“Operațiunea din Venezuela” aruncă definitiv în aer Ordinea Mondială. Asistăm la un “concert al marilor puteri” și o revenire la sfere de influență (Ștefan Popescu)>
Cu Recorderu'[1] ați mințit poporu’!
Așadar, în dârdora campaniei declanșate de aproape un an împotriva pensiilor speciale ale magistraților (nu și a altor privilegiați ai soartei bugetare, o discriminare negativă bătătoare la ochi, născătoare de suspiciuni cu duiumul!) și după ce Lia Savonea l-a înfruntat pe neavenitul locatar de la Cotroceni, refuzând să se retragă din cursa pentru președinția Înaltei Curți de Casație și Justiție, o publicație obscură ne-a arătat că ticăloșii au întotdeauna urmași în mahalaua dâmbovițeană. Da, căci filmulețul promovat cu premeditat iureș mediatic de Recorder mi-a amintit până la greață de mârșăviile presei anilor ’50, cu alde Toma și Brucan în rolul justițiarilor politruci. Atunci, jurnaliștii de casă ai noii puteri purpurii primeau ordin să purceadă la identificarea și demascarea „dușmanilor de clasă” în paginile organului central de manipulare, și de aici încolo soarta nefericiților era pecetluită prin obolul slinos al justiției partinic-revoluționare. Ei bine, producția gazetarilor, chipurile, amorezați scârnav de turul nădragilor nicușorieni, are ca punct de plecare, sublima (nu ?) explozie civică din 2018, cu Piața Victoria gemând de turma corporatistă scoasă la mitingeală prin ordin de zi pe unitate de bacii pitulați prin fel de fel de păduri deloc secrete. Nostalgici din fire și din obligație de serviciu, realizatorii grețoasei pelicule visează la întoarcerea acelor vremuri, la odioasele parteneriate între procurori și judecători, la „plutoanele de execuție” și la „dispozitivele de siguranță” ce mutilaseră ideea de justiție. Altcumva zis, abia ce ne-am reobișnuit să traversăm strada regulamentar, pe culoarea verde, și, deodată, majurul din intersecția statului ne silește să revenim la perfida și nelegala trecere pe…roșu !! Că, deh, astfel e voia răzbunătorului măcinat de frustrări felurite, cocoțat în Deal întru satisfacția stupizilor tăbărâți de pe trotinete ca să ne salveze neamul prin… ură ! De aceea, nici nu m-au mirat felicitările insului-care-nu-a-lucrat-nimic de-o viață post-universitară, ca și adâncile-i cugetări de-o fățărnicie dezgustătoare: „Nu vreau să scuz în vreun fel politicul. Faptul că lupta anticorupție s-a redus dramatic are influență politică. Numirile procurorilor-șefi au fost politice. Societatea vorbește de mult de probleme în justiție fără să vedem, la nivelul Ministerului Justiției, voință de a intra cu adevărat în ele”. Gura păcătosului obsedat să reînvie „cătușiada” de mai adineauri grăise adevărul și cum omul-gloată trebuia adus pe calea cea bună, i s-a servit bucata asta de hamburger otrăvit, cu ingrediente și efecte de sunet nord-coreene, însă ambalat pervers, cât să le ațâțe pofta de răfuială. În sulfuroasa cârdășie a intrat și zeloasa Adriana Săftoiu (unsă recent ca mahără a propagandei televizate național), tot ca odinioară, în epoca cruciadelor comuniste de stârpire a elementelor declasate și potrivnice intereselor proletariatului făuritor de bunăstare și progres, bleah… Dinspre ministerul arătat cu deștul demagogic, nimic, tipul deținător al portofoliului cu pricina e într-o abținere în formă continuă. Adică de la ședința Consiliului Superior al Magistraturii, cea cu avizul negativ… Apropo, demult, în adolescența mea târzie, un țăran de la mine de-acasă, din Teleorman, mi-a zis o vorbă de duh: „Bă, băiete, să nu uiți niciodată ce-ți spui acu’, numa’ proștii să abțin, bărbații adevărați acționează, nu să ascund ca muierile!” Pfu, ce învățătură cu tâlc… Doar că, deși m-am căznit din răsputeri, nu de