Cu mască sau fără, guvernanții își văd de planurile lor

Locuiesc în țara care au închis teatrele și au dat drumul păcănelelor în plină pandemie. Da, dar pariurile și jocurile aduc bani pentru cine trebuie. Piesele „Furtuna” sau „Ciuta” dacă ar fi jucate la Bulandra nu aduc decât o îmbogățire sufletească și parale pentru salariile amărâte ale actorilor și factura de curent a teatrului. Adică la teatru unde e plin de măști artistice nu este voie sau în sala de concerte la Ateneu, dar să stai îmbibat în alcool și să apeși butoanele făcătoare de arginți este voie. Ce țară veselă văzută din spațiu avem și ce tristă este văzută când te plimbi pe strada Eminescu spre Piața Romană. Gropi, trotuare prin al cărui pavaj de proastă calitate ies buruieni, gunoaie, miros de urină și clădiri interbelice lăsate în paragină. Ai dreptul să închizi ochii și să îți imaginezi o lume demult apusă. Oamenii de cultură fac un apel să fie salvați de însuși Guvernatorul României. O să îi salveze când or să iasă pe rețelele de socializare și vor face campanie febrei galbene, găsind motiv că le-au dat câțiva bani în plus pentru cultură. Eu nu știu cine este ministru la cultură și nici nu vreau să știu. Sorescu sau Teodorescu nu mai sunt miniștrii. Am înțeles că actualul băiat de partid ar fi lucrat la postul tv Rădăuți. Asta da recomandare. Vorba poetului Păunescu „să trecem de la cultură, la cultura de porumb”. Nu am văzut nici un plan în aceste luni referitor la dezvoltarea culturii în această țară sau un ajutor oferit în pandemie. Aici nu mă refer neapărat la teatre care par astăzi abandonate, ci la construcția sau renovarea de cinematografe. Nu, pentru că marii patroni de mall nu au interes să refacă rețeaua de cinematografe din țară și să vinzi suc și floricele în hol. Unde sunt studiourile unde se filmau pelicule cândva? Cine se ocupă de renașterea acestui domeniu care hrănea mii de persoane din zona culturii? Ce s-a întâmplat cu cele peste 7000 de cămine culturale făcute de regimul comunist prin munca românilor de la sate și comune? Au devenit discoteci după revoluție, apoi saloane de nunți și botezuri, iar cele mai multe au fost lăsate în paragină. Bani s-au dat, dar s-au făcut renovări doar pe hârtie. Există o strategie națională pentru acest domeniu? De exemplu există între biblioteca Academiei și sediul Academiei Române un teren aflat în vecinătatea căminelor ASE Moxa cu câteva garaje abandonate. S-a gândit cineva să construiască o clădire mică cu un amfiteatru și săli pe diferite ramuri ale culturii pentru tineri? Un fel de Academia Tinerilor, cu ateliere de muzică, proză, poezie, sculptură, pictură etc. și tinerii din țară să fie promovați printr-un site sau revista bilunară? Nu, evident că nu.

Să trecem mai departe la casele memoriale. Casa lui Marin Preda și a lui Alecsandri sunt în paragină ca de altfel multe clădiri care au o importanță colosală pentru o țară cu pretenția de membră în UE și NATO. Țara în care Vulpița și Viorel sunt opriți pe stradă pentru poze și autografe cu acordul părinților și bunicilor. Ce scară de valori. Ce rușine națională și ce palmă dată peste obrazul celor care sunt cu adevărat reprezentanții meritocrației românești. Nu mai spun în timpul Regalității, ci spun despre perioada comunistă, atât. Cu toată cenzura și filtrele existente cultura a fost respectată și exista o scară de valori. Erau încurajați tinerii și erau plătiți pentru activitatea culturală prestată. Ca să nu mai spun de scriitorii, actorii sau pictorii consacrați. Cum am ajuns în această mocirlă morală? Au batjocorit această breaslă a actorilor doar pentru interesul material. Da ce să facă oamenii aceștia să iasă să jefuiască sau să cerșească? Nu vreți oare să se recalifice și să se angajeze în spatele unui ghișeu chiar la păcănele sau la birturi? Poate femei de serviciu prin scări de bloc sau multinaționale. Nu am auzit nici un reprezentant al puterii apărând această zonă fragilă a societății și anume, cultura.

