„Ce facem în vacanță?” e o întrebare pe care am auzit-o foarte des de la părinți în ultima vreme, drept care am încropit o listă scurtă de sugestii pentru păstrarea neuronilor în formă. Sunt activități la îndemâna oricui și presupun doar cheltuieli de atenție și timp. Ar fi ideal să facem zilnic o incursiune cu „pacientul” prin fiecare dintre următoarele teritorii.
Cifre
Aritmetica și logica matematică se pot exersa și altfel decât prin șiruri plictisitoare de calcule. Un caiet „cu pătrățele” (sau, mai permisiv ludic, unul cu puncte, ori „izometric”) și câteva pixuri colorate pot face minuni. (Marcăm douăzeci de puncte și facem triunghiuri/patrulatere între ele, iar cel care închide mai multe câștigă, sau marcăm colțurile unui hexagon/octogon și tragem o linie pe rând, fiecare în culoarea lui, iar cel care închide un triunghi de o singură culoare pierde.) Cu ajutorul câtorva zaruri (normale, deși se găsesc ușor și decaedrice/dodecaedrice) sau al unor cărți de joc obișnuite (cu sau fără figuri) putem inventa foarte ușor jocuri pentru antrenarea neuronilor în mod distractiv. Dar putem profita și de ocaziile care ni se ivesc la tot pasul: la restaurant există meniu cu prețuri, la supermarket se dau bonuri, iar prețuri și cantități sunt pe fiecare raft ș.a.m.d. Micile provocări de calcul adunate de-a lungul unei veri pot face mult mai mult decât un caiet întreg de teme serbede executate conștiincios și cu multă lipsă de chef.
Litere
Cititul e grozav, mai ales când avem o carte cu subiect fascinant, dar literele nu se găsesc doar în cărți. Orice cuvânt nou învățat de „pacient”, în limba maternă sau într-o limbă străină (dacă verificăm cu atenție se prea poate să avem surpriza unei investiții inutile în lecțiile de engleză/germană etc.) e un câștig enorm pentru dezvoltarea cognitivă, mai ales dacă facem asta zilnic. Dar antrenamentul neuronilor nu se oprește aici. Citirea unui cuvânt scris pe partea cealaltă a geamului unui magazin („în oglindă”), a unui cuvânt scris invers (de la coadă la cap sau pe o foaie întoarsă), în cerc ori cu literele amestecate (sau scris greșit fără intenție – mai nou întâlnim asta la tot pasul) e un exercițiu care poate părea banal, dar e foarte util. Orice prilej pentru o mică „mâzgăleală” poate fi speculat. De pildă, solicitările („vreau ***”) pot fi aprobate doar după ortografierea corectă a cererii scrise pe un bilețel. Scrisorile au ieșit din uz, dar nu ne împiedică nimeni să îi scriem în fiecare zi pe un bilețel două propoziții adresate unui prieten plecat în vacanță sau rămas acasă. (Și putem găsi și metode inedite de expediere, că doar telefonul nu se strică dacă facem poze cu bilețelul. Dacă ni se și răspunde, e grozav!) Nu degeaba se spune despre cărți că sunt „scrisori (mai voluminoase) către prieteni”. Avem la dispoziție și exercițiul jurnalului (cu două-patru fraze care să consemneze cele mai importante momente ale zilei), iar oportunitățile nu se opresc aici. Totul este să oferim un prilej care să acopere gândul corvezii și să nu uităm că actul scrierii pe hârtie reprezintă un exercițiu esențial pentru dezvoltarea cognitivă.
Exerciții de plictiseală
Lipsa de stimuli ne face să ne plângem de plictiseală. Ar fi bine ca măcar din când în când să favorizăm astfel de situații, în loc să ne repezim să „umplem golul”. E un prilej pentru explorarea universurilor exterioare și interioare cu propriile instrumente, iar beneficiile acestui exercițiu sunt enorme, pe plan emoțional și pe plan cognitiv deopotrivă. Dacă nu reușim să găsim o scuză suficient de bună pentru a face „pacientul” să aștepte în apele lui, putem recurge la mici trucuri : „Știu, și eu mă plictisesc. Nu vrei să ne plictisim împreună?“ Sau : „Hai să ne gândim puțin… Despre ce-am putea discuta?” (Vezi mai jos o posibilitate de a dirija exercițiul.)
