Votul la moţiunea de cenzură intitulată „Au ruinat ţara şi acum îi obligă pe români să achite nota de plată – afară cu Guvernul ipocrit” a fost 134 de voturi ”pentru”, 4 voturi împotrivă. Moţiunea de cenzură împotriva Guvernului Bolojan a picat>
Cu logica pe scările IA
Curios din fire, m-am jucat puțin cu marea IA. La început cu matematică (unde a avut o evoluție de un comic irezistibil), apoi cu logică, unde a ieșit… să vedem cum. I-am cerut entității pseudogânditoare să rezolve o problemă clasică de logică, nu foarte complicată: „Avem o cutie de chibrituri și două fitiluri care ard inegal câte o oră fiecare. Cu ajutorul lor trebuie să măsurăm 45 de minute.” Nu e deloc complicat, dar e nevoie de ceva ingeniozitate pentru a găsi soluția. IA-ul a rezolvat-o urgent, cu o soluție corectă și explicată foarte clar, chit nu era nevoie chiar de atâtea detalii. E normal să fii impresionat. Mai bine de 90% dintre ocupanții planetei nu prea au cum să ajungă singuri la soluție. E normal ca, slab de înger și greu de înțelegere fiind, să rămâi cu gura căscată în fața unei astfel de demonstrații de inteligență.
Și totuși… mai există și necredincioși care nu se pot abține de la bănuiala că ar putea fi doar un iepuraș scos din pălăria pentru că era în pălărie, nu pentru că l-a fabricat magicianul pocnind din degete. Și cum s-ar putea proba asta? Simplu de tot: îi ceri magicianului să scoată din pălărie și altceva decât un iepure. Ceva pentru care nu s-a pregătit. Bunăoară, o broască. (Sau, dacă ești rău, ceri un hipopotam!) Ei, și atunci să vedem câtă magie poate să coacă. Eu nu i-am cerut nici hipopotam, nici broască, ci l-am rugat să schimbe culoarea iepurelui. Și așa a început distracția. Am modificat problema după cum urmează: „Avem o cutie de chibrituri, două fitiluri care ard inegal fiecare câte două ore și un fitil care arde 10 minute. Putem măsura 25 de minute?” (Ulterior m-am gândit că nici nu era nevoie de ore, puteam lucra doar cu minute, ca să fie mai simplu și mai realist.) Un om care nu a rezolvat prima problemă n-are nicio șansă cu noua versiune, pentru că i se adaugă un pas pe care l-am putea cataloga drept „contraintuitiv”.
Ce a făcut Inteligența Artificială? A răspuns la fel de prompt provocării: „Da, putem măsura 25 de minute cu ajutorul fitilurilor și chibriturilor. Iată cum…” Și aici a început distracția. IA a oferit patru pași pentru măsurarea celor 25 de minute, unul mai comic decât celălalt și, agregat, cu o dezlegare absolută de la legile logicii. În plus, soluția este strict declarativă, nu conține niciun element valid care să ne permită să credem că urmând pașii respectivi am putea măsura cele 25 de minute, așa cum ni s-a promis. Să o vedem prescurtată, fiindcă nu e nici atât de comică încât să merite citarea integral.
Pasul 1 – aprindem de la ambele capete fitilul de 10 minute, măsurând astfel 5 minute.
Pasul 2 – imediat după aceea aprindem un capăt al unui fitil de două ore
Pasul 3 – aprindem și celălalt capăt… „când au trecut 20 de minute” (sic!) „În acest fel se reduce timpul de ardere la 5 minute, fiindcă aprinderea la ambele capete înjumătățește timpul de ardere completă.” (!!)
Pasul 4 – „Când acest fitil arde complet, am măsurat 25 de minute (5 minute cu fitilul de 10 minute și 20 de minute cu fitilul de două ore ars la un capăt).
După asta urmează lauda de sine a inteligenței: „Metoda asta combină creativ…” Delir de galimatias, și alta nu!
Întrebări:
Dacă știi (de unde? dacă aveai ceas, nu-ți mai trebuiau fitilurile ca să măsori timpul) că au trecut 20 de minute și înainte de asta ai măsurat 5 minute… de ce mai continui? 20 + 5 = 25, deci problema e rezolvată deja.
Cum ajungi la cinci minute timp de ardere al unui fitil de o oră și 40 de minute (au ars 20 de minute din cele două ore) dându-i foc și la celălalt capăt? Timpul se înjumătățește, într-adevăr, dar vorbim despre… 50 de minute! Prin urmare, până acum ai măsurat 55 de minute și ai rămas cu un fitil nears. Un om și-ar da seama că e puțin probabil ca acel fitil să fi apărut în problemă fiindcă ai nevoie de el… IA îl „uită” complet.
Cum se face că 5 + 20 + 5 = 25? IA spune 5 + 20, dar mai sus a „măsurat” de fapt două intervale de câte 5 minute și a mai venit cu 20 la purtător, nu se știe de unde.
Așadar, Inteligența Artificială compune într-adevăr artificialități după un model dat, dar, fără „împrumuturi” de pe marele net, dă dovadă de o inteligență complet neputincioasă. Și o să demonstrăm pe parcurs că asta se întâmplă nu doar în logică și matematică (unde ar trebui să exceleze), ci și în limbajul natural. Pentru că or fi creatorii ei inteligenți, dar n-au cum să se gândească la ce nu s-a mai gândit, și cu atât mai puțin să învețe un ghemotoc algoritmic să facă asta.
Pentru curioși, las mai jos și rezolvările (corecte).
Problema clasică: Aprindem trei din cele patru capete ale fitilurilor. Unul dintre ele e mistuit complet în 30 de minute, moment în care celălalt mai are de ars 30 de minute. Dacă-l aprindem și de la capătul nears, o să ardă în 15 minute, ceea ce înseamnă că de la prima aprindere și până la mistuirea celui de-al doilea fitil au trecut 45 de minute.
Problema derivată: Aprindem fitilul de 10 minute și unul dintre fitilurile de două ore. Când fitilul scurt a ars complet, aprindem cel de-al doilea fitil la ambele capete. (Din primul fitil de două ore mai avem o oră și 50 de minute.) Al doilea fitil lung arde într-o oră. În acest moment, din primul fitil lung mai rămân 50 de minute. Așadar, dacă-i dăm foc și la capătul nears, până la mistuirea completă trec 25 de minute, cele pe care voiam să le măsurăm.
Comentarii
Maestre, eu sunt pafarist in domeniu dar zic asa. AI este o mangleala prin care superbogatanii vor sa fie si mai superbogatani si totodata sa-i prosteasca pe prosti. Beleaua e ca mangleala pe termen lung nu e sustenabila pen-ca la prima pana majora de corent nu se stie ce istericale se vor naste in prostime. Si cum cu prostimea, cand o apuca istericalele, e preferabil sa nu te pui, prevad vremuri interesante. Mai ales pentru superbogati. Ca nu-i tot una sa cazi de la etajul 100 sau de la parter. Iar unii, saracii, vor cadea chiar si de la subsol, daca mai lungesc ielitili pelteaua.
Sigur că e mangleală, că doar nu filantropii toarnă zeci de miliarde în fiecare trimestru în OAI sau în alte foacsni. Din păcate, e sustenabilă pe termen nedefinit, pentru că are garderobă mare: cipurile cuantice (deja au început), roboții și alte comoții… Cade o rochiță, vin băieții cu alta și acoperă imediat furtul de informații în masă, fiindcă până la urmă despre asta e vorba, nu de singuraități și alți castraveți fantasmagorici. E și mai rău: pare că rochițele se reciclează. Calculatorul cuantic pe care ni-l arăta marele G prin 2009 în fiecare anotimp (vreo patru ani l-au așteptat guguștiucii ba „la toamnă”, ba „la primăvară”) s-a dat la fund, dar azi a ieșit iar la suprafață, probabil pentru că e contextul favorabil.
@cib: cam sf cyberfunk. mai bun online cu stil space opera. :)))
Profesor pentru AI-ul casnic.Trebuie sa fim corecti cu robotul ca sa „invete bine”. Scopul: prostirea prostilor si supravegherea totala
a individului. AI-ul profesional este pe alte principii, alta baza de date si se plateste …
………………………
„Vai lumii, din pricina smintelilor! Că smintelile trebuie să vină, dar vai omului aceluia prin care vine sminteala.” (Matei 18:7)
………………………….
La scara planetara consumul de: resurse materiale, energie electrica, apa de racire, inteligenta distructiva etc este imens. Pentru
conducatorii lumii renteaza. Este usor si eficient sa conduci. Mai simplu decat modificarea de ADN.
Pentru mine, in momentul in care ma obligi sa-ti sponsorizez ticalosia prin preturi exagerate, restrictii diverse…etc
NU MAI RENTEAZA!
Parerea mea: AI-ul trebuie scos din priza ! Voi avea energie ff ieftina si preturi mici la orice. Gasiti alte metode de „amuzament” !
Da, e simpatic. Am observat asta demult, de cand a aparut chatgpt:
I-am dat o problema celebra (numărul taxicab al lui Ramanujan):
„Găsește cele mai mici patru numere naturale pozitive și distincte pentru care suma cuburilor a două dintre ele este egală cu suma cuburilor altor două.”
Imi dadea raspunsul imediat.
Apoi ii ceream sa rezolve aceeasi problema, dar cu patrate, iar asta nu mai e problema celebra. De data asta se apuca de rezolvat prin incercari, lua numerele mici, le ridica la patrat, facea suma, vedea ce numere se repeta, …cautare pseudo-brută. (Prima data, chiar a gresit, dar i-am zis unde si l-am pus sa repete, a rezolvat. Era o versiune 3, nu am incercat pe 4, presupun ca nu mai greseste, e prea simplu).
Cand il intrebam de ce diferenta de strategii, raspundea corect ca mai intai verifica daca raspunsul este deja cunoscut si il ia direct, nu ajunge nici macar la rationament simbolic, e doar nlp.
