somnul rațiunii, dreptul de a călători fără vize în SUA. Că, vorba aia, noi de la `48 încoace și dă-i și luptă alături de ei, prin Irak, Kosovo, Afganistan.

În fine. Imediat după declanșarea conflictului, comunitatea internațională a reacționat prompt și dur, anunțând sancțiuni economico-financiare covârșitoare la adresa Federației Ruse, asupra tranzacțiilor bancare, survolarea spațiului aerian închis, boicoturi, eliminarea echipelor sportive rusești din competiții internaționale. L-au dat pe tov. Vladimir Vladimirovici Putin puțin afară până și din Federația Internațională de Judo, unde era președinte onorific, unde tare îi mai plăcea să se gătească în costum de judoka. Ce mai, i-au terminat pe sovietici!

Alături de celelalte capitale europene, la aceste sancțiuni dure din cale-afară se aliază și Bucureștiul (se putea altfel?), imediat, chiar a doua zi.

Astfel, undeva în sectorul 2, tovărășește, cu sancțiunea în suflet și în buza dimineții, a fost schimbat numele Parcului Tolbuhin în Grădina Mătăsari. Cu acest prilej a fost îndepărtată și arcada (totem, citesc în presă!) de la intrarea în parc care purta numele mareșalului rus Fiodor Ivanovici Tolbuhin, mort de diabet în 1949 și îngropat la Zidul Kremlinului. Inițiativa era încă de anul trecut, dar se nimeri acum, a dracului brodeală, edilul cerând în repetate rânduri, cu insistență, schimbarea pentru că, și citez: „Parcul Fiodor Tolbuhin poartă numele unui general rus care nu s-a limitat la eliberarea României de fascism. Aceeași armată condusă de el a contribuit decisiv la instaurarea regimului comunist”. Sunt imagini cu lucrători ai primăriei atârnați de arcadă. Sancțiunile dure nu se opresc aici. Ele au fost îndreptate și către napolitanele rusești cu cremă de ciocolată.

Între timp, a ieșit premierul Florin Cîțu și a spus că ”situația economică s-a deteriorat grav în România în luna ianuarie și ne prinde puțin această undă de șoc a sancțiunilor împotriva Rusiei cam nepregătiți”. O să ne cam ia dracu`, mai pe scurt… Ce, nu mai e premier? Da`, cine e? E Ciucă al nostru! Și, Ciucă al nostru ce zice? Zice că vom avea în continuare …gaze!

Domnule, dacă ții la țara ta, mică, slabă și săracă, că asta se înțelege, nu este normal să înarmezi orice om pe care-l vezi pe stradă?!… Să-i pui un AKM în brațe și să-i spui: Trage, domnule! Ai văzut un rus, trage în el! Când toți te aplaudă, ca în sitcom-urile în care joci și te susțin, dar nimeni nu se implică, cu adevărat, căci nu e bine să bagi bățul prin gard ca să întărâți și mai tare câinele. Când în spate ai mioarele bălaie din Vest, iar în față lupii care urlă necontenit, ai face mai bine să stai cumpătat!

Războiul este în direct pe majoritatea televiziunilor noastre. Păi, Revoluția în Direct din 1989, pe lângă ce vedem acum, trebuie să primească Oscarul pentru cel mai bun film străin. Sunt câteva imagini și cadre care se repetă obsesiv. Președintele Zelenskiy, cu cascheta și harnașamentul de rigoare, tancul care trece peste un automobil, soldații ucraineni care mânjesc cu untură cartușele ce vor fi trase în ceceni musulmani (ca aceștia să nu ajungă în Rai, pentru că au consumat, untură de porc cu plumb…), soldați ruși care jefuiesc magazine și pleacă cu 5-6 scaune cărate în spinare și, nu în ultimul rând, Kievul, noaptea, luminat de explozii.