puține ori mi s-a întâmplat să fiu prost de-am bubuit… Ehe, de ar fi auzit și juvetele Radu Marinescu cimilitura aia… Chiar, nu l-o durea îndelunga abținere? În fine, să-l lăsăm în pace pe onorabilul ministru și să reflectăm nițel la mesajele scatofagei diversiuni croite pe creierul trepanat al reziștilor. Vasăzică, inamicii publici ochiți de nicadorii cu camere ascunse de înregistrat sunt șefele instanțelor supremă și de apel din București (a, și de la CSM!), precum și conducătorul Direcției Naționale Anticorupție (cel de la Parchetul General a scăpat nealicit, previzibil, de vreme ce deunăzi a apărut în studiorile dezinformării publice și a interpretat în cheia dorită de stăpânii României opera de ficțiune juridică avându-l ca protagonist principal pe Călin Georgescu). Și ca mesajul să penetreze liota de guguștiuci telespectatori, regizorii au distribuit și doi procurori anticorupție – pensionari – în sceneta oripilantă, cu apariții stânjenitoare, ca prestanță și substanță. Iertată-mi fie impolitețea, dar inșii respectivi se pretau de minune în documentarele despre… colectivizarea forțată a țăranilor de altădată, cu milițieni obtuzi și neduși la biserică. Desigur, n-au lipsit nici fantomele, care, sub protecția anonimatului, au înfierat, printre smiorcăieli defel scacrosancte, inamicii statului de drept desfigurat de două decenii încoace cu sminteală de șleahta urlând în stradă: „Cine nu sare, ia condamnare” ! Știți, asemenea moroi au darul de a arunca în derizoriu scopul întreprinderii cinematografice, fiindcă n-ai certitudinea că umbrele[2] alea nu-s înscenări, născociri, plăsmuiri… Nicio referire la droaia de achitări în cauze notorii, cu demnitari și afaceriști băștinași purtați ritualic de „binomul SRI-DNA” prin lumina reflectoarelor mincinoase, ca trofee sclipicioase ale luptei anticorupție, tăcere de mormânt ! Reaua-credință răzbate de oriunde te-ai nimeri, orb să fii ca să nu observi uriașa diversiune! Dar maleficul plan includea și un protest spontan ( sic!) în preajma forului de conducere a magistraților, ca să vadă oricine că nu-i de glumă cu obsesia ex-Primarului general de reînființare a protocoalelor rușinii. Și, curată coincidență, în buza nopții, tropăitorii haștagiști s-au bulucit indignați să ceară ceea ce li s-a dictat, că doar ce, prin strategia națională de securitate, au căpătat statut de parteneri ai Serviciilor Secrete…
Nu vă închipuiți că am prins și finalul operațiunii mediatice, nici pomeneală, riscam să-mi șubrezesc sănătatea mintală. Măcar de-ar pricepe și „tineretul nostru rătăcit”[3] pe maidanul virtual că adevărul se ascunde întotdeauna dincolo de aparențe ! Mda, „cei de azi sau sunt practici, fără orizont, sau fanatici! Entuziasmul de izvor spiritual s-a încheiat parcă. Ăştia de acum sunt fanatici, entuziasmul lor țâșneşte din instincte, sunt brutali. Sunt și din cei fini spiritual, dar așa de rari și de dezorientaţi”[4]… Că d-aia s-au și împreunat în cuibul USR, a cărei strategie „nu se bazează pe guvernare, ci pe conflict. Partidul nu trăiește din rezultate, ci din tensiune. Nu din așezare, ci din atac. Nu din stabilitate, ci din producerea continuă a unui sentiment de urgență morală, pe care îl poate folosi apoi împotriva oricărui adversar sau partener incomod. Este singurul partid pentru care criza este oxigen, scandalul este combustibil, iar emoția este instrumentul prin care câștigă influență fără să câștige, de fapt, putere democratică.(…)