Pare a fi aceeasi situatie si cu problema pe care i-ati dat-o dumneavoastra, doar ca a dvs e ceva mai dificila.
(Pe modele locale e diferit, ii trebuie „coordonare”, gresesc eu, greseste si el.)
Da, foarte tare exemplul. Și am remarcat și eu faza cu încercările, care mi se pare uimitoare, pentru că ideea e să rezolvi problema cu ajutorul unor artificii, dar în mod logic, nu prin încercări până „apare” vreo generalizare. Aș zice că e una dintre metodele lor de a face IA să simuleze gândirea…?
Chiar o să mă uit ce zice despre cele patru culori și „adaptările” (că sigur știe varianta clasică). Ar trebui să fie ceva savuros și pe-acolo. Pe mine m-a dat gata la geometrie, unde spectacolul nonsensului e total. Oricum, lista de probleme din baza lor de date o să crească, desigur. Dar întotdeauna apar probleme noi. Și aici au băieții o mare problemă.
Am incercat si eu pe local, dar i-am mai adaugat la context: i-am spus ca nu are voie cu masuratori, fara ceas, si sa foloseasca combinatii de adunari si scaderi intre numerele 120, 10 plus impartire la doi si aceleasi operatii pe rezultate (aproximativ reformulat aici). Mi-a dat solutia dvs. („adunari”, greseala mea)
Partea haioasa: I-am cerut sa rezolve si in trei etape, daca poate, si mi-a pus doua din etapele precedente intr-una singura, ultima. Ăsta e bandit, porcu’ ! 🙂
„Aș zice că e una dintre metodele lor de a face IA să simuleze gândirea…?”
.
Nu e, e pentru raspuns rapid. Are metode stocastice pe creier in mai multe locuri, nu doar intr-unul cum se crede, doar pentru viteza.
Face selectii aleatorii dar controlate pe niste distributii de probabilitate si nu stii niciodata pe ce drum sau aratura o ia. Altfel zice ca ar dura foarte mult un raspuns. Dar si teoretic si practic, daca vor, pentru raspunsuri mai corecte, exista si optiunea sa fie si „rigid” , adica sa aleaga intotdeauna solutia „cea mai probabila”, doar ca asta dureaza de obicei cel mai mult sa fie obtinuta, cateodata inacceptabil de mult.(am cam simplificat).
Pe langa viteza, alt avantaj, spun ei, e ca foloseste la oamenii care se ocupa cu creativitatea in cea mai mare masura, deci nu ma incadrez si ma cam chinuie. Si ce creativitate o mai fi si aia? Ce ar mai semana textele care ascund reclame de pe Linkedin intre ele…. :))))
(Sunt cateva din cursurile de AI mai low-level de la stanford pe youtube, am urmarit si eu cand aveam… limitari sa fac multe altele. Caut codurile, daca e cineva interesat, au trecut cativa ani, mi-au scos @online si @cib peri albi de atunci 🙂 )
Imi cer mii de scuze pentru ultima fraza, doar mi-am adus aminte cât de mult timp imi ia sa gasesc pe youtube un anumit curs fara sa stiu codul, nu am vrut sa fiu nepoliticos.
am raspuns la altceva din graba: credeam ca prin „incercari” vă referiti la situatia in care userul repeta acelasi prompt si primeste raspunsuri diferite. Adica incercarile userului.
La problema cu „sa rezolvi problema cu ajutorul unor artificii”, dupa cum a rezolvat acum, are deja si metode euristice macar si pentru ca si-a ales bine de unde si pana unde sa faca incercari, e clar ca-si cauta si tipul de problema prin date (am vazut ca stie ca a arde fitil poate avea legatura cu masurarea timpului), dar exact ce spuneti nu cred ca ar fi pentru computer, prea greu de generalizat si nici nu sunt algoritmi prea straluciti pentru orice.
fara „pentru orice”.
Mie mi se par valabile și metodele stocastice și alea euristice, numai că la cele din urmă aș pune ghilimele, fiindcă nu sunt așa în realitate. Pentru a câștiga informație e nevoie de algoritmi de achiziție. Presupunând că ar fi geniali, utilizarea câștigurilor trebuie decisă, așa că iar ne întoarcem pe pășunile stocastice… șamd. E celebra problemă a acceptării acceptării acceptării… Oricât de mult ai avansa, sistemul nu se completează. Or, fără intuiție și ingeniozitate, problema devine mai degrabă imposibil de rezolvat. Asta rămâne veșnic problema IA, lucru pe care ni l-a spus deja Turing acum 75 de ani.
Aveti dreptate. Si, da, cu ghilimele, adica in sensul din cartea de algoritmi, nu celalalt. Nici nu am dat cel mai bun exemplu pt ca nu prea am avut de unde aici, dar se folosesc larg in AI. La pb amintita, a celor patru culori, e foarte posibil sa foloseasca o versiune de alg greedy euristic (o combinatie) si o sa fie mai evident.
Eu abia acum am inteles exact-exact ce ati vrut sa spuneti in alt articol mai demult. Da, e de gandit!