Cum am aflat eu că la început lebedele sînt cenuşii, ca nişte găini plouate

Nu mai ştiu cine mi-a propus o călătorie cu vaporul prin Dunărea Deltei.
O excursie contracost pentru turişti străini şi români.
Ştiu însă sigur c-am acceptat cu entuziasm.
De ce?
E o enigmă a sufletului omenesc. Una dintre acele enigme inexplicabile, citate de comentatorii lui Dostoievski cînd dau de un personaj care, netam-nesam, crapă capul cu toporul unei bătrîne sau îşi pune gîtul în ştreang deși declară că e fericit.

Dimineaţă de vară optimistă, mai ceva ca în Programul unui partid politic în campanie pentru parlamentare.
Un şir de cetăţeni se îndreaptă spre locul de acostare a vaporului.
După parametrii de cîrd, n-am nici o îndoială că sînt turişti. Turişti străini, veniţi în grup organizat să vadă ce frumuseţi se ascund sub poalele mîndrei noastre patrii. Un bătrînel în pantaloni scurţi, zdrobitoare dovadă că e turist, pentru că doar turistul e un om în toată firea care dă în mintea copiilor pentru o perioadă de timp limitată, depune eforturi serioase să se vadă cu ochiul liber că el filmează.
Bărbaţii grupului şi-au pus pe cap nişte pălării caraghioase, vîndute drept tichii tradiţionale româneşti de un şmecher ce ţine o tarabă câţiva paşi mai încolo de chei.
Despre femei nu se poate spune nimic.
Urmează grupului sau cîrdului, la o mică distanţă, suficent de înţeleaptă însă, o haită de maidanezi cu limbile scoase. Lasă inevitabila impresie că s-au luat după grup, pentru că şi aşa n-aveau altceva mai bun de făcut.
După ce toată lumea se așează pe scaune şi vaporul se desprinde de mal fără echivoc, microfonul trece în posesia unei tinere în maiou şi basma de pirat pe cale să se retragă din afacere, deoarece – vorba unui film polițist american – e prea bătrîn pentru aşa ceva.
Mişcarea la care asist are o explicaţie.
Grupul de turişti străini e din Danemarca. Dînd un ban pentru această călătorie, membrii grupului trebuie să ştie pe unde merg şi pe lîngă ce trec. Potrivit junei, le-o va istorisi un bătrînel uscăţiv, ciolănos şi încă verde. O va relata însă în româneşte junei cu vădite simpatii piratereşti. Juna va traduce în daneză. Aşa se explică trecerea benevolă a microfonului din stativul de drept în mînuţele ei bronzate.


Clarificare

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe blog, precum și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Pages: 1 2

2 comentarii pentru articolul „Cum am aflat eu că la început lebedele sînt cenuşii, ca nişte găini plouate”

Lasă un comentariu

Adresa de e-mail nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Interviu cu Alexandru Cumpănașu, despre cazul Caracal, despre candidatura lui la președinție

Miercuri, 4 septembrie 2019, de la ora 19.00 la ora 20.00, la emisiunea „Gândurile lui Cristoiu”, am avut un dialog cu Alexandru Cumpănașu. Aceasta este redarea integrală a emisiunii.

Motto:
„În toate manifestările mele, în literatură, în presă, și în mica existență a bietului om am fost întotdeauna contra, chiar când eram obligat la pentru. Am fost un băț în roată. Fără să vreau.”
- Tudor Arghezi
Comandă online „Prizonier în închisoarea cărților”: