Socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din tîrg – zice o binecunoscută învăţătură românească, de pe vremea cînd ai noştri mergeau la tîrg şi nu la supermarket. Anacronică în România investiţiilor străine, zicala îşi găseşte aplicarea în realitatea de la Casa Albă. Socoteala de acasă e în acest caz credinţa mea că Peluza de Sud ne va fi pusă la dispoziţie doar nouă, celor care făcusem coadă pentru a trece de uşa crucială. Socoteala din tîrg e ceea ce am văzut, cu groază, după ce am ajuns Dincolo, pe Peluza mult jinduită. În materie de coadă, noi, românii avem o experienţă ieşită din comun, pe care nimeni şi nimic nu ne-o poate egala. Stînd la coadă nu numai la pui congelat, dar şi la admiterea în NATO, ne-am însuşit cîteva reguli de aur ale vîrîtului în faţă, total necunoscute celor din Occident. Forţa acestei zestre genetice şi-a spus din plin cuvîntul în cazul trecerii din sala de presă pe Peluza de Sud. La solemnitate urmau să asiste şi jurnaliştii americani. Complet lipsiţi de tradiţia Ocupării unui loc în faţă fără a stîrni scandal, aceştia nu păreau a fi prea tulburaţi de faptul că se apropia ora mişcării spre Peluză. Noi, cei din România însă, ocupasem deja, graţie unor manevre care ar fi scăpat nu numai jurnaliştilor, dar şi sateliţilor americani, locurile strategice din vecinătatea uşii. Fără a comunica între noi, ne-am ridicat fiecare de pe unde hălăduiam şi ne-am aşezat în primele rînduri de scaune cu o jumătate de oră înainte ca difuzoarele să vestească accesul pe Peluza de Sud. Ne-am aşezat – e un fel de-a spune. În realitate eram pe jumătate în picioare, gata să facem ţuşti la auzul anunţului. Şi astfel, cînd jurnaliştii americani îşi mai căutau catrafusele, noi eram deja la coadă, mai precis, în primele rînduri ale acesteia.
De cum am trecut de uşă, mi-am dat seama că ne consumasem zadarnic. Peluza de Sud era deja arhiplină. Nu ne gîndisem că măreaţa clădire mai putea avea şi alte intrări, accesibile şi celorlalţi pretendenţi la un loc în faţă.
Potrivit Programului tipărit, aici pe Peluză, urma să se desfăşoare Ceremonia marcării intrării efective în NATO a celor şapte state noi membre. Cînd primisem Documentul, nu luasem aminte la cuvîntul Ceremonie. Dar, mai ales, nu luasem aminte că sîntem la Casa Albă, un loc în care graniţa dintre politică şi operetă e destul de nesigură. Prin această impardonabilă nesăbuinţă se explică liniştea cu care şezusem la coadă şi, mai ales, calmul cu care mă îndreptasem spre locul Ceremoniei. Socotisem că va fi vorba de ceva asemănător unei şedinţe de guvern cu participarea extraordinară a preşedintelui.
În realitate, momentul fusese gîndit şi organizat ca un spectacol de operetă. Pe terasa clădirii se amenajase o ditamai scenă. Ca şi la operetă, nu putea lipsi orchestra. Numai că, în cazul de faţă, orchestra nu şedea jos, în fosă, ci sus, la balcoanele Casei Albe. Pe post de sală, cîţiva metri de Peluză, înţărcuiţi cu un şnur alb. Faţă în faţă cu scena se ridica Podiumul Presei, mai precis, al presei audiovizuale. De o parte şi de alta a sălii de pe iarbă, ca şi cum ar fi găsit bilete doar la galerie, numeroşi cetăţeni americani, în realitate membrii organizaţiilor etnice ale celor şapte state, veniţi să se bucure că ţările lor trecuseră de porţile NATO. Care porţi, iată, deşi deschise, nu lăsau să treacă pe oricine.
Am simţit nevoia acestei descrieri, pentru că numai aşa se poate înţelege situaţia mea disperată. Dacă aş fi ştiut că-i vorba de un spectacol de operetă la care nu s-au dat locuri, rămînînd ca fiecare să se descurce pe cont propriu, m-aş fi proţăpit primul la coadă şi, după ce m-aş fi văzut dincolo de strunga uşii, aş fi rupt-o la fugă spre sala de pe iarbă pentru a găsi un loc cît mai bun. Cum nu procedasem aşa, cînd am ajuns în spaţiul din faţa scenei, mi-am dat seama că toate locurile fuseseră ocupate. Dincolo de şnur n-ai fi putut pătrunde decît prin paraşutare. Dacă mă mulţumeam cu un loc în spaţiul dintre şnur şi podium, riscam să văd doar spectacolul fundurilor puse la ţol festiv.
(Din volumul În vestă, printre fracuri, editura Historia, 2007)
Draga Cristoiu, uite ce replica dadea unui comentariu pe contul lui rares bogdan, si pentru care am primit ban:
Nu intelegi aceasta strategie de manipulare? Teoria este urmatoare: Si eu pot sa-l intreb pe rares daca a facut sex ieri dimineata cu vanghelie, si pana tot explica dansul de ce e imposibil sa fie facut sex cu vanghelie, publicul ramane in minte cu aceste cuvinte „rares, sex, vanghelie”. Degeaba negi (asa cum a facut basescu, fiindca semi-informatia tot ramane). Asa poti sa-l iei pe cineva si sa-i tot pui toata noaptea aceste intrebari. Daca stia ceva, trebuia sa zica asa: Din sursa x,y am aflat ca ati facut a,b,c,d , cum comentati informatina primita. Basescu a explicat pe intelese tele-spectatorilor cum functioneaza aceasta metoda folosita de unii slabi jurnalisti, care recurg la asemenea metode ieftine de manipulare care tine doar la oameni mai putin inteligenti, dar se practica fiindca se uita suficient de multi oameni mai putin inteligenti la tv.
Uite, eu put intrebare aicea pe rares: Rares , ai facut sex cu vanghelie ieri, la ora 13:34 in toaleta parlamentului?
Dupa teoria ta, rares ar trebui sa dea un raspuns fara probleme, ceea ce nu va face. Sper ca am ajutat sa intelegi fenomenul. Sapere Aude!
–––––––––
Vedeti ca este un comentariu normal, logic, nimic injurios, nimic rau. Va dati seama cum esti oameni precum rares bogdan manipuleaza lumea? Ei manipuleaza, si cand explici celor din jur procedura lor , iti dau ban. Sincer, va compromiteti cu domnul rares bogdan.
Draga Cristoiu, uite ce replica dadea unui comentariu pe contul lui rares bogdan, si pentru care am primit ban:
Nu intelegi aceasta strategie de manipulare? Teoria este urmatoare: Si eu pot sa-l intreb pe rares daca a facut sex ieri dimineata cu vanghelie, si pana tot explica dansul de ce e imposibil sa fie facut sex cu vanghelie, publicul ramane in minte cu aceste cuvinte „rares, sex, vanghelie”. Degeaba negi (asa cum a facut basescu, fiindca semi-informatia tot ramane). Asa poti sa-l iei pe cineva si sa-i tot pui toata noaptea aceste intrebari. Daca stia ceva, trebuia sa zica asa: Din sursa x,y am aflat ca ati facut a,b,c,d , cum comentati informatina primita. Basescu a explicat pe intelese tele-spectatorilor cum functioneaza aceasta metoda folosita de unii slabi jurnalisti, care recurg la asemenea metode ieftine de manipulare care tine doar la oameni mai putin inteligenti, dar se practica fiindca se uita suficient de multi oameni mai putin inteligenti la tv.
Uite, eu put intrebare aicea pe rares: Rares , ai facut sex cu vanghelie ieri, la ora 13:34 in toaleta parlamentului?
Dupa teoria ta, rares ar trebui sa dea un raspuns fara probleme, ceea ce nu va face. Sper ca am ajutat sa intelegi fenomenul. Sapere Aude!
–––––––––
Vedeti ca este un comentariu normal, logic, nimic injurios, nimic rau. Va dati seama cum esti oameni precum rares bogdan manipuleaza lumea? Ei manipuleaza, si cand explici celor din jur procedura lor , iti dau ban. Sincer, va compromiteti cu domnul rares bogdan.