Nicolae Ciucă: Vom negocia cu toate forțele responsabile, astfel încât, într-o perioadă de timp cât mai scurtă, să reușim să alcătuim guvernul și să poată să fie aprobat în Parlament

Cronica unei execuții anunțate. Mărirea, căderea și ridicarea unui general

Interviu cu Gabriel Oprea

Invitat, în 18 noiembrie, la cristoiuTv, generalul Gabriel Oprea a vorbit și despre cartea de memorii pe care a scris-o, și pe care o va lansa la începutul lunii decembrie, dar și despre împrejurările care l-au făcut să constate că „nu te poți bate cu statul” și că încrederea în cel mai apropiat prieten îți poate fi fatală.

Ion Cristoiu: Bine v-am găsit, stimați telespectatori. Invitatul meu este domnul general Gabriel Oprea, general cu 4 stele. Domnia sa candidează ca independent, de fapt din partea Uniunii Militarilor și Polițiștilor Mihai Viteazul la București, la Camera Deputaților și a dat la tipar o carte de memorii căreia i-am făcut prefața. Voiam să discutăm despre această carte, despre domnia sa. Bine v-am găsit, domnule general!
Gabriel Oprea: Vă salut, maestre!

Ion Cristoiu: Spuneți-mi, cum de ați ajuns, în carte spuneți că general cu patru stele, cel mai înalt grad înainte de mareșal, așa e?
Gabriel Oprea: Maestre, în România sunt grad de general cu o stea până la patru stele. Patru stele este maximum.

Ion Cristoiu: Cine mai are patru stele în România, mai sunt?
Gabriel Oprea: Da, sunt mai mulți militari care au patru stele, acum dacă îmi permiteți.
Ion Cristoiu: Vă rog.
Gabriel Oprea: Pot să vă spun și cum le-am obținut, ca să înțeleagă telespectatorii noștri, internauții. În anul 2001 am fost numit de premierul Adrian Năstase – îl cunoscusem la Colegiul Național de Apărare, unde am fost director adjunct – am fost numit Președintele Administrației Naționale a Rezervelor de Stat, care este și o funcție pe linia securității naționale, este și o funcție de general de trei stele. M-au activat, eram trecut în rezervă, colonel de justiție militară și la 1 decembrie mi s-a dat gradul în funcție și am primit prima stea. Ulterior am fost numit Prefectul capitalei, am fost numit ministru la administrație, în această funcție eram general activ, mi s-a dat a doua stea. După care am trecut în rezervă. Deci primele două mi le-a dat domnul președinte Iliescu, ca să spun așa, că doar președintele României acordă stele de general, iar celelalte două, a treia și a patra în rezervă, mi le-a dat domnul președinte Traian Băsescu.

Ion Cristoiu: Sunteți în sufragerie sau sufrageria lui Oprea?
Gabriel Oprea: În biroul lui Oprea, lângă sufrageria lui Oprea.
Ion Cristoiu: Aaa. Deci eu greșeam, când v-am mai vizitat eram convins că eram în sufragerie, sufrageria aia mai mare.
Gabriel Oprea: În birou, sufrageria e puțin mai mare. Sunt în birou.

Ion Cristoiu: Aveți, cred, în dreapta dumneavoastră, niște fotografii. Ce reprezintă? Acolo. Ia uitati-vă. Intoarceți-vă.
Gabriel Oprea: Da, sunt.
Ion Cristoiu: Povestiți-ne ce sunt.
Gabriel Oprea: Fotografii de membru al guvernului, am fost membru în cinci guverne. Sunt fotografii de la anumite întâlniri, cu șeful NATO, de exemplu, acestea sunt fotografiile.
Ion Cristoiu: În spate ce e? E o icoană ?
Gabriel Oprea: În spate e și o icoană. Da, este o icoană cu Sf. Gabriel, Gavril de fapt, și este o, ca să spun așa, o emblemă, un vultur al militarilor, al Onoarei și Patriei.

Rezervele de stat-provizii pentru supraviețuire

Ion Cristoiu: Ce este cu acea rezervă, mi-ați spus că e o instituție despre care știm puține lucruri, spuneți-ne ceva, cu ce se ocupă? Și de ce?
Gabriel Oprea: Vorbeam de rezervele de stat?
Ion Cristoiu: Da. Nu știm. Că românii nu știu.
Gabriel Oprea: Administrația Națională a Rezervelor de Stat și acum îi spune și Probleme Speciale, fiindcă mai era o instituție Probleme Speciale și acum sunt împreună, deci Administrația Națională a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale este o instituție pe linia Securității Naționale, șeful acelei instituții are rang de secretar de stat și rang de general de trei stele la Ministerul Apărării Naționale. Instituția are câteva mii de angajați, are 25 de unități teritoriale, e făcută din 1949, practic tot ce are nevoie țara asta, România, să supraviețuiască, de la câteva luni la câțiva ani, în caz de conjuncturi economice, război sau pandemie cum este acum. Aceasta este Administrația Națională a Rezervelor de Stat.

Ion Cristoiu: Adică cum sunt, avem niște depozite de grâu de care nu ne atingem?
Gabriel Oprea: Avem!

Ion Cristoiu: Cam ce avem în acele rezerve, că lumea nu știe, să știți?
Gabriel Oprea: Păi de la ce ați spus dumneavoastră, de la rezerve de grâu, de benzină, de la orice are nevoie țara asta să supraviețuiască.

Ion Cristoiu: Și e o împrospătare, o reîmprospătare?
Gabriel Oprea: Cum să nu, reguli foarte clare, sunt legi, regulamente, de reîmprospătare a acestor stocuri permanent, în așa fel încât România să aibă pâine, să aibă benzină, motorină sau alte lucruri de care are nevoie să supraviețuiască în situații speciale mai ales.

Ion Cristoiu: A fost activată vreodata această rezervă?
Gabriel Oprea: Cum să nu?
Ion Cristoiu: Când?
Gabriel Oprea: Inclusiv acum, în pandemie.

Ion Cristoiu: Dar nu știam, nu am auzit. Se ia de acolo?
Gabriel Oprea: După ce am plecat eu, a fost luată de la Guvern, dusă la Ministerul de Interne, iar acum, de foarte puțin timp, cred că e o măsură foarte bună pe care au luat-o, este iarăși în subordinea prim-ministrului. Deci i s-a dat importanța, mai ales că e o situație deosebită această pandemie.

Ion Cristoiu: Acuma este un PNL-ist la șefia acestei?
Gabriel Oprea: Chiar nu știu, maestre, nu știu cine este.
Ion Cristoiu: Da. Deși v-am scris prefața nu știu ce titlu are cartea dumneavoastră…
Gabriel Oprea: Păi eu știu că v-am spus și l-am și discutat!
Ion Cristoiu: Am uitat, sunt mai bătrân ca dumneavoastră.

Gabriel Oprea: Am înțeles, dumneavoastră știți să o puneți jurnalistic: Confesiuni din sufrageria lui Oprea.
Ion Cristoiu: Așa e, da, da, da, că era din sufragerie, era dintr-un loc celebru. Am văzut că a dat fragmente din această prefață și Evenimentul Zilei a lui Dan Andronic.
Gabriel Oprea: Am început un fel de promo ca să spun așa.

Celebra sufragerie încă așteaptă cumpărători

Ion Cristoiu: Dar el se mândrește că a deschis în istoria României această sufragerie.
Gabriel Oprea: Așa este!

Ion Cristoiu: Era vorba că o vindeți, la un moment dat?
Gabriel Oprea: Nu, maestre, eu v-am mai spus, eu mi-am pus puțină ordine în viață după ce am redevenit pământean, ca să spun așa, începând cu 2016, după aproximativ 20 de ani, sau 16-17 ani de când am stat în structurile statului și nu prea treceam pe acasă și, cu soția, am hotarât să ne mutăm la copii, de fapt aparține copiilor și vrem să ne mutăm și copiii vor să o vândă la un moment dat.

Ion Cristoiu: Să vândă mobila sau casa?
Gabriel Oprea: Să vândă și mobilele și casa.Ion Cristoiu: Am înțeles.
Gabriel Oprea: În perspectivă.

Ion Cristoiu: Ar trebui să o cumpere Codruța Kovesi.
Gabriel Oprea: Probabil da, e un brand deja național sufrageria lui Oprea.