USR a făcut din controlul moral al agendei publice o tehnică de supraviețuire politică. Este un partid care a înțeles că nu poate guverna eficient, nu poate construi alianțe stabile și nu poate transforma criticile în soluții, și a ales, în schimb, o altă cale: aceea de a domina spațiul public prin permanentizarea indignării și transformarea fiecărei vulnerabilități instituționale într-un vehicul de intimidare politică. În această logică, presa militantă nu este observator, ci partener; ONG-urile nu sunt arbitri, ci furnizori de tensiune; iar protestele nu sunt spontane, ci activate la comandă, exact în punctul în care narațiunea are nevoie de o injecție de vizibilitate. (…)
În acest context, documentarul Recorder nu este o producție jurnalistică izolată, ci o etapă într-o strategie mai amplă, în care emoția devine instrument politic, iar instrumentul politic devine armă într-o bătălie pentru influență. Nu pentru un minister. Nu pentru o lege. Ci pentru preluarea controlului asupra celor două axe ale puterii reale în România: Justiția și Serviciile Secrete.(…)
USR nu urmărește să administreze statul, ci să-l controleze. Nu vrea majorități, vrea dependențe. Nu caută dialog, ci supunere. Iar instrumentele sunt mereu aceleași: frică, presiune și crize atent livrate pe traseul media-activism-politic. (…)
Este un partid interesat de controlul moral și operativ asupra statului – iar acest control se obține nu prin vot, ci prin influență asupra instituțiilor care decid cine este anchetat, cine este inculpat și cine scapă. În acest punct, devine limpede că obiectivul USR nu este reforma justiției, ci capturarea ei. Nu pentru a face dosare împotriva adversarilor politici – asta ar fi o interpretare simplistă -, ci pentru a obține acces la mecanismul prin care poate bloca dosare, declanșa dosare sau reinterpreta dosare în funcție de nevoia politică. Iar dacă acest acces este dublat de un președinte dispus să reintroducă serviciile în zona penală, atunci mecanismul devine complet: o rețea politică, susținută de o parte a presei militante, validată instituțional de președinte, protejată de miniștri care nu pot fi atinși și potențată de serviciile secrete care, odată reintegrate în anchete, pot deveni instrumentul fundamental al puterii reale”[5].
Pe toți dracii, cu imunitate parlamentară sau ba, cu petlițe sau nu, cu Recorderu‘ ați mințit poporu’ !
P.S. 1: Altminteri, reacția judecătorilor de la Curtea de Apel București de a ieși în grup și în direct, într-o coregrafie de adeziune amintind de episoadele tragicomice din timpul loviturii de stat din 1989, mi s-a părut total inadecvată… Un comunicat, scris ori filmat, ar fi fost îndeajuns ca răspuns la atacul mârșav al liftelor recorderizate…
P.S. 2: O nedumerire, inevitabilă – de ce nu s-au solicitat și punctele de vedere ale avocaților în chestiunea dedusă dezbaterii? De dragul imparțialității, nu de alta ! Însă cine-i într-atât de nătâng să-și imagineze că tăpălagii, tolontanii și ceilalți năimiți din sinistra gașcă de slugoi sunt preocupați de informarea corectă a populației ?
P.S. 3: Cu ipocrizia-i exersată deja, Nicușor Dan mimează îngrijorarea: „Cazurile prezentate trebuie investigate și trebuie investigată mai ales recurența acestor cazuri. Iar persoanele vinovate trebuie pedepsite, însă tot de sistemul de justiție, și pe bază de probe. Pentru că materialul Recorder prezintă și fapte, care sunt clare, dar și opinii, care trebuie probate”. Și se întreabă aidoma:
„Cine strânge probele și cine face sesizările?
De ce nu avem încă un raport din interiorul sistemului de justiție, deși se vorbește de lucrurile astea de mult timp?
Câte sesizări s-au făcut din interiorul sistemului de justiție pe faptele de care vorbim?
Câte acțiuni în justiție s-au făcut pe faptele de care vorbim?
De ce sunt doar trei magistrați în activitate care au acceptat să vorbească deschis cu reporterii?
De ce nu a contracandidat-o nimeni pe Lia Savonea la conducerea Înaltei Curți?”
Mă înfioară, ca practician cu oareșce experiență al dreptului, invitația la delațiune și la aruncarea Justiției în haos din dorința de a avea acces absolut la pârghiile care să-i faciliteze nimicirea judiciară a adversarilor, mânat de multele nemulțumiri acumulate în anii de tăiat frunze la câinii oengiști în anii din urmă, petrecuți prin sălile de judecată. Ca și perspectiva recrutării dintre viitorii ciripitori a argaților în robă dispuși să continue tradiția nefastă a laurelor, liviilor și mateilor de tristă amintire a „câmpului tactic”. Păi, ce să înțelegem din acest mesaj pervers: „Așa cum am spus, am început să lucrăm la un raport cu date despre problemele din sistemul de justiție. Discutăm cu magistrați. Îi invit pe toți magistrații să îmi scrie direct despre problemele pe care le întâmpină și îi asigur că voi citi personal ce îmi transmit. (…) E responsabilitatea lor, dincolo de dosarele curente, să se implice în rezolvarea problemelor profesiei lor. Și îi asigur, la rândul meu, de implicare și bună-credință pentru a aduce justiția acolo unde și-o doresc românii” ? Ha, ha, „bună-credință”! A, și care români, strânsura turbulentă și mankurtizată de influenceri cu soldă ?
Ce mai tura-vura, restaurația ne pândește chiar dinspre instituția menită să asigure stabilitatea statului și solidaritatea între cetățenii săi, iar nu să-i învrăjbească și să le știrbească încrederea în principalele autorități ! Să fi uitat cumva că dacă justiție nu e, nimic nu e ? Nădăjduiesc, cu speranțe pirpirii, că se vor găsi grabnic mijloacele constituționale în stare să ne scape de accidentul politic și nu numai numit Nicușor Dan ! Cât încă nu-i târziu !
[1] Cacofonia e musai !
[2] Într-adevăr, ca s-o citez pe Alice Voinescu (Jurnal 2), „din umbre nu ies forme clare ”, ci orori, adesea…
[3] Alice Voinescu, Jurnal (1)
[4] Alice Voinescu, Jurnal (1)
[5] Dan Foamete, De la Recorder la SRI: planul tăcut prin care USR își întinde influența asupra statului
Hai sa va dau un exemplu de profesionisti in „optimizari”, nu pisoii de pe cocioc. Trump si gasca au gasit schema ideala. Si au impus tarife de import Chinei si multor altor tari. Chici cine e fraieru care scoate banul din buzunar la final? Exact, Joe din Texas sau wherever. Unde se duc acesti bani obtinuti de guvern? Pe contracte….hush baby, hush! Asa ca …gimme a break, will’ya?
Sa fim seriosi, peste tot in lume justitia e in pat cu puterea. Problema noastra nu e coruptia ( e de nspe ori mai mare prin occidentul ala „luminos”) ci faptul ca avem prea multe centre de putere, basca alea de afara. Si atunci justitia nu stie cu cine sa se vare-n pat. E debusolata. Profitorii de pe margine (gen Recorder) spera sa le pice si lor in blid luand partea unei tabere, functie de propriile asteptari si sperante, iar pulimea injura sau aplauda functie de postul TV preferat care o spala metodic pe creier. Nimic de vazut, circulati!
Si ca sa nu-mi sara-n cap deontologii, ii invit sa sape pe net cam cate trilioane de dolari s-au fusarit in cei douazeci de ani de ocupatie americana a Afganistanului sau mai nou, cate milarde s-au ciordit prin Ucraina. Asta fara sa mai vorbim de milioanele de morti si raniti. Coruptia in Romania e de gradinita. La noi se bat calicii pe ceaunul gol. In Romania prin comparatie cu SUA sau occident, banii smenuiti prin coruptie echivaleaza cu banii de tigari ai adevaratilor mafioti. Ai nostri sunt juniori cu babetica. Iar ca o concluzie, fiecare popor isi merita conducatorii, asa ca ciocu’ mic si pasu’ marunt!
În ochii poporului care au văzut la firul ierbii realitatea ultimilor 35 de ani de DEZASTRU, tot ce se apropie de vârful statului și a organismelor acestuia E PUTRED. Acesta e și motivul apetenței sociale de a striga „HUOO!” și „Jos…! oricine” ori de câte ori există o adunătură la Victoriei sau oriunde altundeva ( CSM, Constituției etc.). Chiar și din fața televizorului îți vine să arunci cu o bordură-n capul cocoțaților în fruntea puterii. Dacă o femeie de servicu la spital dă șpagă pentru post, știm foarte bine cât se prostituează ăia toți de la tv pentru postul lor acolo. Dacă Savonea asta iese de sub epoca Iohanus, ce? O fi mai brează? N-o avea vină-n cazul ăsta, dar sigur n-a ajuns acolo pentru „calități excepționale în câmpul muncii”….așa că (la cum arată România), HUOOOO!!!! și „Jos ….oricine!!!!!
Fiind tot Peste, cu doar vreo 3 saptamani mai in varsta decat tine, imi place sa cred ca amundoi avem acelasi simt al dreptatii, aceeasi empatie si sensibilitate deosebita, aceeasi vitalitate si intuitie, innascute.
In consecinta, sunt convins ca avem amundoi aceeasi scarba pentru toate mizeriile, printre care cea a “reportajului” Recorder, este doar partea vazuta de toata lumea, a mizeriei generale.
“Reportajul” asta, e o componenta a propagandei asumate de executivul si legislativul romaniei, impotriva normalitatii. Nu exista “politicul” care sa conteze. Poate, intr-o oarecare masura, AUR dar nici cei din el, nu-s cu adevarat politicieni. “reportajul”, e parte a finantarii externe prin care unii din afara, sprijiniti din plin, constient, de multi din interior, intentioneaza sa-si subjuge ce a mai ramas roman in Romania, in folosurile lor de moment. Educatia, sanatatea si justitia, sunt componentele sine qua non ale unei societati. In ultimii cativa ani, cei despre care vorbesc, au reusit sa compromita sistemul de educatie. Au continuat cu sistemul de sanatate si au reusit si aici. Acum, e randul sistemului de justitie.
Nu cred deloc ca e vorba de vreo incercare de preluare a acestor sisteme. Nu in sensul clasic dat de intelesul cuvantului.
Mai degraba e vorba de o decredibilizare a sistemelor fundamentale ale tarii, cu scopul INLOCUIRII, nu cu cel al preluarii lor!
Daca mergem la Sun Tzu, la a lui “Arta razboiului”, vom intelege mai bine ce ni se pregateste: lipsa de incredere a poporului in institutiile fundamentale ale tarii lui, duce la apelul la strainii “binevoitori” din exterior, pentru a inlocui aceste institutii locale, cu forta, tehnologia si indemanarile lor, ale strainilor! Dar cum totul vine cu un pret, strainii vor ocupa tara tintita devenind “zei” acolo, fara sa traga un foc, fara vreo pierdere si NUMAI in castig! Mai mult, in aplauzele si cu recunostinta bastinasilor, fara vreun fel de ostilitate din partea lor, care ea insasi, in timp, poate deveni mai costisitoare decat valoarea castigului!
Am ajuns pe Luna, zburam in cateva ore peste oceane, avem telefoane “inteligente” care ne leaga cu oricine, oriunde ar fi pe Planeta, ne deplasam prin targuri cu viteze odinioara considerate imposibile, avem acces la bunatati de care cu nici 40 de ani in urma nici nu auziseram, vorbim de Inteligenta Artificiala dar ca mentalitate, ca morala, ca inteligenta chiar, suntem SUB nivelul lumii lui Sun Tzu, de acum peste 2500 de ani! Daca tehnologic suntem in plin progres, un progres din ce in ce mai rapid, moral, suntem intr-un regres care logic, e greu de explicat, dincolo de interesele de moment ale unora, dincolo de prabusirea intentionata a civilizatiei noastre.
Vorbesc cu multi, de peste tot din Lume. Declinul civilizatiei este extrem de vizibil, real si constant, NUMAI in Europa, in America de Nord si in unele parti din America de Sud. Trei sferturi din tarile planetei, chiar si cele mai putin dezvoltate tehnologic din Africa sau din Asia, merg inainte! Mai rapid sau mai incet, toate merg inainte! Culmea, pana si mult blamata Coreea de Nord, merge inainte, de facto, avand un sistem de invatamant si un sistem de cercetare net superior multor tari din UE!
In timp ce Africa de Sud, Egipt, Nigeria (!!!), Algeria si Maroc au programe pertinente si vaste de cercetare si-si dezvolta cu succes propriile programe spatiale, noi, europenii si, mai mult, noi romanii, nu mai avem decat “alianta celor care vor”, un program de inarmare si furnizare de arme pentru continuarea unui razboi pe care NU l-am declansat noi, care NU ne priveste in nici un fel, care NU ne ameninta pe nici unii dintre noi, la declansarea caruia, de catre aliatul nostru “strategic” colectiv ne-am opus dar pe care acum, il sustinem pana la distrugerea iremediabila a noastra! In apararea unui stat care INAINTE de inceperea razboiului, a fost condamnat de ONU, in unanimitate, ca fiind fascist!!!
Inainte de a fi jurist, fiind inginer militar intr-o ramura de varf peste tot pe lume, am convingerea ca am o viziune un pic mai completa decat tine, a realitatii care ne inconjura. Nu e nimic care sa tina de infatuare aici, te asigur! Pur si simplu, de exemplu, cand mi se spune public si oficial ca s-au ridicat n aviane de vanatoare pentru a vana/dobara o drona, eu STIU ca asta e o tampenie si stiu si din ce motive! Tu, daca n-o iei de buna, in cel mai bun caz, pui la indoiala informatia, din bun simt, fara insa sa stii exact de ce ea e mincinoasa.
In primul rand, inca din primul razboi mondial, exista artileria antiaeriana, SINGURA arma specializata, care azi, poate localiza si distruge obiecte zburatoare cu viteza si altitudine de evolutie, mici. Are sistemele de locatie/urmarire necesare, personalul si, cel mai important, armele si munitia specializate! Un avion de vanatoare, consuma mult! Foarte mult! Asta, la plafonul si la viteza lui OPTIME de evolutie. Cu cat il folosesti la o viteza mai mica si mai mult, la o altitudine mica, consumul ajunge pana la de 4 ori mai mare decat normalul avionului! Exista un parametru, care se numeste “viteza de angajare”, care depinde de marca avionului, de inaltimea de evolutie si de greutatea lui totala. E vorba de viteza la care el nu mai poate fi controlat, pentru ca viteza ajunge sa fie prea mica pentru a asigura portanta (forta aerodinamica care tine avionul in aer) avionului respectiv la greutatea lui de moment. In conditiile in care viteza maxima a unei drone medii este de sub 400 km/h si inaltimea medie de evolutie e de sub 3000 m, iar viteza de angajare a unui avion de vanatoare mediu e de in jur de 340 km/h la aceeasi inaltime, e idiot sa salti un avion de vanatoare pentru “vanarea” unei drone! Nu neg ideea ca un avion de vanatoare poate dobora o drona dar asta e ca si cum ai ucide o musca, tragand in ea cu tunul! Statistic, probabilistic, e posibil! Dar cert, asa ceva nu poate deveni o metoda de dezinsectie, mai ales dat fiind ca ai la dispozitie o gramada de alte metode specializate, care si-au dovedit din plin eficienta! Asta ca sa nu mai mentionez faptul ca sistemele de locatie (RADAR, LIDAR, etc), de la bordul unui avion de vanatoare, pur si simplu nu pot detecta si daca intamplator detecteaza, nu pot urmari o aeronava confectionata majoritar din materiale nereflexive si care au densitate extrem de mica, cum e cazul dronelor!
Desi par fara cap si fara coada, cele de mai sus, fac parte din aceeasi tactica, aceea a manipularii noastre, a zapacirii noastre, a impunerii ca adevaruri a unor minciuni sfruntate, toate propagate de cei care vor sa distruga SI sistemul de justitie!
Am fost “dresati” sa acceptam faptul ca ne-au fost date resursele naturale strainilor, pentru ca n-avem cum sa le exploatam, pentru ca nici n-avem cu ce, nici n-avem cu cine!
Sigur n-avem cu ce, pentru ca am distrus tot! Decat sa dam bani ucrainei si moldovei, ar fi trebuit ca statul sa investeasca AICI. Nu fabricam nimic, cumparam un strung si o freza, ca suntem si saraci! Cu ele, facem o multime de strunguri si freze, pentru ca avem resursele! Apoi, cu ele, facem din treapta in treapta, tot ce avem nevoie sau tot ce e cerut de piata! Cum sa n-avem cu cine???? Hai sa vedem (si vorbesc DOAR de domeniul pe care-l cunosc!):
In decembrie 1989, eram directorul unui institut de cercetari militar, in domeniul aeronautic, fondat de Dej si modernizat enorm, de Ceausescu la initiativa si cu o contributie enorma a lui Henry Coanda. Cel mai mare si cel mai bine dotat din EUROPA!!! Aveam in curte, utilaje de ultima ora, aduse din Japonia, Germania si Italia. Noi, ultima generatie, inca nescoase din ambalaje! Dupa zapaceala de dupa lovitura de stat de atunci, care a durat pana prin vara 1990, toate utilajele au fost trimise la fier vechi, prin ordin direct al lui iliescu, pe motiv ca erau “imbatranite moral si tehnic”!!! Strungurile sau frezele Iosif Ranghet de prin anii ’50, erau OK, utilajele concepute si fabricate cu cel mult un an in urma in cele mai avansate tehnologic tari din lume, erau depasite! Institutul insusi, a fost desfiintat in 1993, cand am trecut si eu in rezerva, alaturi de cateva zeci de ingineri-cercetatori de prima clasa si sute de muncitori specialisti, pe motiv ca se pregatea aderarea romaniei la NATO si noi “eram specializati” pe cercetari de sorginte rusa! Dupa o pauza de cativa ani, Institutul a fost reinfintat, cu alt nume, chipurile ca continuator al celui vechi dar sub control american si cu posibilitati de cercetare extrem de limitate. Da, pana si cercetarea avea nationalitate si orientare politica in mintea cretinilor alora!!
Exact acelasi lucru s-a petrecut si in domeniul medical, cu CMA, Centrul pentru Medicina Aeronautica (infiintat prin 1920), care dupa cutremurul din 1977, ajunsese sa fie cel mai avansat in domeniu, din EUROPA si unul dintre cele mai prestigioase pe Glob! Yuri Romanenko, Leonid Popov sau Aleksandr Ivanchenkov, cosmonauti rusi sau Signund Jahn din RDG sau Georgi Ivanov din Bulgaria, cosmonauti ne-rusi, si-au facut testele acolo, la noi, la CMA din cadrul Spitalului Militar Central- Bucuresti, intrarea din Witting!
In scoli, s-a ajuns ca fenomenul de bullying sa nu se mai aplice numai elevilor slabi de muschi ci si profesorilor, dintre care multi se tem ca vor fi batuti sau batjocoriti de proprii elevi iar in cazul in care SE APARA, risca sa fie batuti de parintii elevilor turbulenti sau mai rau, sa fie dati afara! Nu stiu, eu imi amintesc din scoala mea, cand o data, prin clasa a saptea sau a opta, m-am dus sa ma plang la parintii mei ca un profesor m-a tras de o ureche (nu tare, evident!) pentru ca am fost un pic obraznic si maica-mea, a venit la scoala, m-a luat de mana si am mers la respectivul profesor impreuna, ca sa-I roage, in fata mea, ca daca mai sunt vreodata obraznic sau fac ceva rau, sa-mi dea pantalonii jos si sa-mi traga cateva de sa tin minte! Si n-am aparut pe lume intr-o familie de trogloditi, tata fiind la vremea aia un tanar inginer constructor si mama, medic stagiar!
Optimism si speranta de mai bine? Nu mai gasesc puterea pentru asa ceva.
O societate, orice societate, in ordinea asta, avanseaza pe baza sistemului de educatie, ai carui cetateni sunt intretinuti fizic de sistemul de sanatate, aparati impotriva oricarei agresiuni sau abuz de sistemul de justitie, controlati moral de credinta in Domnul, aparati de dusmani de Armata si a caror bunastare e asigurata de exploatarea in sens pozitiv a propriei inteligente creatoare. Romania, nu mai are nimic din astea.
In final, putin imi pasa daca ai citit ce-am scris, dupa cum putin imi pasa daca ai inteles ceva din cele de mai sus!
Iti multumesc pentru ca prin abordarea temei din articolul tau, m-ai infuriat si m-ai determinat sa scriu si sa ma descarc… pe moment.
Si eu si tu, suntem „pensionari-speciali-nesimtiti”, tu din justitie, eu militar, asta e! Plus ca acum, de vreo 20 de ani, sunt si eu parte din justitia asta de rahat in care incercam sa-i descurcam pe altii!
Un comentariu superb.
Romania e in urma. Ceea ce povestiti dvs sunt deja lucruri normalizate prin occident. Dar nu cumva am vrut noi o tara ca afara? Ca eu parc-asa mi-aduc aminte. Dar sa fim optimistii, filozofii clasici antici au spus ca toate democratiile aluneca in tiranie. Totul e sa nu te ia prin surprindere. N-am nici o speranta deci n-am nici o dezamagire. Sunt zen.
Pensionar normal sau mai bine zis normalizat. 😆