Cu Ion Cristoiu prin infernul contemporan. 8. Armata a declanşat diversiunile prin GRU

La Timişoara, armata a intrat în acest joc… Unul dintre cei vinovaţi este generalul Stănculescu.
Pe Atanasie Stănculescu l-am ascultat cînd a venit ca martor la procesul celor de la Timişoara. A fost o mare parodie, un mare spectacol comic acea şedinţă. Se vedea clar că preşedintele completului de judecată căuta să-i pună întrebări care nu puteau să ducă la adevăr. Cred că piciorul său în ghips este semnificativ pentru toţi cei care au participat într-un fel sau altul la Revoluţie. La Bucureşti, el l-a urcat în elicopter pe Ceauşescu în ideea să-l salveze. Trebuia să vină două elicoptere. Ăsta a fost planul. Pînă la un anumit punct, l-a reţinut pe Ceauşescu, gîndindu-se că îl salvează astfel. Dar s-a convins rapid de noua întorsătură a lucrurilor după ce au venit Iliescu şi ceilalţi.

Era KGB-ist?
Este foarte greu să ştii… Dar dacă citeşti orice roman poliţist despre infiltrări vei afla că sînt oameni care joacă triplu. Nu mai ştii cu cine este. Nu e exclusă nici situaţia: să fi fost român care trece drept KGB-ist, dar de fapt e infiltrat de români în KGB. E foarte greu…

Aţi remarcat într-un interviu că el este un tip misterios.
Aa, să nu uităm că în acel faimos reportaj filmat despre procesul de la Târgovişte, la un moment dat, Ceauşescu se uită la el. Era clar că el era considerat trădătorul. Mă convinge încă o dată că, de fapt, Ceauşescu, cînd s-a urcat în elicopter, a fost asigurat de el. Marea întrebare este dacă, în momentul în care Ceauşescu s-a urcat, Stănculescu s-a gîndit să-l şi trădeze. Nu cred. L-a trădat pe parcurs.

El a condus comerţul cu arme. Lucra mai mult cu Ceauşescu. Putea şti conturi secrete?…
Dragul meu, doar ai citit multe cărţi de istorie şi de literatură poliţistă!… Totul este posibil.

„Evenimentul zilei“ a dezvăluit recent că este unul din cei mai bogaţi oameni din România. Cum a fost posibilă această ascensiune a lui?
Ştia toată filiera comerţului cu arme. Şi chiar dacă n-avea bani înainte, a putut să-i cîştige acum. Toată această poveste, lansată de Alianţa Civică, cu îmbogăţirea morală sau imorală este o imensă prostie. Banul n-are miros. De fapt, capitalul nu este moral sau imoral. Este amoral. Poţi să-mi spui mie că marile averi din Occident s-au făcut cinstit? Cele iniţiale… Nu poţi să ceri capitalismului să fie cinstit. Cînd investeşti ceva, nimeni nu te întreabă de unde ai adus bani, atîta timp cît n-ai fost arestat.

Totuşi, rolul Securităţii în decembrie nu a fost clarificat nici pînă acum.
Este foarte încîlcită această situaţie. Am discutat şi cu Gelu Voican. Există şi varianta conform căreia armata ar fi acţionat prin GRU – serviciile secrete ale armatei sovietice. Despre aceste forţe am aflat de la Nicolai Morozov, corespondentul Agenţiei TASS. El este cel care a transmis ştiri catastrofale în noaptea de 21 spre 22 decembrie de la Bucureşti. El a intoxicat presa mondială. Marile agenţii din Vest au preluat de la CTK şi de la TASS informaţiile despre sutele de morţi din Piaţa Universităţii. Mă rog, el a şi fost acuzat că este agent KGB şi a plecat de la Bucureşti. E căsătorit cu o româncă. La un moment dat, el mi-a vorbit de aceste servicii. După opinia lui, acestea erau mai puternice decît KGB-ul. Ca şi la noi, fosta Direcţie de Informaţii a Armatei, DIA. Ca şi Securitatea, avea civili angajaţi prin ministere, prin structurile statului. În cadrul acestei serviciu erau şi unităţi de diversiune pregătite să acţioneze în spatele frontului. Ce făcea o unitate din aceasta într-un oraş? Cu simulatoare, cu pîrîituri, un singur grup ţinea un oraş întreg sub teroare. Securitatea era mai occidentalizată, reuşise să fie curăţată cît de cît de KGB-işti. Dar armata era legată de tratatul de la Varşovia. Şi lovitura de stat KGB-istă a fost dată prin intermediul serviciilor secrete ale armatei. Eu am avut o discuţie pe această temă cu generalul Carp. El a fost secretarul personal al lui Milea. În 1989, a fost trimis în acea divizie de tancuri care trebuia să apare Bucureştiul. Cine l-a trimis? N-a aflat nici el.

Diversiunile nu au fost puse la cale de Securitate. Atunci a fost arestat Iulian Vlad. Pînă pe 31 decembrie condusese cu generalul Guşe operaţiunile de anihilare a teroriştilor.
Cînd e vorba de Securitate, n-ai ce discuta. Poate Măgureanu şi alţii luaseră conducerea Securităţii.

Iulian Vlad era foarte liniştit în timpul procesului. N-a făcut declaraţii. Doar o singură dată şi-a pierdut calmul, spunînd judecătorilor că este gata să spună adevărul. Le-a cerut termen jumătate de oră.
Nu cred că va spune vreodată. El a fost şef de servicii secrete. Este, totuşi, un mare actor. De la occidentali pînă la disidenţii români, cu excepţia lui Brucan, n-am auzit oameni care să-l urască pe Iulian Vlad. Este un mare intelectual, un intelectual fin. Şi cred că este un mare actor. Nu va vorbi decît atunci cînd va fi nevoie. Ştie să tacă. Uite, nici nu se grăbeşte să iasă din puşcărie. Cred că arestarea lui face parte din scenariul KGB-ului. Sovieticii şi-au dat seama că începe o mişcare anticomunistă. Şi că ea putea fi accelerată de către Securitate.

Din cei care aveau funcţii importante în Securitate, trei au murit deja. El trăieşte pentru că respecta regula?
Ţin minte că eu, la „Zig-Zag“, am atacat toate temele Revoluţiei. Am scris, de exemplu, despre acel celebru avion doborît, în care se afla fotoreporterul britanic. Şi am susţinut mult timp că el avea nişte fotografii secrete. Dar, recent, Gelu Voican mi-ar dat alt fir. Mi-a spus că reporterul a stat la Hotelul Naţional şi a descoperit, se pare, pe o listă, mulţi libieni. Acum este clar – au fost străini pe care-i chemase Ceauşescu ca să-l apere. Se pare că măcelul de la Otopeni tot de la acest fapt a pornit. Anumite forţe de-ale noastre au încercat să-i scoată pe libieni sau pe palestinieni din ţară. Trupe arabe existau şi înainte, dar cred că în decembrie au fost aduse mai multe. Vizita lui Ceauşescu în Iran nu cred că a avut doar scopul de-a arăta că nu se întîmplă nimic în ţară. Ceauşescu nu era atît de tîmpit. Nici cel mai tîmpit şef de stat nu pleacă în asemenea situaţii. Nu este exclus ca acolo să fi pus la cale aducerea unor trupe.

Ştia că va fi schimbat?
După mine, da. Ştia că la Malta s-a pus la cale ceva. Ar fi putut să-l intoxice cu informaţii ca să nu-şi dea seama. Dar socialismul lui picase în toată Europa.

(Din volumul Cu Ion Cristoiu prin infernul contemporan, editura Contraria, București, 1993)