A ales să candideze independent

Ion Cristoiu: Spuneți-mi, e prima dată în ultimii 30 de ani când stau de vorbă cu un candidat independent. Care-i condiția? Ce înseamnă să fi candidat independent? Nu aveți partid, ce, în ce constă viața dumneavoastră de candidat independent?
Gabriel Oprea: Maestre, dumneavoastră ați scris în prefață ceva de genul că este hotărârea pe care am luat-o este vecină cu nebunia și aveți mare dreptate.

Ion Cristoiu: Da.
Gabriel Oprea: Să vă spun de ce. În România, din 90 până în 2020, deci de 30 de ani, n-a intrat decât un singur independent în Parlamentul României. Acesta a fost părintele Constituției, domnul Iorgovan, în 1992, sprijinit deschis, la braț cu Ion Iliescu, a ieșit senator la Caraș-Severin. De atunci, nimeni în România nu a mai ieșit independent în Parlamentul României, deci este o misiune, să spun așa, aproape imposibilă. În schimb, mă bazez pe faptul că din 2010, de când am lansat partidul, UNPR și până acum au fost câteva mii de membrii de partid în UNPR și mă bazez pe cei câteva zeci de mii de militari și polițiști activi și rezerviști care sunt în București și pe faptul că poate mulți își mai amintesc că am fost prefectul capitalei și ministru al administrației și că am participat și eu, cu măsuri bune, cu legi bune și pentru bucureșteni și pentru români în general. Și aș da doar un exemplu ca să nu mă aflu în treabă vorbind, am inițiat și am făcut legea prin care tinerii căsătoriți primeau până la 500 m de teren în România, în toate regiunile țării. Lege care se aplică și astăzi. Am făcut economatele pentru bătrânii pensionari, mai ales în București când eram prefect.

Ion Cristoiu: De ce credeți că a fost un singur candidat independent care a intrat, care e problema?
Gabriel Oprea: Păi este foarte greu. Fără o infrastructură de partid, fără membri de partid care să meargă să te sprijine efectiv, e o întreagă logistică. De la cei care lipesc afișe, de la cei care duc în scările de bloc calendare sau orice altceva, fără cei mii sau zeci de mii sau sute de mii de simpatizanți de membri de partid este greu să ajungi la inima, la conștiința românilor ca să te voteze. Deci e foarte greu ca independent. Dar totuși m-am hotărât să o fac, știți cum e, speranța moare ultima. M-am bazat pe faptul că au fost mii de membri de partid, acuma fără să spun cuvinte mari, dacă spui Oprea, spui și UNPR, au fost mii de membri de partid și în București și mă bazez pe cei câteva zeci de mii de militari și polițiști activi și rezerviști pentru care eu, ca ministru al apărării sau ministru de interne sau vicepremier pe securitate națională, am dat legi bune și m-am bătut pentru drepturile lor. Fiindcă, întotdeauna am spus, dacă vrem să avem securitate acești oameni trebuie să aibă mintea limpede, să aibă drepturile la zi, să fie dotați ca să poată să asigure securitatea națională, mai ales în momente grele cum e această pandemie și unde vedeți că, totuși militarii, polițiștii, alături de medici, sunt în primele rânduri.

Ion Cristoiu: Să nu-mi spuneți că lipiți afișe dumneavoastră personal.
Gabriel Oprea: N-aș spune, dar am mai dat și eu să știți câteva afișe câteva calendare.

Ion Cristoiu: Faceți campanie online, mergeți din ușă-n ușă, sunteți singur?

Gabriel Oprea: Vorbesc cu dumneavoastră, mă mai duc la televiziuni și am mai făcut niște emisiuni pe internet, mi-am dat mesajele. N-aș spune că sunt chiar necunoscut printre militari și polițiști, sunt oameni care mă respectă foarte mult, încerc încă să duc și eu mesajele ce am făcut în funcția de ministru la administrație, de prefect al capitalei, UNPR-ul ce a făcut că am putut să impunem atunci și să să introducem în timpul guvernării cu de exemplu cu Traian Băsescu, pensia minimă garantată, ridicarea punctului de pensie, îl aveam pe Marian Sârbu atunci în UNPR și ne aproba toate aceste lucruri, chiar eram aproape să impunem, dacă vă aduceți aminte, Legea privind taxarea marilor averi, adică o anumită perioadă să contribuie la greu, atunci era o conjunctură economică unde s-au prăbușit țări în jurul nostru, Bulgaria, de exemplu, și chiar era nevoie de bani, cum e și acum nevoie cu această pandemie, nevoie de bani la bugetul statului.

Ion Cristoiu: Banii cine vi-i asigură?
Gabriel Oprea: Păi, conform legii…
Ion Cristoiu: Campania.
Gabriel Oprea: Da, am înțeles, conform legii, pot, ca independent, am un buget de până la un milion, un miliard trei sute, bani vechi, deci vreo douăzeci și ceva de mii de euro, deocamdată am aproximativ să spunem, în euro 20.000 de euro în cont. Legea este foarte clară. Dacă iei 3% din voturi, îți primești banii înapoi, dacă iau 3,4 intru în Parlament.

Ion Cristoiu: 3,4? A,  păi ia să candidez… e puțin !
Gabriel Oprea: 3,4 din cei care în ziua aia sunt la vot!

Ion Cristoiu: Am înțeles. Sondaje faceți ?
Gabriel Oprea: Nu am făcut sondaje.

Dosarele generalului

Ion Cristoiu: Spuneți-mi, trebuia să începem cu asta, ia faceți-mi și mie bilanțul stadiului dosarelor, că le știu pe de rost. În ce stadiu sunt, hai să luăm abuzul în serviciu.
Gabriel Oprea: Am, în momentul de față, pe rol, două dosare.

Ion Cristoiu: Bun, spuneți-mi pe dosar, că mă pricep, dar nu mai știu cum sunteți.
Gabriel Oprea: Este dosarul DIPI…
Ion Cristoiu: Da, cu mașina.
Gabriel Oprea: A cumpărat ministerul de interne peste 7000 de mașini. DIPI a achiziționat, pentru o structură de pază-protecție demnitari, o mașină. Mașina e în garajul celor de la Interne. Și am dosarul accidentului Gigină, unde…

Ion Cristoiu: Stați așa, DIPI, dosarul DIPI în ce stadiu e?
Gabriel Oprea: Păi suntem la judecată.

Ion Cristoiu:  Fond, apel?
Gabriel Oprea: E pe fond.

Ion Cristoiu: Pe fond, nu s-a terminat ?
Gabriel Oprea: Nu s-a terminat încă.

Ion Cristoiu: Sunteți separat sau împreună cu toți cei din dosar?
Gabriel Oprea: Împreună cu cei de la DIPI.

Ion Cristoiu: Am înțeles. S-a rezolvat până la urmă că era o doamnă de la procuratură care avea o problemă că intrase, desecretizase niște documente?
Gabriel Oprea: Așa este, da.
Ion Cristoiu: Și?
Gabriel Oprea: A fost cercetată disciplinar, în toate celelalte spețe pe DIPI s-a dat clasare, este acest dosar început atunci în forță în 2016. A rămas cel cu accidentul!

Ion Cristoiu: Aaa, aveți două numa!
Gabriel Oprea: Două, asta v-am spus. Și în cel cu accidentul, în anul 2018, în iulie, Înalta Curte a dat o decizie definitivă că acel accident nu are nicio legătură cu atribuțiile mele de serviciu și l-a trimis la accidente. Sunt acolo parte și merg în proces.

Ion Cristoiu: Păi stați un pic, în cazul Gigină aveați două. Cu abuz în serviciu din ianuarie, cel din septembrie…
Gabriel Oprea: Atunci când a trebuit să plecăm noi, s-au făcut două dosare pentru abuz, mie și lui Nițu procurorul general.
Ion Cristoiu: Da.
Gabriel Oprea: S-a dat clasare, după care domnul Nițu a atacat la Înalta Curte, s-a dat o decizie definitivă că fapta nu există.

Ion Cristoiu: Deci a rămas numai ăla cu uciderea din culpă ?
Gabriel Oprea: Cu uciderea din culpă, unde, repet, Înalta Curte mi-a dat o hotărâre definitivă că acel accident nu are nici o legătură cu atribuțiile mele de serviciu.

Ion Cristoiu: Deci avem numai două, de unul ați scăpat, ăla primul, că ăla fusese cu abuz în serviciu, cu tărăboiul, mai țineți minte?
Gabriel Oprea: Da.

Ion Cristoiu: De câte ori v-au ridicat imunitatea, de trei ori ?
Gabriel Oprea: Păi nu, nu, atenție, în primul, cu mașina, am cerut eu să mi-o ridice, mi s-a părut o chestie ridicolă, da, iar a doua, am primit votul colegilor, mi-au dat un vot că nu există așa ceva și să nu înceapă urmărirea penală. Atunci eu am decis să-mi dau demisia din parlament.
Ion Cristoiu: Da, știu.
Gabriel Oprea: Să pot fi cercetat. Nu am nimic de ascuns și nu-mi e frică de așa ceva.

Ion Cristoiu: Atunci au fost și niște demonstrații.
Gabriel Oprea: Au fost, maestre, dar am văzut și alte demonstrații de câte 100000, 200000 de oameni și nu și-a dat nimeni demisia. Eu chiar mi-am dat-o, ca să știți.

Ion Cristoiu: Da, am înțeles.
Gabriel Oprea: Știți ce vreau să vă spun, să nu pedalez prea mult? Soția mea e o femeie credincioasă și mi-a zis: Gabi, dă-ți demisia  de peste tot, că te ajută Dumnezeu, e calea cea mai grea, dar cred eu că e cea mai corectă.

Misiune aproape imposibilă

Ion Cristoiu: Așa cum am scris, putem reconsidera această candidatură ca revenirea în politică sau încercarea de revenire, eu îi zic încercarea?
Gabriel Oprea: Am înțeles, să știți că nu a fost ușor să iau această decizie,  mai ales într-o misiune aproape imposibilă, că v-am spus nu a mai intrat nimeni independent, chiar dumneavoastră ați scris foarte bine, e vecină cu nebunia această decizie. Dar acum, fără să vorbesc prostii sau să spun vorbe mari, vreau să știți că zeci de mii de militari și polițiști mi-au cerut să candidez, să-i ajut iarăși, fiindcă poți să spui orice despre Oprea, dar nu poți să spui că nu a ajutat acest domeniu de securitate națională. În funcțiile pe care le-am avut, chiar în cea mai importantă funcție, de premier interimar, am trecut Legea 223, care a fost adoptată fără niciun vot împotrivă și a promulgat-o președintele Iohannis, o lege dreaptă, corectă, față de militari și polițiști care ulterior și-a produs efectele până-n septembrie 2017, după care a fost modificată de guvernul Cioloș și așa mai departe, cele care au venit.

Ion Cristoiu: În carte, există momentul acela care este și în realitate, sigur, ați semnat un protocol cu Viorica Dăncilă, spuneți-mi istoria acestui protocol și de ce nu mai e valabil, vă rog? Asta e o dezvăluire, o poveste post-decembristă.
Gabriel Oprea: Este, da. M-a dus mintea să mă canalizez pe domeniul securității naționale, adică pe domeniul de apărare, siguranță națională, am creat împreună cu alți colegi asociația UMPMV, formată din activi și rezerviști, pe legislație CEDO. E un domeniu în care sunt respectat. În România sunt aproximativ 500.000 de militari și polițiști, aproximativ 300.000 activi â, în tot sistemul de securitate, și aproximativ 200.000 de rezerviști, pe cele trei case de pensii, ministerul apărării, interne și SRI, se știe că sunt respectat în acest domeniu. Și atunci, cu doamna Viorica Dăncilă, care era președinte PSD și prim-ministru, am încheiat un protocol în baza căruia ni se dădeau, acum la alegerile parlamentare, 8 locuri eligibile, 5 în camera deputaților și 3 în senat. Eu urma să fiu coordonatorul departamentului de apărare, ordine publică siguranță națională, ceea ce am mai fost, dar și vice-președinte național la PSD. De acolo am plecat, de fapt, atunci când eram la interne și Geoană mi-a cerut să îmi dau demisia, eram și președintele acelui departament. După ce a plecat, doamna Dăncilă, după ce nu a mai fost președinte PSD, acel protocol, are valoare juridică, atenție, dar ar fi un non-sens să-l susții în momentul când nu mai ești dorit. Noua conducere a PSD, domnul Ciolacu și ceilalți colegi, nu au respectat acest protocol și am înțeles și atunci am candidat independent.

Ion Cristoiu: Ați avut vreo discuție cu domnul Ciolacu?
Gabriel Oprea: Da, cum să nu, ne cunoaștem.

Ion Cristoiu: Păi și dacă vă cunoașteți, de ce nu mai e valabil protocolul?
Gabriel Oprea: Au considerat că nu e valabil protocolul, nu vreau să comentez mai mult, le-am respectat decizia și mă vedeți candidat independent la camera deputaților.

Demisia lui Victor Ponta

Ion Cristoiu: E un moment, în carte, pe care îl povestiți, este momentul demisiei lui Victor Ponta. Cât era, nu știu, 5 noiembrie, da?
Gabriel Oprea: Da.

Ion Cristoiu: Noiembrie, 2015. Povestiți-mi ziua aia, mai țineți minte ziua aia, adică s-a discutat vreun moment ca el să plece ce s-a întâmplat atunci? E tot istorie, domnule general.
Gabriel Oprea: Știți că am defecte, dar știți că am simțul răspunderii și sunt un om serios, nu vorbesc prostii. Știți foarte bine că nu i-am vrut locul lui Victor Ponta…

Ion Cristoiu: Asta știu, am scris. Nu.
Gabriel Oprea: Asta ca să fie clar. Eu, în seara aia, m-am dus la el acasă, cred că era ora 21 și am discutat cu el și i-am zis: Victor, nu demisiona, ai o guvernare bună, foarte bună, e apreciată, acum pe domeniul securității, lumea, nu vorbesc de șefi, lumea e cu mine, sunt cu drepturile la zi, am asigurat securitatea națională, nu demisiona! Și el mi-a spus: Gabi, e în regulă, discutăm mâine, nu fac nimic fără să-ți spun. Acum haideți să recapitulăm.
Să ne aducem aminte, tot pentru istorie, cum spuneți dumneavoastră, care era și situația psihologică a lui Victor Ponta, ca să spun așa. Nu uitați că în anul 2015, chiar ați spus dumneavoastră un an ca în anul 1950. Victor Ponta a fost primul premier în funcție chemat la DNA, o chemaseră și pe maică-sa la DNA…

Ion Cristoiu: Da.
Gabriel Oprea: Păi, ca să înțelegem bine cum stăm, a doua zi și la discuția de seară, a doua zi își îngropa bunica, la care el ținuse foarte mult, îl crescuse, el ce a făcut, s-a dus la înmormântare. Înainte de înmormântare a trecut pe la Dragnea, a avut o discuție cu el, i-a spus cam ce ar avea el în intenție, dar a spus: Discutăm, ne vedem la 12, discutăm, după care iau o decizie și o comunic presei. El a fost la înmormântare, dacă vă aduceți aminte dumneavoastră, sunteți cercetător și istoric, iar Dragnea a ieșit pe la 11.30, de la camera deputaților, a anunțat el că Victor Ponta își va da demisia.

Ion Cristoiu: Asta e foarte importantă, nu Ponta a anunțat.
Gabriel Oprea: Nu, nu, nu…
Ion Cristoiu: Dragnea a anunțat!
Gabriel Oprea: Dragnea a ieșit și a anunțat că Ponta își va da demisia!
Ion Cristoiu: Da.
Gabriel Oprea: Și asta s-a întâmplat, cu mine nu s-a mai consultat și chiar am fost foarte supărat pe acest lucru.

Ion Cristoiu: Dar stați un pic. Că aici e o nuanță, a contat foarte mult că Dragnea a furat startul?
Gabriel Oprea: Păi dumneavoastră ce părere aveți, că sunteți un om cu foarte multă experiență?

Ion Cristoiu: Păi, întreb și eu, de fapt am înțeles.
Gabriel Oprea: Eu cred că l-a surprins și pe Ponta treaba asta.

Ion Cristoiu: Extraordinar, uluitor, într-adevăr, deci erați în înțelegerea că o să anunțe împreună sau să discute?
Gabriel Oprea: Mai mult, față de mine a spus că sunt chemat și era și normal, maestre, era o guvernare bună PSD-UNPR!
Ion Cristoiu: Da, așa e.
Gabriel Oprea: În care îi țineam spatele, mai mult, nu am vrut să îi iau locul…
Ion Cristoiu: Da, știu.

Gabriel Oprea: Ce poate fi mai elocvent decât asta, era normal măcar să întrebe, vreau să vă spun un lucru maestre, aveam și eu membri de partid, chiar dacă eram eu mai militar. În momentul în care Ponta și-a dat demisia din cea mai importantă funcție a lui…
Ion Cristoiu: Da.
Gabriel Oprea: Nu era de premier, era de președinte PSD…
Ion Cristoiu: Da.
Gabriel Oprea: Și-a dat demisia pe Facebook…
Ion Cristoiu: Da.
Gabriel Oprea: Pe Facebook, atenție, s-au strâns și oamenii ăia la mine și au zis: domne, ce face ăsta, hai, domne, să-l lăsăm în pace, atunci. M-au întrebat colegii, s-a consultat cu dumneata, că ești principalul partener, ți-a spus că-și dă demisia? Domne nu mi-a spus, păi atunci hai să-l lăsăm și noi in offsaid, hai să intrăm la guvernare cu PNL-ul atunci, dacă el și-a dat demisia, și nu am făcut-o, nu am făcut-o din principiu ca să fie foarte clar, dar am ținut, am mers cu el până la capăt ca să spun așa și nu am trădat PSD-ul, ca să fie clar, cum nu am trădat pe nimeni niciodată.  Nici pe Traian Băsescu, am fost în 4 guverne de stânga cu doi premieri, Adrian Năstase și Ponta și în trei de dreapta, cu doi premieri, Boc și Ungureanu și întotdeauna UNPR-ul l-a susținut pe președintele României, indiferent cum l-a chemat și nu a trădat pe nimeni, și-a ținut cuvântul.

Ion Cristoiu: Dar de ce nu v-ați înscris acum în Pro România să candidați?
Gabriel Oprea: Fiindcă nu am vrut să mă înscriu, mi se părea firesc ca să spun așa, am plecat de la PSD într-un context, dacă vă aduceți aminte eram ministru de interne…
Ion Cristoiu: Da.

Pilonii UNPR

Gabriel Oprea: L-am numit pe domnul Ardeleanu atunci la DIPI, v-am mai spus, nu eram prieten cu generalul Ardeleanu, dar e un om respectat în ministerul de interne, un profesionist. Nu am crezut, și eu atunci l-am informat pe Geoană, i-am spus: domne, vezi că-l numesc pe Ardeleanu la DIPI! Da, domne, numește-l, Geoană era candidatul tuturor, mai puțin PD, dar atenție era un guvern totuși PDL-PSD, nu?
Ion Cristoiu: Da.
Gabriel Oprea: Da, domne, numește-l, după care mi-au sărit ăștia-n cap, eu câștigasem competiția în partid la 3 voturi, îl bătusem pe senatorul Voicu, că sunt tabere în orice partid.
Și mi-au sărit ăștia-n cap și pe urmă au zis bă, dă-l jos pe ăsta, pe Ardeleanu… și am zis, domne, nu fac treaba asta! Bă, dacă nu-l dai jos te dau afară, și am zis dă-mă și m-au dat afară din partid. După care am făcut proiectul, nu făcut de SRI sau ce spun alții, proiectul l-am făcut cu doi oameni care au stat tot timpul lângă mine și au venit cu mine la greu, cu Iordănescu și cu Onțanu. Atunci am făcut UNPR-ul, cu Maior, da într-adevăr, cunoscându-l de când eram eu secretar de stat la rezervele statului și el era secretar de stat la apărare. Și cu Ponta, care era șeful corpului de control, am avut o prietenie și am crezut în această prietenie. Atenție, am crezut eu în această prietenie. El, ulterior, a fost numit șeful SRI și normal că am ținut legătura și mă mai sfătuiam cu el.

Ion Cristoiu: UNPR a făcut parte dintr-un guvern, de fapt o coaliție, nu e așa?
Gabriel Oprea: Un guvern de coaliție a fost, o dată a fost cu Băsescu, în coaliție PNL-UNPR-UDMR și cine mai erau, de dreapta, v-am spus, care a avut doi premieri, l-a avut pe Boc și pe Ungureanu, după care a venit guvernul Ponta.

Toți ar trebui să tragă la căruță

Ion Cristoiu: Mai mult ca sigur, după 6 decembrie va fi un guvern de coaliție, ce sfaturi dați, care e problema la un guvern din acesta de coaliție?
Gabriel Oprea: Maestre, chiar și azi am vorbit de treaba asta, atât cât mă duce mintea, din experiența pe care am avut-o, am fost, totuși, în 5 guverne, cred cum spuneți și dumneavoastră chiar asta am spus că acum în momente grele, în momente cum este această pandemie, un război total atipic, asimetric e altă lume, altă viață, eu cred că e nevoie de solidaritate și de unitate și de responsabilitate. Nu cred că tot timpul trebuie să fie de vină PSD-ul, tot timpul arătat, eu cred că corect ar fi după aceste alegeri unde eu văd că PNL-ul și PSD-ul sunt oarecum la egalitate, eu cred că e nevoie, vă spun de responsabilitate, de unitate, de un guvern de coaliție națională în care să aibă toți responsabilitate și să tragă la căruță. Eu așa cred.

Ion Cristoiu: S-ar împăca PNL-ul cu USR-ul într-o coaliție ?
Gabriel Oprea: Numai puțin, dacă suntem oameni responsabili, dacă credem în interesul național, care e luat la mișto acum, adică dacă Oprea=interes național=mișto, eu cred că trebuie să uităm de miștoul ăsta, eu cred că în situația când suntem cu funia la gât, eu cred că trebuie să fim oameni responsabili sau bărbați de stat să se adune la masă, să tragă toți de aceeași căruță și să scoată țara din situația în care este, e nevoie de locuri de muncă, viața trebuie să meargă, cu bune, cu rele, trebuie să meargă mai departe, nu trebuie arătat doar un singur vinovat, acum vinovatul de serviciu e PSD-ul, nu cred așa ceva, cred că e nevoie totuși de o echipă națională.

Doctoratul lui Coldea

Ion Cristoiu: Eu știam că, am văzut că ați prezentat, ați arătat la o televiziune teza de doctorat a lui Coldea, nu mă înșel, da?
Gabriel Oprea: Maestre, haideți să vă spun un lucru, să vă spun de unde am plecat eu.

Ion Cristoiu: Spuneți.
Gabriel Oprea: Eu am, niciodată nu îmi place ce e privat să arăt la televizor, de regulă, acum totuși e o problemă publică, iar eu am fost conducătorul de doctorat, dumneavoastră știți că v-am arătat și teza domnului Timofte.

Ion Cristoiu: Da.
Gabriel Oprea: Șeful serviciului român de informații, deci conducătorul de doctorat are și e și posesorul unui exemplar din teza doctorandului, e o întrebare publică, chiar dacă s-or fi supărat unii pe mine, domne unde e teza, le-am arătat teza. Mai mult decât atât, în schimb am spus, domne cum puteți să credeți,  indiferent de sentimente personale și de orice altceva, domne nu poți să spui de Coldea că e prost. Eu nu cred, a stat 12 ani în funcția aia, în afară de asta, are toate pârghiile, a avut toate pârghiile necesare, de la bibliografie la oameni care să-i dea ce are nevoie acolo, să-și facă o teză care să stea în picioare. Dar eu nu cred că și-a furat teza, că nu știu ce, eu nu cred așa ceva, dar le-am și arătat teza. Eu m-am ocupat și nu vreau acuma să vorbesc doar de securitatea națională, sunt un om mai rigid. Mie Coldea îmi vorbea cu dumneavoastră, Kovesi îmi vorbea cu dumneavoastră, singurul, maestre, ca să spun așa, cu care mă trăgeam de șireturi, era Maior, ca să fie foarte clar, ceilalți erau mai mici decât mine cu 10, 15 ani, sunt un om puțin mai rigid cu anumite principii, sunt militar.

Ion Cristoiu: Da, trebuie să apreciez, am apreciat și apreciez faptul că totuși deși ați avut multe neplăceri cu binomul totuși nu ați dat drumul în lume tezei lui Coldea.
Gabriel Oprea: Domne, nu se face așa ceva, este o problemă de principiu!
Ion Cristoiu: Da eu de aia vreau să spun, eu știu mai multe.

Cum au ajuns Maior, Coldea și Kovesi în sufragerie

Gabriel Oprea: Cum să faci, maestre, ce principii mai ai, mai îl știu pe unii care s-au tăiat din poză și au dat pozele pe la televiziuni. Păi cine mai stă de vorbă cu un om ca ăsta? Cum poți, și la mine în sufragerie dincolo de orice, domne am fost o masă privată, toți de acolo voiam să iasă Băsescu. Cum a spus și Andronic, îi spusese Geoană că îl bagă-n pușcărie, pe mine mă amenințase, mă dăduse afară din partid, cu cine să țin, am ținut cu Băsescu, dar eram parlamentar independent maestre, n-aveam nici o pârghie, voiam să iasă Basescu, mai mult, era o masă la care l-am invitat cu două zile înainte pe Andronic și pe oamenii ăștia doi care au fost cu mine tot timpul Iordănescu și Onțanu, pe Dâncu, că eram amic, am fost colegi de guvern și pe Maior. Chiar i-am spus și nu e gluma, chiar ne plăceau micii de la Cocoșatu, l-am sunat cu două zile, băi hai să vii și el mi-a zis bă Gabi, tu ești sănătos la cap, sunt alegeri, sunt la serviciu vezi de treburile tale. După care, ca un făcut, noi eram acolo de vreo oră și ceva două ore, m-a sunat Maior și mi-a spus, pe la în jur de ora 20, bă mai ai mici, chiar așa mi-a spus, mai ai mici, mai vin cu două persoane, a venit și a venit cu Coldea și cu Kovesi, da, au venit, au mâncat o oră și au plecat. Asta a fost.

Ion Cristoiu: Adică dumneavoastră i-ați invitat cu două zile mai înainte?
Gabriel Oprea: Atenție pe cine am invitat eu: pe Maior, pe Dâncu, pe Andronic, pe Onțanu și pe Iordănescu. Nu i-am invitat pe cei doi cu care nu eram prieten.

Ion Cristoiu: Da, am înțeles și la un moment dat domnul Maior v-a zis că nu vine, dar după asta v-a sunat că vine. Andronic era acolo când a venit Maior sau el a venit mai târziu?
Gabriel Oprea: Sincer să fiu nu îmi mai amintesc bine, exact, eu știu că l-am invitat cu două zile, el spune că a venit după, așa spune el, eu stiu că era acolo când au venit, cei care au venit au stat vreo oră, o oră și ceva. Acuma știți cum e, toată lumea discută politică în orice casă , eu eram gazdă, cine fuma stătea în birou  și vorbeau, l-am văzut într-adevăr pe Andronic că a vorbit și cu Coldea și cu Kovesi și cu Maior că doar eram toți acolo. Da nu știu exact ce au vorbit, eu îmi făceam datoria de gazdă și sincer eram bucuroși că rezultatele mergeau spre Traian Băsescu, cu exit-polul de la ora 21.

Ion Cristoiu: Explicați-mi și mie un lucru, că eu nu sunt politician. Dumneavoastră ați lucrat și la comitetul ăla de urgențe cu Codruța Kovesi, a fost și la dumneavoastră acasă, după asta v-a chemat DNA, dar cum e relația între dumneavoastră între politicieni, o dată ce un om a venit la dumneavoastră acasă, vă cunoștea și deodată vă cheamă la DNA?

Gabriel Oprea: Numai puțin, asta dumneavoastră de fapt mă întrebați de relații omenești?
Ion Cristoiu: Cum erați… păi ce, politicienii… nu sunteți oameni, ce sunteți?
Gabriel Oprea: Numai puțin, Kovesi nu era politician! Kovesi era procuror general, pe urmă procuror șef DNA, aveam relații inter-umane, fiindcă eu am cunoscut-o după momentul 2009, ca ministrul al apărării, ca ministru la interne, ca vicepremier pe securitate, chiar am ajutat justiția, iar DNA-ul și Parchetul General sunt instituții partenere ale Ministerului de Interne. Maestre, mi-am dat chiar și eu seama în anul 2000 spre sfârșit, că sunt țintă, că trebuie să plecăm de la putere, am plecat, mi-am dat demisia peste tot și asta am făcut.

Ion Cristoiu: Păi și de atunci v-ați mai văzut cu Kovesi?
Gabriel Oprea: Nu. Nu.
Ion Cristoiu: Am înțeles.
Gabriel Oprea: Nu nu.

Ion Cristoiu: Spuneți-mi, ei v-au chemat, când era, în ianuarie, cu primul …
Gabriel Oprea: Da, da, cred că era după botezul nepotului meu, ceva 22 ianuarie, ceva de genul ăsta.
Ion Cristoiu: Așa e, 23, spuneți-mi …
Gabriel Oprea: Da.

Ion Cristoiu: După ce ați plecat, în 2015, ați simțit că vi se pregătește ceva sau credeați că gata s-a scăpat?
Gabriel Oprea: Nu, nu am simțit, știam clar că mi se pregătește ceva și așa s-a întâmplat…

Viața bate filmul

Ion Cristoiu: Bun, vă pun o întrebare dificilă. Am studiat și 2016, am și spus am și vorbit într-o seară pe la pastila video, cum de s-a putut cum de se făceau aceste aranjamente. Dumneavoastră 3 dosare, aproape unul după altul, Onțanu îl lăsați șef la UNPR îl arestează, cum de a fost posibil, unde e statul de drept, unde e nu știu, vorbesc serios sau poate cred eu prea mult în statul de drept? Clar că era făcut, hai să fim serioși, ce dracu!
Gabriel Oprea: Da, în octombrie, de exemplu, înainte de toate aceste lucruri, m-am dus într-o vizită în state, oficială, in SUA și am semnat ultima condiție tehnică deci un tratat cu procurorul general ministrul justiției doamna Loreta Linch, acum în momentul de față e doar o decizie politică în congres ca să ne ridice vizele, m-am întors de acolo și a început aceste această situație pe care mi s-a părut un vis ca să spun, nebunesc, la un moment dat..

Ion Cristoiu: În octombrie 2015 s-a întâmplat.
Gabriel Oprea: Exact, după care au început au fost accidentul, Colectivul, mi-am dat demisiile pe care le știți pe toate, s-au întâmplat toate celelalte lucruri, eu cred acuma că m-am comportat totuși ca un militar, în sensul că mi-am dat demisia de peste tot, ați spus dumneavoastră că au fost niște demonstrații, au fost, era politic totul, dar am văzut demonstrații v-am spus ca să dau un argument de o sută și ceva de mii de oameni și nu și-a dat nimeni demisiile da, eu mi-am dat-o. Viața bate filmul, maestre. Nici eu nu am crezut că poți fi luat cu japca ca să mă exprim așa, da, totul e posibil, am încredere în schimb în justiție să știți, de aia mi-am dat demisia de peste tot, e un drum greu, să știți că nu reveneam în politică dacă nu primeam decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție. Și generalul Klapper a spus în Politico – cel mai important site politic de la Washington-ce treabă are generalul Oprea cu acest accident, că era persoană însoțită? Decizia Înaltei Curți m-a declarat nevinovat, a arătat că nu are legătură accidentul cu atribuțiile lui Oprea. Eu m-am pus la dispoziție, altceva nu ai ce să faci, ca să fie clar. În august, 2015, eram al doilea la încredere după Iohannis, cu 32%, partidul avea 500.000 de membri, era la 12%, am ajuns în câteva luni să fiu făcut analfabet, nenorocit și criminal. Totul se poate, așa este!

Ion Cristoiu: Cea mai mare cădere din istoria post-decembristă, trebuie  să recunoașteți, nu e așa, credeți sau sunteți de acord cu mine, nu sunteți obligat să fiți de acord, că a fost aicea și o mână externă?
Gabriel Oprea: Mai scriem o carte altădată.

Ion Cristoiu: Am înțeles, deci, eu nu cred că a fost numai internă, prea prea era adică de a făcut așa, știți cum a fost făcut, ca la manual, din punctul ăsta de vedere, dar am înțeles , credeți că între timp v-au iertat ?
Gabriel Oprea: Maestre, eu cred că în domeniul securității naționale oamenii știu ce am făcut pentru securitate. Haideți să vă spun o chestie pe șleau, se vorbea de fosta securitate, vreau să vă spun că acolo, nu știu ce făceau, dar erau cei mai mari patrioți. Să știți că sunt foarte mulți patrioți în sistemul de securitate națională care știu că eu sunt fiu de militar care a murit la datorie și mi-am făcut datoria. N-am nevoie să mă ierte nimeni, legea este una singură pentru toți. Faptul important este altceva, că sunt nevinovat, mi-am făcut datoria, nu am cum să mă plâng, mi-am ales drumul cel mai drept și cel mai greu, dar cred că e cel mai corect și dacă poate aveți dreptate, ca destin, revin, merg înainte.

