Liderii coaliției PSD-PNL au decis ca medicul Cătălin Cîrstoiu să fie candidat comun la Primăria București

Cum am fos eu în Biroul Oval

9. Un fel de Bumbeşti-Livezeni al Washingtonului

De fiecare dată avusesem parte de un alt peisaj. La prima vizită, Pennsylvania Avenue da în clocot de atîtea maşini. Era înainte de 11 septembrie 2001, cînd se putea circula prin faţa Casei Albe. A doua oară n-am mai văzut nici o maşină. Un soi de metereze mişcătoare blocau strada la ambele capete. Inşi cu pistoale mitraliere şedeau pregătiţi să ciuruiască pe rînd mai întîi cauciucurile şi, mai apoi, pe toţi pasagerii maşinii care ar fi avut fantezia de a sări peste metereze. Acum, la a treia vizită, Pennsylvania Avenue era un fel de Bumbeşti Livezeni al Washingtonului. Sprijinite de perforatoare ale dracului, excavatoare uriaşe, cu steguleţe fără rost la bord,depuneau eforturi serioase să transforme strada într-o groapă. Era o hărmălaie mai ceva ca la un bombardament NATO. Răcneam unul la altul ca să ne dăm seama că mai sîntem vii.

Nu era singura deosebire.
Data trecută intrasem în SUA fără nici o problemă. Acum, deşi aterizasem la Baza militară Andrews, repartizată preşedintelui american, fuseserăm supuşi noilor măsuri de securitate.
La vreo 50 de metri de avion, aşteaptă un şir de limuzine negre, încadrat de maşini de Poliţie. Prin hublou, îi văd pe membrii Ambasadei, punîndu-se în mişcare spre avionul a cărui uşă se deschide. Cei din audiovizual şi-au înşfăcat aparatura, s-au prăbuşit pe scara din spate şi, tot o goană, au ajuns în capul scării din faţă, luînd poziţie de tragere.

După ce coloana se urneşte, într-un scandalul de lumini, sirene, pîrîituri de motor şi pufnete de fum alb, coborîm şi noi.
Un zdrahon tuns scurt, într-un costum care-l stînjeneşte mai mult decît vizibil, ne îndrumă spre sala de aşteptare. Aici ne ia în primire, cu paşapoarte cu tot, un negru vioi, a cărui şapcă o aminteşte izbitor pe cea a unui vînzător de bilete la meciul Steaua-Rapid. După ce ne bate numele în computer, aşteptînd să ne iasă cazierul, respectivul ne trece prin procedeul de verificare la sînge, introdus în SUA după 11 septembrie 2001.

Prima etapă: luarea amprentelor digitale.
Aşezăm, pe rînd, degetul drept şi degetul stîng pe o pernuţă. Cu o emoţie evidentă, de parcă am da un examen: cine pune degetul cît mai bine şi, mai ales, cît mai ascultător!

A doua etapă: fotografierea.
Ne perindăm fiecare chipul prin faţa unei camere de vederi, care ne priveşte mai mult decît placidă.
Negrul împărtăşeşte o amabilitate excesivă. Cred că asta intră în jobul lui: să facă examinatului verificarea mai uşoară.

(Din volumul În vestă, printre fracuri, editura Historia, 2007)


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Un comentariu pentru articolul „Cum am fos eu în Biroul Oval”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *