Cum am aflat eu că la început lebedele sînt cenuşii, ca nişte găini plouate

Nu mai ştiu cine mi-a propus o călătorie cu vaporul prin Dunărea Deltei.
O excursie contracost pentru turişti străini şi români.
Ştiu însă sigur c-am acceptat cu entuziasm.
De ce?
E o enigmă a sufletului omenesc. Una dintre acele enigme inexplicabile, citate de comentatorii lui Dostoievski cînd dau de un personaj care, netam-nesam, crapă capul cu toporul unei bătrîne sau îşi pune gîtul în ştreang deși declară că e fericit.

Dimineaţă de vară optimistă, mai ceva ca în Programul unui partid politic în campanie pentru parlamentare.
Un şir de cetăţeni se îndreaptă spre locul de acostare a vaporului.
După parametrii de cîrd, n-am nici o îndoială că sînt turişti. Turişti străini, veniţi în grup organizat să vadă ce frumuseţi se ascund sub poalele mîndrei noastre patrii. Un bătrînel în pantaloni scurţi, zdrobitoare dovadă că e turist, pentru că doar turistul e un om în toată firea care dă în mintea copiilor pentru o perioadă de timp limitată, depune eforturi serioase să se vadă cu ochiul liber că el filmează.
Bărbaţii grupului şi-au pus pe cap nişte pălării caraghioase, vîndute drept tichii tradiţionale româneşti de un şmecher ce ţine o tarabă câţiva paşi mai încolo de chei.
Despre femei nu se poate spune nimic.
Urmează grupului sau cîrdului, la o mică distanţă, suficent de înţeleaptă însă, o haită de maidanezi cu limbile scoase. Lasă inevitabila impresie că s-au luat după grup, pentru că şi aşa n-aveau altceva mai bun de făcut.
După ce toată lumea se așează pe scaune şi vaporul se desprinde de mal fără echivoc, microfonul trece în posesia unei tinere în maiou şi basma de pirat pe cale să se retragă din afacere, deoarece – vorba unui film polițist american – e prea bătrîn pentru aşa ceva.
Mişcarea la care asist are o explicaţie.
Grupul de turişti străini e din Danemarca. Dînd un ban pentru această călătorie, membrii grupului trebuie să ştie pe unde merg şi pe lîngă ce trec. Potrivit junei, le-o va istorisi un bătrînel uscăţiv, ciolănos şi încă verde. O va relata însă în româneşte junei cu vădite simpatii piratereşti. Juna va traduce în daneză. Aşa se explică trecerea benevolă a microfonului din stativul de drept în mînuţele ei bronzate.

Pagini: 1 2