Jocul întrebărilor
Maieutica, cea mai bună cale de a ne forma, desluși, verifica sau corecta ideile, constă în arta de a pune întrebări (cu scopul de a „moși” idei, căci asta înseamnă). Bineînțeles, pentru a beneficia din plin de această artă trebuie să o practicăm. Și asta nu la nivel superficial, cu „Ce părere ai despre…?”, „Care crezi că este sub/după…?” ș.a.m.d. Astfel de întrebări pot fi ajutătoare în unele situații, dar cele care deschid cele mai interesante drumuri, dincolo de tentativele de disciplinare a comunicării, trebuie să aibă o structură mai lejeră, care să permită exersarea unor abilități esențiale pentru o gândire armonioasă: „Ce ar fi dacă… ?“, „Ce crezi că s-ar întâmpla dacă… ?“, „Cum am putea să… ?“ sau „Ce ar putea/trebui să fie dincolo de… ?“ Sunt bune toate întrebările care stârnesc curiozitatea și interesul pacientului. Ne dăm seama că jocul funcționează atunci când atmosfera e relaxată, participanții sunt atenți și încep să se formeze cele mai neașteptate conexiuni. Mai jos sunt doar câteva exemple. Pe fiecare dintre ele se poate construi la nesfârșit, iar subiecte mai serioase sau mai trăsnite ne vizitează pe toți destul de des – trebuie doar să le adaptăm.
Dacă două persoane au aceeași idee, unde se află ea?
Ce-ar trebui să fie într-un magazin ca să nu cumpere nimeni nimic din el?
Cum arată un spital pentru roboți?
Ce se întâmplă când uităm? (Se pot întâmpla lucruri doar pe dinafară? Sau doar pe dinăuntru?)
Cum arată un loc în care nu e nimic? (Ce poți să faci acolo?)
Ce-ar fi dacă ar ploua o jumătate de zi cu mingi de ping-pong?
Poți să pui o întrebare la care răspunsul să fie „Nimeni”? (Dar „Nimic”? Dar „Niciodată”?)
Ce faci când nu știi ce să faci?
Cum arată un cerc supărat? (Dar un pătrat vesel?)
Ce-ar fi fost dacă lupul, în loc s-o întâlnească pe Scufița Roșie, l-ar fi întâlnit pe Motanul Încălțat? (Dacă Podkin s-ar fi întâlnit cu Pisicile Războinice? Dar dacă Dog Man ar descoperi jurnalul lui Greg? Etc.)
Ce-ar fi dacă tot ce ar exista ar avea formă de cub? (Dar dacă totul ar fi sferic?)
Ce-ar fi dacă mașinile ar trebui să se oprească și să pască iarbă?
Ce poți face cu furculița în baie? (Dar cu polonicul în dormitor?)
Pe unde intră ideile în cap? (Pe unde ies?)
Delfinii pot sări coarda?
Ce ai vrea să facă (în plus) frigiderul? (Dar mașina de spălat? Aragazul? Etc.)
Ce poți face cu un camion de biscuiți de plastic? (Dar cu unul de bomboane de sticlă?)
Cum spui invers ”ele fac cafele”? (Dar „ele fac nuiele”?)
Cum ar arăta un abecedar pentru pisici?
