Cum a născocit Monografia satului

În anul de graţie 1985, Culai P. Cunea, profesor de Istorie în apropierea pensiei, hotărî să întocmească monografia comunei Vintileasa. Se apucă, deci, s-o redacteze, răscolind prin arhivele primăriei, prin podul şcolii, ba chiar şi prin casele oamenilor, care se speriară rău, crezînd că a început o nouă colectivizare. Pe măsură ce lucra, tot mai multe goluri din istoria satului i se conturau în faţă. Ca să le umple, începu să umble prin Vintileasa, întrebînd bătrînii, dar nici ei nu-şi aminteau prea mare lucru.

Ce făcuse satul în timpul războiului din 1916? Dar în timpul răscoalei din 1907? Fără să dispere, se adresă Muzeului judeţean de Istorie, dar, peste cîteva săptămîni, primi de acolo o adresă în care se spune că Pitagorica Istratus, de care vă interesaţi dumneavoastră, nu e în fondul Muzeului nostru. Vă promitem că în cazul în care ea va fi achiziţionată, vă vom înştiinţa de urgenţă. Scrise şi la Muzeul Naţional de Istorie, dar de acolo nu veni nici un răspuns. Primi, în schimb, un plic lunguieţ, cu tăietura severă, de la un Institut de studiere a monografiilor săteşti din Colorado, în care i se oferea, contra cost, o bursă de studii pe un an de zile în America.

Cum nu avea documente, începu să inventeze şi, curînd, unele momente istorice căpătară în Monografie o desfăşurare fantastică. Se spunea, de exemplu, la capitolul V, Istoria contemporană şi Vintileasa, că în 1916, linia frontului trecea exact prin mijlocul satului O linie lată de vreo cîţiva metri, trasă cu var, de o parte şi de alta a ei stînd nemţii şi românii. Nemţii jucau, în timpul liber dintre două lupte, fotbal, şi deseori mingea cădea dincolo de linie, în frontul românesc. Şi atunci, ai noştri puneau mîna pe ea, dar n-o furau, cum te-ai fi aşteptat, ci, dimpotrivă, le-o dădeau nemţilor peste linia frontului, schimbînd cu acest prilej cîteva cuvinte paşnice. Numai o dată, scria Monografia, un oltean din Tîrgu Jiu, prinzînd mingea, i-a ars un şut puternic, de s-a dus departe, în spatele linilor nemţeşti, c-au trebuit să alerge după ea cotropitorii pînă le-a ieşit sufletul.

A fost – preciza lucrarea – o contribuţie decisivă la Victoria de la Mărăşeşti.

Un capitol important al monografiei era consacrat răscoalei de la 1907. Oricît se străduise, Culai P. Cunea nu găsise nici un document care să ateste participarea satului la o eventuală răscoală. Bătrînii nu-şi aminteau să fi fost aşa ceva. N-ar fi avut împotriva cui să se răscoale, dat fiind că pe o sută de kilometri în jur n-ai fi găsit boieri nici să dai cu tunul. Copiii în schimb, toţi pionieri fruntaşi, îşi aminteau. La 1907 – turuiră ei, cînd Culai P. Cunea îi întrebă, la ora de Istorie – ţăranii săraci din Vintileasa s-au ridicat împotriva asupririi moşiereşti şi au dat foc conacului. A venit însă Armata burghezo-moşierimii, care a ras Vintileasa de pe faţa pămîntului şi-a produs multe victime nevinovate în rîndul ţăranilor din sat.

Pagini: 1 2