Cum află CIA o informaţie cerută de Preşedinte, personal

Vara lui 1968.
Pentru prima dată de la declanşarea Războiului din Vietnam, aviaţia americană primeşte de la preşedinte permisiunea să bombardeze Hanoiul.
În Memoriile sale, publicate în 2003 sub titlul A look over my shoulder: A life în the Central Intelligence Agency (O privire peste umăr, înapoi: O viaţă în slujba CIA), Richard Helms, director al Agenţiei între 1965-1973 (al doilea ca longevitate după Allen Dulles), istoriseşte că preşedintele Lindon Johnson renunţase la şedinţele NSC în favoarea prînzului de marţi.

Ce era prînzul de marţi?
„La prînzul de marţi obişnuit ne adunam să bem vin de Xeres în camera de zi a familiei, de la etajul al doilea al Casei Albe. Dacă preşedintele, care, în mod normal, respecta un program strict, întîrzia cîteva minute, dădea efectiv buzna în cameră, făcea o pauză suficient de lungă pentru a ne recunoaşte şi ne invita în sufrageria familiei, a cărei fereastră dădea înspre Pennsylvania Avenue. Aşezarea pe scaune respecta protocolul, cu secretarul de stat în dreapta preşedintelui, iar secretarul apărării în stînga sa. Generalul Bus Wheeler stătea lîngă secretarul apărării. Eu stăteam lîngă Dean Rusk. Walt Rostow, George Christian şi Tom Johnson completau restul mesei. (…)
LBJ nu le permitea niciodată chelnerilor să strîngă masa pînă cînd nu se terminau discuţiile importante. În unele zile, preşedintele îşi împingea, pur şi simplu, farfuriile deoparte, pentru a face loc schemelor cu informaţii şi fotografiilor aeriene, pe care generalul Wheeler le scotea din servietă. Discuţiile acopereau o gamă largă de subiecte, dar accentul se punea, aproape întotdeauna, pe Vietnam.”

La unul dintre aceste prînzuri, generalul Earl «Bus» Wheeler, şeful Statului Major Inter-arme, anunţă că aviaţia americană făcuse praf reţeaua electrică din Hanoi. Preşedintele Lindon Johnson fusese de acord cu bombardarea capitalei Vietnamului de Nord, pentru a-i întrerupe electricitatea.

Richard Helms îşi aminteşte că, după plecarea celorlalţi participanţi, preşedintele i-a cerut să verifice informaţia dată de militari:
„Cînd LBJ dorea neapărat să evidenţieze o idee, se apropia de interlocutorul său. Cînd ne-am ridicat de la masă şi ne îndreptam spre uşă, şi-a pus mîna pe umărul meu.
– Dacă, după cum tocmai a spus Bus, bombardierele au desfiinţat reţeaua şi au distrus generatoarele, pot presupune că luminile s-au stins în centrul oraşului Hanoi?
A mai făcut cîţiva paşi înainte de a spune:
– Să mă informezi despre asta mîine.”

Cum a verificat informaţia directorul CIA, cel care avea în subordine o maşinărie umană şi tehnică formidabilă, de la mii de agenţi de teren pînă la sateliţi ca niște ochi larg deschişi în cer?
I-a trimis o telegramă unui amic, şef de Bază în Europa, la mii de kilometri de Hanoi.

Despre acest moment, cei doi îşi amintesc mult mai tîrziu, după pensionarea lui Richard Helms:
„La cîteva luni de la pensionarea mea, am luat prînzul cu un coleg, un prieten de pe vremea OSS şi fostul şef al unei baze din Europa. M-a întrebat dacă îmi amintesc o telegramă urgentă trimisă la mijlocul anului 1968, şi care îi era adresată lui personal, la postul din Europa. I-am amintit că, în orice zi din acel an tumultos, este posibil ca mai multe astfel de telegrame să fi trecut pe la mine prin birou.
– Era o întrebare urgentă, strict secretă de importanţă deosebită, care se întindea pe un singur rînd, fără alte informaţii, a spus el.
Am dat din cap.
– Ştiam foarte bine că este de la tine, a spus el. Nimeni nu ar trimite o telegramă ca aceea unei baze atît de îndepărtate de Vietnam.
A făcut o pauză. Am aşteptat.
– Exista o singură întrebare: «Sînt aprinse luminile la Hanoi?»

Ce a făcut amicul lui Richard Helms după primirea mesajului ultrasecret?
Povesteşte el prin intermediul lui Richard Helms:
„– Din întîmplare, a spus el, mă dădusem bine pe lîngă unul dintre localnicii de vază, despre care auzisem că are o rudă în Hanoi ce reprezintă o companie sau alta. L-am invitat să luăm prînzul împreună şi, pînă cînd am terminat vinul, a menţionat că fratele lui era în Hanoi. La cafea, m-am hotărît să îl rog să îi dea telefon fratelui lui şi să îl întrebe dacă erau aprinse luminile. Ştia destul de bine cu ce mă ocup, dar nu avea multe cunoştinţe despre modul în care ne desfăşuram activitatea. Am văzut că fanteziile lui legate de spionaj dispar, dar tot ce a spus a fost că, dacă ar telefona în partea celalaltă a lumii, fratele lui ar crede că a înnebunit. Nu am putut decît să îi sugerez să îl felicite pe fratele lui cu prilejul unei aniversări imaginare sau ceva de genul acesta. Cîteva ore mai tîrziu, ţi-am trimis o telegramă urgentă. «Începînd cu ora 23.00, ora locală, o sursă neverificată a informat că luminile sînt aprinse, repet, luminile sînt aprinse la Hanoi»”.

Şi noi, ăştia, muritorii de rînd, care ne aşteptam la o Operaţiune CIA spectaculoasă, constînd fie în convocarea satelitului spion, fie în alertarea Staţiei din Hanoi!
Richard Helms i-a putut spune a doua zi, preşedintelui american că bombardamentul eşuase.
Sigur nu i-a spus şi cum obţinuse informaţia.
Sînt convins că Lindon Johnson şi-a imaginat cine ştie ce operaţiune ultrasofisticată şi ultracostisitoare, pe măsura uriaşului buget al CIA.

Clarificare comentarii


Clarificare

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe blog, precum și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Invitații cristoiuTv | Adriana Vitan Balint | Autoritățile din România excelează în morți și amenzi
Invitații cristoiublog
Invitații cristoiublog
Invitații cristoiublog
Invitații cristoiublog