Marcel Ciolacu: De astăzi, dansul în doi s-a terminat! Decizia ca PSD și PNL să meargă cu propriii candidați la Primăria Capitalei a fost dificilă, dar este soluția corectă

Cum am fost eu în Biroul Oval

14. Pe post de curcubeul lui Bush

În astfel de împrejurări, omul îşi aminteşte că se trage din maimuţă. Maimuţa – se ştie – are în gene nevoia de a se căţăra. Om fiind, s-a deşteptat în mine, la iuţeală, zestrea lăsată de maimuţă. Am inspectat rapid împrejurimile pentru a găsi ceva în care să mă urc. Erau vreo cîţiva copaci. Mi-a trecut prin cap să mă cocoţ într-unul. Am renunţat însă pînă la urmă. Şi nu fără părere de rău. Nu, nu mă temusem că voi stîrni uimiri tuturor celor de acolo, ba chiar şi lui George W. Bush.

Dacă mă gîndeam bine, puteam chiar da, astfel, lovitura vieţii.
La Bucureşti, de pe scena din Piaţa Revoluţiei, văzînd Curcubeul, George W. Bush făcuse din chestia asta un tărăboi planetar.

Nu se putea, oare, ca văzîndu-mă cocoţat în copac, să profite de întîmplare şi să spună cam aşa:
Dăm o înaltă apreciere eforturilor depuse de cele şapte state pentru a fi admise în NATO.
Aşa cum cel din pom (aici toată lumea, dar mai ales, toate televiziunile, îşi îndreptau privirile spre mine) a făcut, sînt sigur, un efort deosebit, pentru a asista la această ceremonie.

Am renunţat la căţărarea într-unul din copaci din simplul motiv că nu vedeam cum voi reuşi să mai cobor.
Şi deodată, cum căutam febril un loc înalt, aşa cum o armată de invazie caută un cap de pod pe malul celălalt al apei, pe schela Presei am zărit un loc disponibil. Prin nu ştiu ce întîmplare, pe podeaua de scînduri mai încăpeau, chiar dacă nu fără un anume efort, o pereche de tălpi. Nu mai puteam întîrzia nici o clipă. Eram sigur că locul fusese descoperit şi de alţi căutători de înălţimi sau, cel puţin, că în scurt timp va fi descoperit de aceştia. Fără să mă gîndesc, m-am căţărat pe podium, între o fetişcană operatoare din Bulgaria şi un operator din echipa de protocol a Casei Albe.

Ajuns sus şi acceptat de cei din jur, puşi în faţa faptului împlinit, am zărit jos vreo cîţiva inşi dînd din mînă şi întorcîndu-se din mişcarea către locul pe care-l ocupasem deja.
Sîc!
Le-o făcusem!
Dacă nu s-ar fi întors atît de repede cu spatele, aş fi scos limba la ei.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Pagini: 1 2

5 comentarii pentru articolul „Cum am fost eu în Biroul Oval”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *