Muzeul Correr îmi oferă o triplă surpriză plăcută:
1) Fiind vorba de un Complex, care cuprinde, pe lîngă colecţiile al căror nucleu e dat de cea a abatelui Teodoro Correr, în 1830, şi alte două obiective turistice – Biblioteca Sansovino şi Muzeul Arheologic – am posibilitatea astfel să dau gata, dintr-o singură lovitură, trei obiective ce trebuie neapărat bifate de un călător supus ghidurilor.
Ca să nu mai spun că un singur bilet mi-a dat dreptul de a vedea patru muzee:
Palatul Dogilor, Muzeul Correr, Muzeul Arheologic, Biblioteca Sansovino.
2) Pentru a intra în Complex, trebuie să urc o scară monumentală, cu trepte de marmură.
În absenţa liftului mă pricopsesc cu o nouă posibilitate de a transpune în practică la Veneţia, îndemnul auzit zilnic la Bucureşti, graţie Radio România Actualităţi:
Faceţi mişcare zilnic, cel puţin 30 de minute!
Socotind că din Muzeul Correr se dă în Muzeul Arheologic şi din Muzeul Arheologic în Bibliotecă, am în faţă mai mult de 30 de minute de mişcare.
3) Am ajuns la Veneţia după ce-am intrat în tot ce este Biserică şi Muzeu din Florenţa.
Am văzut atîtea Fecioare cu şi fără prunc, atîţia Isuşi în diferite ipostaze, încît simt nevoia unor opere mai omeneşti, cu puterea cu care un gurmand simte nevoia unor castraveţi muraţi după ce s-a îndopat cu ficat de gîscă.
Complexul Correr e şi un Muzeu de Istorie a Veneţiei.
Astfel că, pe lîngă tablouri şi sculpturi, în faţa cărora e de bon ton să înlemneşti cîteva clipe extaziat, pot bifa şi hărţi, globuri, ba chiar şi o pereche de sandale.
Nu e de mirare că din întreg complexul mi-a reţinut atenţia tabloul lui Carpaccio:
Curtezanele.
El înfăţişează două tipe cochet îmbrăcate, surprinse între anii 1500 – 1510.
Unele ghiduri simt nevoia să precizeze că doamnele din tablou nu sînt curtezane, ci soţii onorabile, care-şi aşteaptă bărbaţii să se întoarcă de la vînătoare.
Ştiind cîte ceva despre moravurile din lumea înaltă patriciană, eu cred că între cele două ipostaze nu e chiar atît de mare prăpastie.
Doamnele Veneţiei, în frunte cu nevasta Dogelui, se întreceau în etalarea luxului.
Dar nu numai atît.
Supuse la ceea ce se numeşte azi Capriciile modei, ele făceau cheltuieli nebuneşti pentru a ţine pasul cu dinamica schimbării.
Lasă un răspuns