1.
Fiecare dintre noi – cei doisprezece aduşi la reeducare – am denunţat în scris sau la TV agresiunea NATO împotriva Serbiei. Am luat atitudine faţă de năpustirea celei mai mari coaliţii militare de pe glob asupra unei ţări mici precum Serbia. Am acuzat lovirea din aer, cu avioane şi rachete ultrasofisticate, a populaţiei civile sub scuza „pagubelor colaterale“.
Se vor fi conturat din intervenţiile noastre imaginea unei organizaţii militare agresive, ocupate exclusiv cu bombardarea clădirilor, alungarea oamenilor în adăposturi şi, în general, cu operaţiunile belicoase.
Explicabil, poate, de ce Programul de reeducare şi-a propus, printre altele, să ne convingă de un NATO cu faţă umană. Un NATO care face ciorbă refugiaţilor şi construieşte nu cuiburi de mitralieră, ci poduri şi podeţe, şanţuri şi şănţuleţe pentru populaţia civilă.
Sînt aspecte cu care organizatorii socotesc că ne vor impresiona ducîndu-ne hăt-departe, la Korce, în Albania, unde se află un lagăr de refugiaţi în pregătiri intense pentru venirea iernii.
2.
Spre Korce, plecăm de la Petrovec, locul unde se află comandamentul Brigăzii a 4-a de blindate. Doi dintre noi trebuie să rămînă în Macedonia. Nu sînt locuri suficiente în elicopterul PUMA. Se declanşează, imediat, obişnuitele negocieri interne.
Nimeni nu vrea să renunţe.
Cedează pînă la urmă cei doi ruşi.
În Rusia, împotriva războiului din Iugoslavia sînt nu numai guvernanţii, dar şi simplii cetăţeni. În atari condiţii, întreaga călătorie a celor doi ziarişti ruşi (de la două publicaţii private) e absolut inutilă. Indiferent unde ar fi fost duşi, indiferent de ce li s-ar fi arătat, ei tot împotriva NATO ar fi scris. Aşa se explică de ce tocmai ei au renunţat.
Oricum, tot despre „bandiţii NATO“ ar fi scris.
3.
De la Petrovec la Korce facem aproape o oră. Cu o escală la Titox O Velea. În elicopter ne fixăm de scaun cu nişte harnaşamente straşnice. O mitralieră cu ţeava scoasă afară, ca în filme, vrea să spună că ne păzeşte.
Organizatorii au luat cu ei un termos cu cafea. E un termos din dotarea NATO. Scrie pe el chiar aşa, NATO. Şi dedesubt un număr de înregistrare.
Marile companii transnaţionale ţin să arate lumii că ele există.
De aceea, campaniile lor de publicitate cuprind, în chip obligatoriu, trecerea numelor lor pe tot ce poate fi întîlnit în cale: pe pixuri, pe vîrfuri de munte, pe tricoul reliefînd sînii adolescentelor, pe căni de băut apă şi pe fundul autobuzelor.
Se fie vorba de o astfel de iniţiativă şi în cazul termosului cu inscripţia NATO?
Nu cred.
Cred că e vorba mai degrabă de ceea ce strategii militari numesc adaptarea trupelor la realităţile de pe teren.
Realităţile din Macedonia şi Albania spun că un astfel de termos ar putea fi furat de către localnici.
Pentru ca bugetul Alianţei să nu fie păgubit cu un termos, s-a scris pe el NATO.
Şi s-a pus şi un număr de înregistrare!
1 2
Lasă un răspuns