Să recapitulăm. Suntem în stare de alerta relaxantă. Și cu mască sau fără, guvernanții își văd de planurile lor. Brusc au început să testeze mai mulți cetățeni. Ce să vezi? Au reapărut cazuri noi de coronavirus. Sunt ferm convins că această cooperativă politică de la noi a aranjat totul că să fie această stare de alertă până în pragul alegerilor locale. Cei doi dinozauri politici au de câștigat. Coronavirusul o să îi facă pe unii primari și pe alții mai bogați ca înainte de pandemie. Nimeni însă nu vorbește, decât așa, pentru câteva secunde, despre cultură. Mergi pe stradă și vezi cum totul ce ține de acest domeniu este aproape în paragină. Câteva săli, ici-colo, renovate și atât. Totul pare abandonat. Indiferența omoară încet cultura în țara asta. Ce tânăr să mai vrea să îmbrățișeze acest domeniu când știe că nu își poate asigura în această țară venitul minim pentru a putea să supraviețuiască? Am această obsesie cu teatrele pentru că, dacă acestea mor piere ceva esențial pentru orice națiune. Nu este de ajuns ca guvernul să arunce banii de salarii, iar ei să țină gurile închise. Menirea lor este să fie pe scenă nu să aștepte ca niște păsări cu aripile tăiate, să privească degeaba cerul pentru că nu mai pot zbura. Actorii în această perioadă au transmis mesaje de încurajare pentru români, au mai glumit pe rețelele de socializare, și cam atât. Au așteptat colacul de salvare de la guvern și au primit o ancoră în cap. Actorii s-au apucat de gătit, de zugrăvit și trăiesc din banii părinților sau al partenerilor. Să te ferească Dumnezeu să fii într-un cuplu în care amândoi să lucreze în acest domeniu. Dacă mai ai și copil, deja ești într-o situație delicată. Cu ce plătești facturile? Dar autoritățile ce își închipuie că avem de-a face cu oameni care au sute de mii de euro în urma unor filmări? Abia își pot cumpăra un costum, un pantof și să își plătească facturile. Păi mai bine era pe vremea comuniștilor când erau sălile înghețate și scena era patinoar, dar exista o leafă din care puteai să trăiești. Treceai de cenzură și jucai. Cum era atunci, dar se juca peste tot în țară și nu numai în teatre, ci și în casele de cultura. Vara aceasta era un moment bun de recuperare a pierderilor. Televiziunile au primit bani. Dacă tot s-a stat acasă și încă se stă nu pot fi chemați acești oameni din acest domeniu atât de delicat să facă varietăți, glume, scenete? Că ar avea telespectatorii la ce să se uite. Înainte se făceau piese de teatru în direct la TVR . Pe rând teatrele pot face reprezentații, inclusiv cele din provincie și pot să fie plătiți pentru asta. Amânarea deschiderii teatrelor este o nedreptate. Nimeni nu este inconștient să nu își dea seama de gravul pericol reprezentat de acest virus, dar într-o sală pot intra 150 de persoane cu mască. Le poți lua temperatura, la fel și întregului staff al teatrului respectiv, dar nu se poate să îi închizi. Tu ca și ministru de resort trebuia să apari cu o soluție. Domnule, facem seriale tv. Testăm actori, regizori, mașiniști, operatori, etc, și îi ducem în niște studiouri de unde să presteze un act artistic. Artiștii de la Circ au pierit? Și acolo pacientul este în perfuzie. Mă gândesc la teatrele din provincie, cum este Sibiul care face acel festival fantastic, Piatra Neamț, Fantasio sau Sică Alexandrescu din Brașov. România a devenit țara în care păcănelele sunt mai importante decât Shakespeare. O sa mi se râdă în nas arătându-mi că și în întreaga lume este la fel. Da știu, banul este pe primul loc și un cazino este mai important decât Opera, dar numai că acolo cei care reprezintă acest domeniu sunt plătiți așa cum trebuie.

Sunt revoltat că prioritățile acestei națiuni sunt altele decât cele esențiale. Dacă educi prin mass-media publicului, să nu îl educi bine? De ce să plătești și să faci vedete din ultimele scursuri ale societății? Când poți chema un actor să recite pe bani mai puțini decât analfabetul X sau Y care stă acasă pe ajutor social de lene? Dacă nu se uită lumea o lună, nu contează pentru că dacă schimbă canalul și vede că și la alte posturi este la fel se poate ca în a treia lună sau a patra să înceapă să îi placă. Credeți că toți iubeau la început Albumul Duminical? Nu vrea nimeni să educe acest popor. Să fiți blestemați toți cei care ne omorâți sufletul lovind în cultură. Cultura are bisericile ei: Teatrele. Avea dreptate Vasile Șeicaru în cântecul sau :

„Actorul a ieşit în stradă
să-şi cumpere ceva salam,
Era în haine de paradă
ca voievod peste un neam.

Printre maşini, printre tramvaie,
actorul se grăbea, firesc,
părea să vină-un nor de ploaie;
perucile se dezlipesc.

O, biet actor!
O, biet artist!
Rolurile mor,
viaţa e un teatru trist!

Şi când s-a aşezat la coadă
cu paloş, mantie şi scut
deodată, oamenii din stradă
ca voievod l-au cunoscut.
S-au dat deoparte cu sfială,
mulţimea toată murmura
văzându-i hainele de gală
«Să ne trăieşti, Măria ta!»

Republicani, mă rog, cu toţii
descoperiseră alt mod
de-a da cuvânt la noi emoţii
şi se-nchinau la voievod

Dar ploaia a venit deodată
şi ei văzând cu ochii lor
întreaga-i faţă demachiată
i-au aruncat un fel de plată:
«Lăsaţi-l dracu’, e-un actor!…»”