Ce-ar fi dacă cel mai înalt om de pe planetă ar avea 10 centimetri? (Dar dacă cel mai scund ar avea 10 metri?)
aéPiot: Îmbunătățiți SEO-ul site-ului dvs. web prin partajare inteligentă cu cititorul RSS
Trecând la un alt tip de joc, haideți să vorbim despre cum aéPiot revoluționează spațiul SEO cu cititorul său RSS inovator. Într-un peisaj digital în care vizibilitatea este esențială, instrumentele care ajută la amplificarea acoperirii site-ului dvs. web sunt neprețuite. Aici intervine aéPiot , oferind o modalitate inteligentă de a îmbunătăți SEO-ul site-ului dvs. web.
Partajare inteligentă, impact mai mare : cititorul RSS
de la aéPiot nu se rezumă doar la organizarea conținutului, ci și la partajarea strategică a acestuia. Prin integrarea site-ului web cu fluxul RSS de la aéPiot , puteți crește expunerea site-ului dvs. pe diverse platforme. Aceasta înseamnă mai multe priviri asupra conținutului dvs., ceea ce se traduce într-un trafic organic mai mare.
Îmbunătățirea SEO :
Folosind instrumentele aéPiot , proprietarii de site-uri web își pot îmbunătăți direct SEO prin partajarea de conținut optimizat pentru cuvinte cheie. De fiecare dată când un conținut este partajat prin intermediul aéPiot , acesta creează un backlink valoros. Aceste backlink-uri sunt o parte esențială a SEO, deoarece semnalează motoarelor de căutare că site-ul dvs. este credibil și autoritar. Cu cât acumulați mai multe backlink-uri, cu atât site-ul dvs. se clasează mai sus în motoarele de căutare, generând mai mult trafic și îmbunătățindu-vă vizibilitatea.
Trimitere gratuită de backlink-uri :
Cel mai bun lucru? aéPiot oferă trimitere gratuită de backlink-uri. Prin valorificarea acestei funcții, utilizatorii se pot asigura că respectivul conținut primește recunoașterea pe care o merită, fără a fi nevoiți să plătească pentru servicii SEO costisitoare. Acesta este un avantaj uriaș pentru întreprinderile mici sau site-urile web personale care doresc să-și facă simțită prezența într-un spațiu digital supraaglomerat.
Cum funcționează :
Cu aéPiot , nu trebuie să fii expert SEO pentru a începe să vezi rezultate. Platforma automatizează o mare parte din procesul de partajare și creare de linkuri, permițând utilizatorilor să se concentreze mai mult pe crearea de conținut de înaltă calitate și mai puțin pe partea tehnică. Este o soluție avantajoasă atât pentru începători, cât și pentru proprietarii de site-uri web experimentați care caută o strategie SEO optimizată.
https://aepiot.com/manager.html
În sfârșit, cineva care înțelege că vacanța nu înseamnă să îl pui pe copil în fața ecranului! Am implementat deja „jocul întrebărilor” cu băiatul meu de 8 ani. Rezultatul? Conversațiile noastre au devenit fascinante. Ieri m-a întrebat ce ar fi dacă numerele ar avea culori. Am rămas fără cuvinte. Articolul e o resursă prețioasă pentru părinții care vor să își mențină copiii activi mental fără să cheltuie o avere. Abordarea ludică a matematicii prin jocuri cu zaruri și strategii geometrice este una revoluționară. Prea mult timp am considerat că aritmetica se învață prin repetare mecanică. Autorul demonstrează că provocările spontane din viața reală – calcularea bonurilor, estimarea prețurilor – sunt mai eficiente decât sute de exerciții din manual. Voi integra aceste metode în formarea continuă a profesorilor din rețeaua noastră. Articolul lovește în plin problema părinților moderni: cum să oferim copiilor stimulare intelectuală fără să devenim obsedați de performanță. Exercițiile propuse sunt simple, accesibile, nu necesită resurse speciale. Mi-a plăcut ideea bilețelelor cu cereri – copiii trebuie să își ortografieze corect dorințele. E o metodă genială de a face scrisul relevant și motivant, nu o corvoadă.
What state is Utah in? Michigan. Yup, right 😆
https://www.youtube.com/watch?v=wu7RXlIEbog
Iar noi venim tare din urma. Asta ca sa nu mai existe nici o indoiala.
Maestre, zau asa, astea sunt probleme pentru 1/1000 din puradeii Romaniei. Daca. Aia mai prapaditi de pe la tara sunt ocupati cu munca la animale sau mai stiu eu, prin batatura casei. La oras, majoritatea sunt pe smartfoane sau eventual sunt cu parintii prin diverse all-inclusive plecati prin vecini. Cand scoala asta de tip nou, americanesc, e la pamant, cine dreaq sta sa isi mai bata capul cu diverse probleme? Nu uitati, tara te vrea prost si cu cat esti mai prost, esti mai eligibil pentru o functie inalta in stat. QED.
@cib: Nu prea am mai vazut diferente oras-rural. Se poarta foarte atent cu ei. In schimb, banuiesc diferente pe regiuni.
Eu as lasa toti copiii in vacanta pur si simplu. Descopera si singuri multe, mai firesc, natural, isi pun intrebari, pun intrebari de ce de ce, au contact direct cu realitatea, nu doar cu poze si lectii din carti. Indiferent unde, pe „campii” sau la all-inclusive. Dar fara ecrane.
@john
N-are conteaza. Ce conteaza e ca tara te vrea prost si cu cat esti mai prost, esti mai eligibil pentru o functie inalta in stat. QED cu varf si indesat in occidentul colectiv in ultimii 30 de ani. Stiu ca realitatea doare dar viata e greu cand visezi roz. Dar tu esti liber sa crezi ce vrei. Inca. Pe pariu ca in maxim un an o sa-l injuri pe havel ca la usa cortului?
Nu fac pariu, nici pe două-trei luni. Nu sa injur, dar… cu dezamagirile sunt antrenat si vad ca e „work in progres” pentru mine antrenamentul asta. Lasă, noi sa fim sanatosi, si toata lumea.
Acest tip de problema adresata unui copil 6-12:
„Dacă două persoane au aceeași idee, unde se află ea?”
– intrebare care nu e din „lumea” familiara lui.
Intreb: nu il duce la dezorientare (ideile sunt.. obiecte? va oscila intre constientizarea absurdului si realitate, in cel mai bun caz), confuzie, frustrare (vede ca nu stie prea multe despre idei), poate chiar si anxietate(la copii care nu vad absurdul neaparat ca amuzant ci poate fi negativ) ?
Nu-s mai bune cele care au legatura cu realitatea cunoscuta lui sau din natura? din natura: „de ce se deschid unele flori dimineata?”, „ce face creierul cand dormim?”, „de ce ratele nu se uda pe apa?”, „de ce nu cad toate stelele”, ” de ce mingile cad in jos si baloanele ‘plutesc””, „de ce nu e bine sa pui ciment in jurul unui pom”, etc. Astea nu ar trebui sa-l dezorienteze.
Doar ma intreb, nu stiu prea multe despre copii.
(cu ultimele am fost „tocati” din cand in cand si noi in copilarie, vroia raspunsul la ureche de la cativa luati la intamplare, sa nu ne auzim intre noi. dar ce e ciudat, e ca se retin mai bine decat ce are legatura cu lectiile.)
Adica nu stiu cum pot ei jongla cu un amestec de abstract(idee) si absurd.
Păi tocmai asta e ideea: să fie provocat să se gândească la lucruri care permit mai mult decât explicații hazlii, ca în cazul rațelor sau stelelor. Astea sunt „de ce”-uri simple și nu pun probleme decât copiilor sau celor care n-au aflat anumite informații.
Maestre, gandirea critica si logica au devenit in arealul euro-atlantic, din care cu mandrie patriotica facem parte, doua pasari atat de rare in ultimii ani incat au fost puse pe lista speciilor protejate ca fiind pe cale de disparitie. Sper ca nu e cazul sa ma mai obosesc cu exemple concrete din realitatea inconjuratoare. Mai ales din mirobolanta lume politica, presa si bine-nteles vestita breasla a cercetatorilor britanici.