Prea mic pentru liceul militar

Ion Cristoiu: În cartea dumneavoastră de memorii există povestea aia când dumneavoastră erați scund și nu puteați intra la școala la liceul militar.
Gabriel Oprea: V-am spus că aveam 10 ani când a murit tata la unitate și v-am mai spus că am muncit în toatele vacanțele din clasa a 5-a chiar…

Ion Cristoiu: Am văzut, da ați scris.
Gabriel Oprea: Când trăia tata, îmi aduc aminte, era un fond al clasei pentru copii săraci, dădusem și eu 10 lei în primul trimestru, în al doilea m-a anunțat un coleg că a dat deja 10 lei pentru mine, adică mi se schimbase statutul, da?
Ion Cristoiu: Da.
Gabriel Oprea: Eram un copil cu probleme, sărac și așa am muncit în toate vacanțele, mama a vrut să mă dea la liceul militar, pe de o parte să urmez cariera tatălui și era mai ușor și pentru ea. În schimb, la liceele militare, școlile militare trebuie să îndeplinești niște baremuri, eram cel mai mic din clasă, m-am apucat apoi de atletism și normal, m-am dezvoltat .
Eu am făcut atletism, sportul în general e benefic, crești, te dezvolți. Când am dat eu, în anul 1980, cel mai greu în școlile de ofițeri se intra la aviație, intendență și finanțe, adică peste 20 pe loc. Erau alte arme, cu tot respectul, unde nu se completau locurile. Am intrat, am făcut sport, am terminat primul, înainte de examenul de stat, mi-am ales primul la repartiție, după examenul de stat am ieșit al doilea. Asta a fost.

Ion Cristoiu: De ce este disprețuită intendența? Mai ales de presă.
Gabriel Oprea: Nu e disprețuită, a fost atac la politicianul Oprea. Normal că sunt bancuri și glume făcute pe toate armele, așa e de când lumea, dar aici a fost altceva, a fost atacat politicianul Oprea ca să i se găsească ceva, nu trebuie să se ia de arme, de intendență. Să se ia de mine, nu de arme, toate armele sunt făcute cu cap. Napoleon a spus, de exemplu, că a pierdut la Waterloo pentru că nu a avut pe intendentul ăla al lui, de aia a spus el că a pierdut. Orice armă are importanța ei și e bine stabilită de cei care au făcut armatele. Ulterior, am intrat la drept, la stat, la universitate, eram 30 pe loc, am intrat al 3-lea, am terminat și eu cu 10, am intrat în justiția militară, dar ați auzit pe cineva să spună că sunt general de justiție militară ?
Ion Cristoiu: Nu.
Gabriel Oprea: Nimeni. Spune doar de intendență, de izmenar.

Ion Cristoiu: Nu nu nu, eu am o părere bună. Știu ce înseamnă intendența și că și Hitler a pierdut războiul onest, mai ales că la un moment dat s-au lungit liniile de aprovizionare.
Gabriel Oprea: Păi, orice armă, intendență, finanțe, artilerie, infanterie, are importanța ei, normal că nu e așa de spectaculoasă ca vânătorii de munte, ca trupele de comando, bineînțeles, dar orice armă are importanța ei. Nu, n-a fost atacată de intendența, a fost atacat Oprea.
Ion Cristoiu: Da, am înțeles.
Gabriel Oprea: Nu puteau să spună ofițerul de justiție Oprea, ci izmenarul Oprea, pentru că sună mai frumos și mai elegant.

Acum e altfel de război

Ion Cristoiu: Cât din ce iei pe teren, în teritoriul ocupat și cât din rezerve contează într-un război. Că nemții au pierdut și că la un moment dat ajunseseră în stepă și că nu mai aveau ăia nimic, nu e așa?
Gabriel Oprea: Așa e.

Ion Cristoiu: Cu cât au fost mai săraci rușii, din cauza asta au pierdut, nu e așa ?
Gabriel Oprea: Așa e, doar că acum discutăm de alte tipuri de război. Discutăm de război cibernetic, război economic, da, uitați și acest virus, nu se știe exact de unde a apărut și uitați ce probleme sunt. Știți că se mai aude că a ajuns Oprea general de 4 stele și nu a luptat ca generalul Paton. Păi, al doilea război mondial s-a terminat acum 75 de ani, dumneavoastră sunteți istoric, am discutat mult, de multe ori despre istoria militară și e bine să știm istoria ca să mergem în viitor. Important este ca în funcțiile pe care vremelnic le ocupi să faci ceva cu adevărat pentru țara ta sau pentru oamenii pe care îi coordonezi și pentru securitatea națională, cred că nu poate fi ceva mai important decât să te bați pentru siguranța copiilor noștri, pentru securitate națională, mai ales în astfel de vremuri.

Principalul mesaj de campanie e pentru militari

Ion Cristoiu: În această campanie pe care o duceți, vă referiți, vă adresați numai militarilor sau și civililor și ce le promiteți?
Gabriel Oprea: Maestre, nu poți să spui foarte multe că, niciodată nu mi-a plăcut să intru în derizoriu, mesajul principal, central, într-adevăr este pe militari și pe polițiști. Eu chiar am făcut ceva pentru ei. În  schimb, am spus că este pandemie, e important să fim uniți, să fim solidari și le-am reamintit că am fost și eu prefectul capitalei, ce am făcut, UNPR-ul ce a făcut, v-am spus, pentru pensia minimă garantată, pentru punctul de pensie. Și nu poți să spui lucruri pe care apoi nu le respecți. Eu le-am spus: vreți să vă ajut, că de fapt de aici am plecat, da, bun, de la asociație pot doar să vorbesc, altceva nu. Să fac ceva, nu pot decât dacă sunt în parlament, în comisia de apărare sau în guvernul României. Cred că dacă ajung în Parlamentul României pot să îmi ajut breasla, adică militari și polițiști, pot să fac altceva.

Ion Cristoiu: Din memorii am înțeles că erați fascinat de organizația lui Averescu, ați fost și de Averescu ?
Gabriel Oprea: Mareșalul Averescu. El a avut un rol foarte important. Ferdinand nu a semnat pacea, l-a pus el să semneze atunci, da și nici nu s-a parafat, noroc că au câștigat Antanta atunci, că altfel noi eram deja cu guvernul filo-german la București nu?

Ion Cristoiu: Da știu..
Gabriel Oprea: El a fost cu ideea și l-a determinat pe Ferdinand să dea pământ, asta le-a promis, că nu mai eram, eram toți în Moldova, nu mai era nimic, deci a urmat Mărăști, Mărășesti, Oituz… da, le-a promis pământ țăranilor, de aia au luptat țăranii ăia cu baioneta din izmene, nu? Apropo de izmene, au luptat și cu asta ne mândrim și noi, din al doilea război mondial, că am mai discutat despre acele bătălii, el a dat pământ și el, la un moment dat, după primul război mondial, știți că era aproape ca un sfânt.
Ion Cristoiu: Da.
Gabriel Oprea: Păi avea o dimensiune politică extraordinară și era și un general foarte eficient și foarte pragmatic. A avut succes. A fost și prim-ministru, știți bine.

Ion Cristoiu: Da, dar ca politician nu a fost așa la înălțimea generalului.
Gabriel Oprea: Păi am spus eu că a fost, am spus că a fost pragmatic și eficient.

Pe încredere au căzut regi și împărați

Ion Cristoiu: Am vrut să arăt că știți despre el, că v-a fascinat Averescu. Am avut odată o discuție într-o pauză a unei emisiuni la B1, cred că aveam un interviu cu dumneavoastră și eu mereu vă citez când mi-ați spus că, apropo de mareșal că, eu îl boceam și dumneavoastră ați zis dacă să ai atâtea instrumente la îndemână și să ajungi în seif sunteți de acord cu asta înseamnă că bun, ei acuma vin eu și vă întreb, păi dumneavoastră care erați în 2015 cel mai puternic cum de ați ajuns așa domnule general? În seif?
Gabriel Oprea: Maestre, maestre, da, dacă vă aduceți aminte, v-am răspuns la întrebarea asta, am spus că pe încredere, maestre, au căzut regi și împărați, pe încredere.

Ion Cristoiu: Ce înseamnă pe încredere?
Gabriel Oprea: Păi, când te relaxezi cel mai mult? Când stai cu prieteni, crezi în oameni, prieteni, pe încredere asta este, da? Au căzut regi și împărați, dar un amărât ca mine, dar așa a căzut și mareșalul Antonescu, s-a dus la regele Mihai cu inima deschisă și s-a pomenit în seif acolo nu? M-ați înțeles?

Ion Cristoiu: Da, interesant, deci nu e bine să ai încredere?
Gabriel Oprea: Ba da. E bine să ai încredere, să fii cu inima pe masă, dar e bine să fii vigilent permanent. Nu am avut aceste abilități, maestre, deci eu sunt, v-am spus, militar din ministerul apărării naționale, trebuie să ai și un al cincilea simț ca să spun așa. Trebuie să fii făcut, nu poți să fii infailibil. Deci sunt oameni mari, cred că fraza asta regi și împărați spune totul. De regulă, se cade, sunt tot felul de acțiuni de intelligence, se cade pe încredere, nimeni nu poate, deci nu te poți bate cu statul, maestre, ca să fie clar.

Ion Cristoiu: Cu statul sau cu sistemul ?
Gabriel Oprea: Păi statul ori sistemul nu e același lucru?

Ion Cristoiu: Păi statul era alcătuit și din dumneavoastră domnule general…
Gabriel Oprea: Cum să nu, eram vicepremier pe securitate…
Ion Cristoiu: Da.
Gabriel Oprea: Eu am spus că am căzut pe încredere, da?

Ion Cristoiu: Unde? În cine nu trebuia să aveți încredere atunci ?
Gabriel Oprea: Maestre, păi nu trebuie să lansăm cartea?
Ion Cristoiu: Am înțeles.
Gabriel Oprea: Spunem de acum ?

Ion Cristoiu: Da… păi am vrut să să-i incit pe telespectatori.
Gabriel Oprea: Concret, în prietenia cu Maior, ca să fie foarte clar, am dat totul, v-am spus de când l-am cunoscut, cum am făcut primul pas în politică, eram în rândul doi ca președintele Rezervelor de Stat, în spatele miniștrilor mari, eram eu cu Ponta și cu Maior. Am crezut mult în prietenia cu Maior. Mult de tot. Și am fost colegi de partid. Eu am crezut, în capul meu, ați înțeles?

Ion Cristoiu: Da, am înțeles și era bine, nu a fost bine nu e așa?
Gabriel Oprea: Nu știu! Am ajuns unde am ajuns, printre altele, da?
Ion Cristoiu: Să știți că asta e o dezvăluire, da…
Gabriel Oprea: Totul e în carte, nu trebuie să veniți să lansăm cartea?

Ion Cristoiu: Ați învățat ceva de atunci ?
Gabriel Oprea: Da, am învățat, maestre. Dacă m-ați întreba astăzi pe cine aș mai aduce în sufragerie, în 2009, dacă s-ar repeta vreodată, discutăm așa, nu aș mai aduce în sufrageria mea decât pe Onțanu și pe Iordănescu, oameni care au stat alături de mine la greu și nu mi-au cerut niciodată nimic, să știți, doar pe ei doi. Doar familia ta este alături de tine la greu și am greșit mult față de familie, n-aș vrea să spun vorbe mari, știți că nu sunt farsor, am muncit de am rupt, am muncit, mi-am dorit, am fost ambițios, am crezut în ceea ce fac, am donat statui, cred în onoare, cred în Dumnezeu, onoare, patrie, nu cred în proiectele politice, de exemplu, care pe termen lung nu jură cu mâna pe Biblie, fiindcă ancorele poporului român, cred, fără să spun lozinci, în România, în statul român modern sunt biserica și armata. Cred în toate aceste lucruri și toată viața am să cred, în schimb v-am spus, sunt puțin mai vigilent, sper să ajung puțin mai înțelept, nu îmi mai dau cuvântul oricui, eu de regulă mi-l respect și știu că familia stă lângă tine și la bine și la rău.

Ion Cristoiu: Da, asta este o dezvăluire, o declarație că i-ați invita numai pe cei doi.
Gabriel Oprea: Atât.
Ion Cristoiu: Da, contează foarte mult în…
Gabriel Oprea: Mai spun un lucru, că m-ați întrebat de Andronic, maestre. Eu l-am cunoscut pe Dan Andronic, cu care știu că aveți o relație, dar când v-a supărat l-ați pus și dumneavoastră la punct, am văzut. El e un ziarist foarte bun, mai ales de investigații. Eu l-am cunoscut în 2002, ca prefect, atunci era cu Băsescu, pe urmă am făcut cu el campanie în 2004 cu Adrian Năstase, el pe urmă a avut o situație bună cu Tăriceanu și vă fac dezvăluire acum, două vă fac. Una, ca să-mi scot emisiunea cu dumneavoastră că m-ați invitat, vreau să știți maestre că eu l-am împăcat cu Traian Băsescu, în 2009, înainte de alegeri, eu l-am dus la Traian Băsescu. Erau certați și eu i-am împăcat. Și doi, i se făcuse și lui, era supărat, avea dosar, la fel, era convins că era țintă și avea el o perioadă mai grea. De mine poți să spui orice altceva, întotdeauna mi-am ajutat prietenii. A venit, credea că a doua zi îl ia, dimineață la 6. Și am zis,  întâmplător era 15 august, ziua marinei militare, zic bine, mă, vino la 6 dimineață. Dimineață a venit cu soția, am luat-o pe nevastă-mea, ne-am dus în tribuna oficială, la ziua marinei militare și l-am pus între mine și Băsescu. Și am stat așa, cu toate televiziunile. Asta am făcut eu pentru Dan Andronic. Încă o dată, repet, un ziarist foarte bun, sunt convins că pe bună dreptate. Are și el supărările lui, i s-au făcut dosare, așa spune el, le știe cel mai bine.

Ion Cristoiu: Pe drepte, domnule, m-am uitat și eu, erau cam cu cântec. Dar și el avea prieteni, stați un pic.
Gabriel Oprea: Avea prieteni, da…Ca fiecare.
Ion Cristoiu: Poftim?
Gabriel Oprea: Ca fiecare.
Ion Cristoiu: Ca fiecare, bine. De aia zic eu că nu am prieteni. Spuneți-mi, ați fost, sigur o să mai scoateți o carte, am vrut la început, la un moment dat, să scoatem amândoi, ați fost șef de campanie la Năstase, în 2004…
Gabriel Oprea: Atenție, nu am fost eu șeful de campanie, eram amic politic.

Ion Cristoiu: De ce a pierdut Năstase?
Gabriel Oprea: Am fost împreună cu Năstase în campanie.
Ion Cristoiu: Da, vă rog.
Gabriel Oprea: Nu vreau să dezvăluim toată cartea.
Ion Cristoiu: Păi nu e…
Gabriel Oprea: Haideți să mai spun o treabă, v-am spus atunci că printre altele. Aveam o relație bună cu, eu l-am respectat pe Traian Băsescu când am fost prefectul capitalei, prima dată m-a întrebat când am venit, dacă am venit să-l arestez. Ca să știți asta. Am avut o relație bună. Mi-am făcut datoria. Acolo eram numai militari și la un moment dat, înainte de alegerile locale din 2004, a avut o întâlnire cu Năstase la guvern și eu am fost cel care l-am dus acolo. L-am dus acolo. Erau amândoi președinți de partid. Năstase la PSD și prim-ministru, Băsescu era primarul general al capitalei și șeful PDL-ului, nu?

