Cum au fost Actualitățile de la TVR o emisiune de casă a lui Ion Iliescu

Momente și evenimente comentate de mine. În ansamblul Presei de azi, TVR nu depășește ca importanță o gazetă de perete de la un SMT de pe vremuri. A fost un timp însă (în primii ani postdecembriști) cînd TVR conta zdrobitor în bătălia politică de la noi. De aceea, în regimul Iliescu (1990-1996) TVR a fost folosită ca trîmbiță publicitară pentru imaginea lui Ion Iliescu. Despre această realitate am semnat în Evenimentul zilei din 11 iunie 1995 comentariul intitulat O emisiune de casă a lui Ion Iliescu:

Amicul meu, scriitorul Alex Ștefănescu, publică în săptămînalul Zig-Zag un excepțional material satiric despre cea mai năucă emisiune a Televiziunii Române: Actualități. Ceea ce dă maximă savoare acestei veritabile bucăți de proză e ideea trăsnită de la care a plecat autorul. Alex Ștefănescu s-a pus în pielea unui telespectator român abonat, ca atîția alții, sute de mii, la televiziunea prin cablu. În proza lui Alex Ștefănescu, acestui telespectator i se întîmplă o nenorocire. Rămînînd fără cablu, se vede obligat, în nevoia lui de a se uita totuși la ceva, să urmărească emisiunile Televiziunii Române, printre care și Actualitățile. Abonatul prin cablu s-a obișnuit, după luni de exersare, cu emisiunile făcute de televiziunile europene.

E de la sine înțeles ce stupefacție îl cuprinde pe acest abonat cînd dă peste conținutul emisiunii băștinașe, Actualități.

Invidios pe ideea de succes a lui Alex Ștefănescu, m-am apucat și eu, joi seara, să urmăresc Actualitățile cu privirea unuia care nu le-a mai văzut de un car de vreme. Ce-am constatat cu această ocazie m-a uluit pur și simplu. Emisiunea Actualități s-a transformat, încetul cu încetul, dintr-un cronicar al marilor evenimente interne și internaționale, într-un mărunt copist al celor mai neînsemnate vorbe și gesturi ale lui Ion Iliescu. În hărnicia de a nu-i scăpa nici o tuse prezidențială, această emisiune întrece detașat chiar și tradiționala gazetă de perete a lui Ion Iliescu:

Ziarul falimentar Dimineața. Joi seara, de exemplu, președintele a fost înfățișat sau invocat de nu mai puțin de opt ori. Da, ați citit bine! De 8 ori, într-un spațiu de numai o jumătate de oră. Un spațiu zgîrcit, pe care realizatorii îl au la dispoziție pentru a-i ține pe români la curent cu zeci, sute de evenimente interne și externe extrem de importante. Am aflat, astfel, că Ion Iliescu a adresat un mesaj participanților la manifestările prilejuite de împlinirea a 100 de ani de la desfășurarea la Cluj a Procesului Memorandiștilor. După ce a îngăimat ceva despre dezbaterea în Parlament a două legi de importanță națională, cronicarul s-a întors fatal, ca un arc pe care vrei să-l prinzi cu mîna, la Ion Iliescu. Președintele a trimis jerbe și coroane de flori la Monumentul Memorandiștilor, dezvelit la Cluj. Aceasta a fost, ca să zic așa, partea sonoră închinată de Actualități lui Ion Iliescu. Cea vizuală a fost și mai și. L-am văzut pe Ion Iliescu depunînd o coroană de flori la Mormîntul Eroului Necunoscut. Apoi, depunînd, tot o coroană de flori, la Cimitirul Eroilor Tineri căzuți în revoluția din decembrie 1989. Se pare că joi a fost pentru Ion Iliescu ziua coroanelor de flori. A trimis una la Cluj și a depus două la București.

Au urmat imagini de la primirile unor oaspeți străini. Aceste primiri au fost atît de multe, încît cronicara Cotrocenilor, Rodica Becleanu, n-a mai făcut față. A fost nevoie ca unele primiri să le comenteze un coleg de-al domniei-sale. Grație Actualităților, l-am văzut astfel pe Ion Iliescu repetîndu-și zîmbetul și întinderea mîinii, de patru ori consecutiv:

La primirea președintelui Curții Constituționale a Franței, a reprezentanților Comisiei mixte româno-chineze de cooperare economică, a secretarului general al Uniunii Latine, a prințului Albert de Monaco. Președintele are mania de a primi la Cotroceni pe cine vrei și pe cine nu vrei: Mickey Mouse, miss-uri de importanță regională, artiști în căutare de bani, sportivi care nu-și dau seama nici unde se află, cîntăreți pe diferite voci, oameni de afaceri pe care presa îi descoperă, la puțin timp după aceea, că sunt simpli borfași.

Astfel, Cotroceniul a devenit un fel de Maglavit planetar, cu Ion Iliescu pe post pe Petrache Lupu zîmbind. De ce-o fi simțind TVR nevoia să le dea pe toate pe post nu înțeleg. Sau poate înțeleg, dar aștept să mi-o spună directorul general al Televiziunii, Dumitru Titus Popa, altfel, un om la locul lui. A doua zi, am răsfoit curios presa de dimineață. Presă care, asemenea Actualităților de cu o seară înainte, trebuie să consemneze principalele evenimente interne și externe. Excepție făcînd Dimineața, nici un alt cotidian n-a înfățișat atît de slugarnic viața și activitatea președintelui din ziua anterioară. Presa s-a ocupat de alte evenimente, mult mai importante. Și e și explicabil. Spre deosebire de Televiziunea Română, care trăiește din impozitele noastre, presa depinde fundamental de felul cum reușește să satisfacă interesul cititorilor.