Cum dispare un om din memoria oamenilor

Meditație. În străinătate fiind, m-am apucat de legendarul roman al lui Vasili Grossman, Totul trece, variantă românească a titlului original, Pantha Rhei. Am acasă două exemplare din ediția pe hîrtie a romanului. Evident, nu am luat cu mine niciuna. După terminarea Carnetelor de război ale scriitorului, am simțit nevoia să citesc sau mai degrabă să recitesc Pantha Rhei. Scriu, să recitesc, deoarece am impresia că am citit cîndva romanul. Nu citisem însă, la vremea respectivă, nici Pentru o cauză dreaptă, nici Viață și destin, astfel că impresiile mele n-au avut forța celor de azi, după ce știu atîtea despre Grossman. Îl găsesc, totuși, pe Google Play și-l descarc prin cumpărare. Totul curge sau mai degrabă Totul trece e o carte greu de imaginat c-ar fi putut apărea în comunism. Dincolo de viața din lagăr, tratată și de Soljenițîn, sînt în roman pagini înfricoșătoare despre foametea din Ucraina. Regăsesc aici descrierea cumplitului din Iadul de la Treblinka, una dintre capodoperele lui Grossman mai puțin cunoscute, deoarece trece drept o broșură propagandistică despre Holocaust. Romanul are o idee interesantă, originală, aș spune. Un tip, Ivan Grigorievici, revine după 30 de ani de lagăr, pe fondul destalinizării. Pentru toți e practic un uitat. Apariția sa lasă impresia ieșirii din mormînt a unei fantome. Felul în care un om dispare din amintirile tuturor, și prin aceasta, nici nu mai există devine în roman prilejul unei meditații colosale. O redau, amintind că un adevăr asemănător am întîlnit la Sadoveanu, în Baltagul:

„El ieșise din conștiința oamenilor, ieșise din inimile lor reci sau fierbinți, exista ascuns și apărea din ce în ce mai anevoie în amintirea celor care îl cunoscuseră.
Iar timpul lucra fără pripă, conștiincios; mai întîi omul fusese șters din viață, mutîndu-se în amintirile oamenilor, apoi își pierduse viza de ședere și în amintire, trecînd în subconștient, iar acum se ivea tot mai rar, ca un soi de hopa-mitică, speriind oamenii prin neașteptata și brusca lui apariție de o secundă. Și timpul lucra înainte, făcea o lucrare dintre cele mai simple, o săpătură, iar Ivan se urnise pentru a se muta cu domiciliu stabil, din beciul întunecat al subconștientului prietenilor săi, în neființă, în veșnica uitare.

Veniseră însă vremurile noi, poststaliniste, și soarta îi oferise lui Ivan posibilitatea să pășească din nou în viață, și în chiar viața aceea din care se pierduse și gîndul despre el, și imaginea lui.”

*

Idei care mi-au venit pe loc.

„Liberalii lui Ion C. Brătianu au rămas în istorie prin dobîndirea Independenței.

Liberalii lui Ion I.C. Brătianu au rămas în istorie prin făurirea României Mari.

Liberalii lui Călin Popescu Tăriceanu sunt convinși că vor rămîne în istorie prin victoria asupra celor trei găini moarte din Ceamurlia de Jos.

Sub guvernarea lui Ion C. Brătianu românii au fost trimiși peste Dunăre să-i scoată pe turci din reduta Griviței.

Sub guvernarea lui Călin Popescu Tăriceanu, românii au fost trimiși la Ceamurlia de Jos să scoată orătăniile din cotețe și să le arunce în tomberoanele de gazare.

Sub guvernarea lui Ion I.C. Brătianu românii, în izmene, i-au oprit pe nemți să treacă de Mărășești.

Sub guvernarea lui Călin Popescu Tăriceanu, românii, în combinezoane, au oprit virusul gripei aviare să treacă Dunărea.

Doar beția unei victorii care n-a avut loc, deoarece afacerea gripei aviare a fost, ca și Revoluția în direct, o uriașă mascaradă mediatică, ar putea explica mai noua semețire a lui Călin Popescu Tăriceanu împotriva tuturor: a lui Traian Băsescu, a Opoziției, a presei.

Singurul împotriva căruia însurățelul nostru cu Puterea n-a avut curaj nici să ridice ochii a fost Silvio Berlusconi. Ghiujul macaronar și-a permis să facă în public o glumiță de prost gust pe seama României. Alături, sub ochiul televiziunilor, premierul României zîmbea cu gura pînă la urechi. Era fericit că marele Silvio Berlusconi, cu a cărui înghețată linsă se fălea Adrian Năstase, stă lîngă el fără să-i dea una cu cotul!” (Ion Cristoiu, Tăriceanu – un Brătianu al găinilor moarte, Jurnalul național, 19 octombrie 2005)