Ion Cristoiu: Da.
Gabriel Oprea: Țineți minte că au fost, amândoi trăiau în aceeași casă, da, cu familiile și mai era Văcăroiu, da. Ei și i-a propus domnul premier Năstase, bă uite facem, noi am fost în același partid, facem coaliția acuma PSD-PDL, ești candidatul coaliției la primăria capitalei și hai să facem acest acord. Traian Băsescu a băut două wiskeyuri, s-a ridicat și a plecat. Nu mă, candidez și câștig președenția. Asta-i pentru istorie. E scris în carte, unde ați scris prefața. După care l-a bătut, PSD-ul s-a comportat foarte bine la alegerile locale atunci, a mers bine. În schimb, căderea din primul tur a lui Geoană unde a pierdut lamentabil în fața lui Traian Băsescu i-a dat lui Traian Băsescu un aplomb deosebit, l-a ridicat, el și-a revendicat la locale victoria ca să spun așa, cu toate că nu era așa iar în acea seară îmi aduc aminte, știți cum, schimbase garniturile domnul președinte Năstase, în locul lui Cosmâncă și al lui Mihăilescu mă băgase pe mine la administrație și pe Bejaneriu la ministru, secretar general și noi fiind colegi de la armată am zis băi tu stai o zi, eu o zi, adică, muncea de dimineața până noapte Adrian Năstase, adică îl prindeau orele 22, 23, stăteam unu o zi și în ziua aia am fost eu, mai vă fac o dezvăluire din carte dar mă opresc aici. Îl așteptam să coboare, eram și eu acolo și mi-a spus îngândurat, Adrian Năstase, următorul lucru: Gabi, m-a sunat astăzi Traian Băsescu, știi ce mi-a spus? Nu, domnule prim-ministru. Mi-a spus, atenție maestre, pentru istorie, daca nu l-am arestat eu până acum, mă va aresta el pe mine. Ați înțeles?

Ion Cristoiu: Era după parlamentare sau era dupa locale?
Gabriel Oprea: Nu domne! În ziua câștigării alegerilor la capitală. Când l-a bătut pe Geoană.
Ion Cristoiu: Extraordinar.
Gabriel Oprea: M-ați înțeles? După care, domnul Năstase s-a pregătit bine pentru campanie, a făcut o campanie total atipică față de până atunci, se ducea în casele oamenilor, a mers peste tot, fără să mai discute cu partidul prea mult. Se mai întâlnea, și a câștigat alegerile generale pe 28 noiembrie 2004 . Primul partid din Europa de Est care a luat de două ori alegerile a fost Năstase. Și a pierdut în decembrie, 12 decembrie 2004. Și asta a fost istoria.

Ion Cristoiu: A contat și acolo, au fost și acolo oameni de încredere care au trădat?
Gabriel Oprea: Maestre, păi, de exemplu, o altă mobilizare, eu de exemplu băgasem, eram ministru al administrației, băgasem toți prefecții în parlament, să intre pe listele de parlamentare, erau oameni, reprezentanții guvernului în teritoriu, oameni, deci a fost o altă mobilizare pe 28 noiembrie, s-a câștigat cu 5%, după care a fost o altă mobilizare, vorbesc din partid nu vorbesc, pe 12, deci dacă vă aduceți aminte eram cu premierul Năstase și nu o spun cu supărare, asta e istoria, eram la Craiova. Și-a anunțat tandemul Năstase președinte, Geoană prim-ministru. Dacă, la două ore domnul președinte Iliescu a spus că nu știe dacă va fi așa. Nu știu dacă m-ați înțeles.

Ion Cristoiu: Aha. Am înțeles.
Gabriel Oprea: A fost, nu? Deci, cu toate că Năstase a trimis o scrisoare și a spus că îl sprijină pe domnul președinte Iliescu să preia PSD-ul. Nici n-ar fi dat la congres atunci împotriva, eu l-am respectat tot timpul pe domnul președinte Iliescu. În schimb, n-a canditat el, deci a candidat Geoană și a câștigat alegerile atunci și l-a bătut în PSD.

Ion Cristoiu: În 2004, a fost o greșeală candidatura lui Geoană la locale?
Gabriel Oprea: Nu. Nu cred că a fost o greșeală, numai că…
Ion Cristoiu: L-a spulberat Băsescu!
Gabriel Oprea: Maestre, și eu trebuia să candidez dacă vreți să știți, dar nu am vrut. Nu cred că a fost foarte bine pregătit. Profilul domnului Geoană, e un om deștept, e un om serios, un om apreciat, e un diplomat. L-a întrebat de exemplu Băsescu unde-i Măgurele și nu a știut.

Ion Cristoiu: Știu domnule general, l-am avut și eu în emisiune, și după primele 5 minute l-a apucat melancolia, habar nu avea, adică, nici nu știa cum e o țeavă.
Gabriel Oprea: Deci, încă o dată, eu cred că locul domnului Geoană este unde este, a fost ministru de externe, ambasador, e acuma la NATO, ne face cinste, ăla e profilul lui. Nu cred că e bun în administrație să meargă pe ploaie, să meargă prin noroaie sau să dea ordine altfel. Cred că locul lui e pe diplomație.

Ion Cristoiu: Da. Ne apropiem deja de final. Spuneți-mi, domnule general, dacă eșuați, renunțați la politică?
Gabriel Oprea: Maestre, încă o dată, eu am renunțat la politică. Acum, de aia candidez independent, v-am spus, m-au susținut militarii, mă sprijină asociația, deci dacă e cazul normal că renunț la parlament și la politică. Mă rezum doar la asociația militarilor și polițiștilor,  voi sprijini militarii și polițiștii toată viața, dar atenție, dacă nu ajung în Parlament, nu pot decât să vorbesc. Adică să trimit hârtii la instituții și să vorbesc. Nu pot să fac efectiv ceva. Poți să faci ceva cu autoritate doar dacă ești în Parlament, în comisia de apărare.

Ion Cristoiu: Corect. Ultima întrebare, care e ca președinte al uniunii, care e cea mai mare problemă a militarilor la ora actuală? Pentru care ar trebui să vă bateți dumneavoastră-n parlament?
Gabriel Oprea: Maestre, deci, e foarte scurt, cea mai importantă lege dată și ați scris dumneavoastră ceva în prefață, când eram cel mai tare, ca să spun așa, am dat legea 223. E o lege dreaptă, corectă, pentru tot sistemul de securitate națională, pentru oamenii ăștia care acum,, pe pandemie stau și ei lângă doctori, în primul rând, acolo. Legea 223 prevede toate drepturile pentru rezerviști, pentru activi e o lege care a trecut fără nici un vot împotrivă în 2015, promulgată de președinte. Din păcate, cum a venit guvernul Cioloș, pe care și eu l-am sprijinit să vină, a modificat-o. Legea asta și-a produs efectele până la 15 septembrie 2017 și acum este modificată. Păi oamenii ăștia care jură să-și apere țara cu prețul vieții și sunt alte vremuri nenorocite, în care avem nevoie de ei… Trebuie să fie cu mintea limpede, să asigure securitatea. Trebuie să aibă drepturile la zi și să fie dotați. Asta prevede legea 223. Deci, dacă mă duc în parlament, mă bat să revină această lege.

Ion Cristoiu: Așa e, da. Bun, când, ultima întrebare, când lansați cartea?
Gabriel Oprea: Păi, o lansez împreună cu dumneavoastră.

Ion Cristoiu: Când o lansați, data?
Gabriel Oprea: Maestre, pe 3 și pe 4 decembrie, când aveți dumneavoastră timp.

Ion Cristoiu: Păi când o scoate de sub tipar?
Gabriel Oprea: Săptămâna viitoare e gata.

Ion Cristoiu: Am înțeles.
Gabriel Oprea: Eu vreau să vă mulțumesc pentru că mie mi-ați reparat, oarecum, onoarea și demnitatea, ca militar. Și pentru asta vă sunt dator toată viața și știu că dumneavoastră nu luați nimănui apărarea, dumneavoastră sunteți un om foarte corect, chiar exigent și foarte atent cu toate nuanțele.

Ion Cristoiu: Da. Mulțumesc frumos, mulțumesc stimați telespectatori, vom urmări candidatura și cartea domnului general. Mulțumesc domnule general. La revedere.
Gabriel Oprea: Mulțumesc mult.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Un comentariu pentru articolul „Cronica unei execuții anunțate. Mărirea, căderea și ridicarea unui general”

  • „Mărirea, căderea și ridicarea unui general” – o ironie a timpurilor postdecembriste! Când ma gândesc la cei care ar fi meritat titlul de general si ar fi trebuit sa-l si primeasca în locul politrucului, mi se face rau.
    Cred ca tarisoara se va face bine doar când va scapa pe cale naturala de niste figuri sinistre din politica lipsita totalmente de decenta a ultimilor 30 de ani.

A apărut cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”

După ani și ani de documentări, discuții cu unii dintre actorii implicați în evenimentele din decembrie, Ion Cristoiu a terminat de scris cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”.
Apăsați aici pentru mai multe detalii
Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog