Cu politicieni mediocrii nu vom putea nicicând performa un sistem de educație

Sorin Cîmpeanu, Cherecheș Florica, Gavrilă Camelia, Szabó Ödön, Stan Viorel, Robert Turcescu, Anton Anton, Biro Zsolt-Istavan, Boboc Rodica, Cîtea Vasile, Lavinia Cosma, Georgescu Laura, Hărătău Elena, Huncă Mihaela, Iurișniți Cristina, Mara Mareș, Sorin Moldovan, Rădulescu Alexandru, Rădulescu Dan, Romanescu Cristinel, Șarapatin Elvira, Șotcan Theodora, Teiș Alina, Raluca Turcan, Radu Vasilică și Zisopol Gabriel.
Aceștia sunt cei care se ocupă de Educația din România. Minţile acestea „sclipitoare” avizează legi întruniți în Comisia pentru Învăţământ, Știinţă, Tineret şi Sport, sunt plătiți de noi să ne facă legi mai bune în domeniul educației. După cum sesizați cuvântul Educație lipsește din titlul acestei comisii. Avem un minister al Educației și comisie în parlament pentru Învățământ. Dar nu doar pentru învățământ ci și pentru Știință, pentru Tineret și chiar Sport! Pe vremuri, când se organiza învățământul sub conducerea lui Spiru Haret și a altor intelectuali, ministerul era cunoscut ca Ministerul Instrucțiunii Publice. În practică, cei de la Ministerul Educației nu fac educației, rolul lor nu este de a educa ci de a administra un sistem care să devină eficient!

Dacă vă uitați la cv-urile celor din comisie, nu au tangență cu subiectul.
Cu politicieni mediocrii nu vom putea nicicând performa un sistem de educație! Spre exemplu, cei mai importanți oameni în stat (președinte, președintele Senatului, Camerei Deputaților, primul ministru) nu au excelat în acest domeniu. La ambele Camere din Parlament, doar puțini dintre membrii pot înțelege cum funcționează sistemul educației, restul sunt anonimi care fac legi sau schimbă legi după ordinul venit de la partid. Spre exemplu, mulți dintre demnitarii noștri au până în 30 de ani. Cum pot înțelege real un sistem educativ pentru a-l putea perfecționa?

Politic – sindicate – profesor – elev – familie. Atât de multe categorii, atât de divergente interese! În rest, lamentări ce țin de Bacalaureat sau mai nou de aceste teste PISA. Nu am auzit o analiză lucidă din care să aflăm cum de a ajuns un elev să dea Bacalaureatul, dacă el nu e în stare să-l treacă? Au fost întrebați profesorii cum de au trecut un asemenea elev până la clasa a XII-a? Și așa mai departe, cu testele de clasa a VIII-a.
Sistemul din păcate este centrat pe teorie și superficialitate.

Pentru a înțelege cum se profesionalizează specialiștii, m-am uitat la facultatea al cărei absolvent sunt, pentru a putea să înțeleg procesul „educațional” oferit de Facultatea de Istorie. Pe vremea mea (am absolvit în 2005) facultatea era de patru ani iar cursurile principale precum Istoria Românilor erau anuale. Azi, facultatea se întinde pe parcursul a doar 3 ani iar cursurile sunt doar de semestru. Spre exemplu, Istoria Românilor nu am găsit-o în orarul de la site-ul facultății ci cursuri de genul: Relaţiile internaţionale ale Ţărilor Române sec. XIV-XV, Ideologie şi acţiune politică în constituirea statului român modern, Cultură şi societate în România modernă, Politica externă a României în perioada interbelică, Corp şi sexualitate în sec. XIX sau Diplomatie, strategie şi război total. Primul conflict mondial 1914-1918 de parcă există și războaie care nu sunt totale!
Pentru a putea un student să se familiarizeze cu relațiile internaționale sau cu ideologia și acțiune (a) politică sau cu societatea din epoca modernă ori cu corp și sexualitate în secolul XIX nu ar fi indicat ca înaintea acestor cursuri să se familiarizeze cu istoria românilor? De la origini până în prezent!

La Master, spre exemplu studenții au două cursuri care acoperă aceeași perioadă, dar sunt predate de doi profesori Comunismul în România interbelică și PCR de la creare până la cel de-al doilea. Unul predat de Florin Muller celălalt de Cristina Diac. Pot aprecia doar că sunt norocoși cei care merg la cursurile profesorului Diac.

În anul trei, un curs interesant pare a fi acesta Istorie si cultura de masa contemporana. Identitati, mituri, structuri discursive (scris fără diacritice). Ce înțelege un student din titlul acesta? Istorie și…. (care istorie, despre ce istorie e vorba), cultură de masă contemporană!!! Este cultura de masă? Ce fel de identități, de mituri? Acestea sunt priorități pentru a fi integrate într-o programă și așa vitregită de cursuri serioase?

La o citire a orarului facultății de istorie observăm că un student la această facultate va absolvi cu mari lacune facultatea. Nu va avea cunoștințe despre Imperiul Țarist, Otoman sau Austro-Ungar, nu va fi familiarizat cu istoria balcanilor, nu va cunoaște istoria românilor dar se va specializa în SUA în secolul XX. Și toate acestea în doar trei ani.

Nu mai amintim de zecile, poate sutele de doctorate care s-au dat pe ochi frumoși în tot sistemul. De aceea, pentru un proces educațional optim este nevoie de o restructurare a sistemului în care oameni cu o pregătire serioasă să poată gândi o programă de învățământ pe baza de necesitățile elevului/studentului și nu ale profesorilor.

Testele PISA au adus în atenția opiniei publice o temă foarte importantă, Educația. Doar că, tema aceasta o să fie dezbătută poate o săptămână după care ne vom întoarce la genialitatea românilor.
În repetate rânduri am scris despre faptul că investiția în Educație este singura soluție pentru dezvoltarea României!

P.S. Cu asemenea cursuri în orar, nu este de mirare că Istoria este vitregită în programa școlară. Cine să o apere?