Liderii coaliției PSD-PNL au decis ca medicul Cătălin Cîrstoiu să fie candidat comun la Primăria București

Cu Ion Cristoiu prin infernul contemporan

18. Fiecare, cînd ajunge prim-ministru, se comportă ca un prim-ministru ceauşist

Plecarea în America Latină şi ceea ce aţi scris după aceea au constituit o probă pentru jurnaliştii care au crezut într-o relaţie ascunsă între dumneavoastră şi Roman.
Nu l-am întrebat pînă acum care a fost intenţia lui atunci. Oricum, a fost o mişcare spectaculoasă, care a dat naştere la foarte multe discuţii. Pe vremea aceea, existau nişte abonaţi ai acestor călătorii cu puterea. Acum, de fapt, e la fel. Sînt cîteva gazete care se duc cu Iliescu şi nu spun un cuvînt negativ despre ce au văzut. O călătorie, undeva, pe mapamond, pentru mine nu contează. Ca dovadă – aş putea acum să plec pe cont propriu, dar nu plec. Pe vremea aceea, de partea guvernului Roman era „Adevărul“, „Libertatea“, „Azi“, „Dimineaţa“. Singurul care făcea excepţie era „România liberă“. Eu eram cunoscut ca un critic al guvernului. Sigur, în raport cu Opoziţia. Cînd era vorba de mastodonţii din FSN, eu l-am sprijinit. Deodată, Roman pleacă şi ia cu el un singur jurnalist. Bine, erau şi Rompres-ul şi Televiziunea, dar astea nu contau. Din presa scrisă, el m-a luat numai pe mine, pe cel care îl criticase cel mai tare.

Cred că a fost şi o strategie.
Nu l-am întrebat. Cred că a fost şi o tactică. Cea mai mare bătălie atunci n-o ducea cu Opoziţia, ci cu mastodonţii. Am scris despre posibila rupere a FSN-ului încă din iulie 1990. Cînd încă nimeni nu se gîndea. Şi toată lumea a rîs. Plecarea mea atunci cu el a fost un şoc. Poate şi din invidie. Poate şi un şoc al uimirii. Cum, iată, Roman, în loc să ne ia pe noi, îl ia pe Ion Cristoiu? Nu mai spun că au apărut şi titlurile de genul ăsta „Ion Cristoiu pleacă în Americaa Latină însoţit de Petre Roman“ şi, gîndeşte-te, nu aveam pe atunci „Evenimentul zilei“… Deci, totuşi, eram o vedetă a presei. Însă în această călătorie m-am aflat în faţa unei dileme. Se crease o întreagă aşteptare: ce va face Ion Cristoiu după asta? Cum va scrie? Şi am scris ceea ce am văzut. N-am făcut elogii. Am scris despre un alt mod de a fi în raport cu perioada Ceauşescu. Nu în raport cu Corneliu Coposu. Dar, spre dezamăgirea mea, cu el am avut atunci o singură discuţie. Mă aşteptam, totuşi, ca fiind un jurnalist renumit şi cunoscut critic al lui, măcar o dată, pe parcursul acelei vizite, să avem o discuţie tête-á-tête. Nu era nici o nenorocire. Aceasta este marea prostie a celor de azi. Domnule, totuşi, fiecare cînd ajunge prim-ministru se comportă ca un prim-ministru ceauşist. Nici un demnitar nu pleacă de la premisa că, totuşi, un jurnalist, un editorialist, un redactor-şef care are o mare influenţă asupra opiniei publice este aproape egalul unui prim-ministru. Sau, hai, al unui ministru. Iliescu a fost sfătuit de către consilieri să ia o dată pe săptămînă cîte un jurnalist la Scroviştea. Altceva este contactul direct. Jurnalistul este şi el om şi deseori marii polemişti scriu mult mai acid cînd nu cunosc personalitatea. Dacă eu l-aş vedea pe Iliescu în trening sau aş sta de vorbă cu el, poate n-aş fi aşa de pornit împotriva lui. Aş avea deja imaginea omului cu care am stat de vorbă, aş înţelege anumite dedesubturi. Acest contact personal ei nu ştiu să-l facă, nu ştiu să-şi facă prietenii. Nu-nu, nu prietenii… Eu am relaţii cu fair-play cu mulţi miniştri, convenţii pe care le respect întotdeauna. Roman a scăpat atunci această ocazie. I-am luat, într-adevăr, un interviu în avion, dar n-am avut ocazia de-a sta de vorbă. Totuşi, un analist politic poate fi uneori mai bun decît un consilier. Să fi fost atunci timid faţă de mine? S-ar putea. Şi eu, la rîndul meu, să fi fost reticent?…

Dumneavoastră aţi dat tonul presei cu privire la ruperea Frontului.
Am fost primul care a observat aceasta, în iulie 1990. Între mine şi ceilalţi care au mai scris despre acest subiect a fost o diferenţă de vreo şase luni. Mult timp toţi ceilalţi au zis că este o glumă. Dar am ţinut-o într-una aşa. Pînă la urmă s-a adeverit.

Aţi discutat cu Petre Roman despre această ruptură înainte de a scrie?
Nu. Roman şi-a semnat sfîrşitul ca prim-ministru în decembrie 1990, cînd a făcut cîteva declaraţii anticomuniste. Părerea mea este că în România nu mai există comunişti la ora actuală. Există însă o serie întreagă de structuri care au interese comuniste. Orice descentralizare spulberă din start o întreagă birocraţie de la nivelul ministerelor. Nu mai e nevoie de directori, de secretari de stat. Ei, dacă toţi aceşti oameni îşi pierd posturile, ce fac după asta? Se întorc la ingineri? Fac şomaj? În momentul în care Roman a făcut declaraţii destul de radicale, imediat această lume a intrat în panică. Şi au început să i se opună inconştient. Iar de la Cotroceni nu a venit nici un semnal că ar fi sprijinite aceste reforme radicale. Poate, astfel, ar mai fi fost speriată această elită socială. Iliescu, însă, a fost complice cu ei prin tăcere. Pe Petre Roman această rezistenţă surdă l-a dat peste cap. N-a fost o bătălie. Nu Bârlădeanu l-a răsturnat, deşi acesta i-a fost principalul adversar, ci această birocraţie surdă care a început să împiedice reforma, să se opună. Petre Roman este un bun om politic, dar nu un bun şef de guvern. El n-a reuşit să ducă pînă la capăt nici o lege făcută de Parlament. După mine el trebuia să plece cu vreo şase luni înainte de mineriadă.

(Din volumul Cu Ion Cristoiu prin infernul contemporan, editura Contraria, București, 1993)


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *