Liderii coaliției PSD-PNL au decis ca medicul Cătălin Cîrstoiu să fie candidat comun la Primăria București

Cum folosesc politicienii tembelismul popular

1. 1940. Grigore Gafencu pleacă la Moscova ca ambasador al României în Uniunea Sovietică. Notele sale de călătorie, incluse atît în Misiuni la Moscova, dar şi în Jurnal mărturisesc un mare gazetar, unul dintre cei mai mari din istoria modernă a României.

Citindu-i Jurnalul (sînt interesat mai departe de Fondul Naţional Antonescu) sesizez rapid emoţiile de neînchipuit încercate de un politician român la întîlnirea cu o lume spectaculos diferită de cea din ţară. Emoţiile lui Grigore Gafencu sînt înzecite de gîndul că a ajuns în Imperiul care ne-a răpit Basarabia şi Bucovina, pe cale să ne înhaţe cu totul.

Am scris cîndva despre o observaţie de esenţă a călătorului Grigore Gafencu asupra vieţii din Imperiul bolşevic. Occidental pînă-n măduva oaselor, diplomatul român observă imediat prăpastia dintre nivelul de viaţă al omului simplu şi nivelul de forţă şi măreţie al statului.

Despre nivelul de viaţă el notează că defineşte o mulţime uniformizată, mulţumită că i se asigură nevoile fundamentale, de a mînca, de a nu umbla gol puşcă şi de a se reproduce.
Despre nivelul de forță al statului, el trece în revistă parăzile militare, construcțiile gigantice, mitingurile uriașe.

Citindu-i Jurnalul, mă grăbesc să transcriu una dintre cele mai acute observaţii în legătură cu energia expansionistă a Imperiului bolşevic:
Stalin foloseşte înţelegerea cu Hitler împotriva Marilor Puteri Occidentale pentru a înşfăca noi şi noi teritorii.

Ceea ce nu observă Grigore Gafencu în 1940, dar observ eu, în 2021:
De aceeaşi şmecherie a dat dovadă Stalin după cel de-al doilea război mondial, cînd a profitat de înţelegerea cu Marile Puteri Occidentale pentru a duce o politică expansionistă în Centrul şi Estul Europei.

2. În căutare aprigă de cărţi despre Introducerea Cotelor în România populară, găsesc în Dulapul rezervat Comunismului românesc volumul lui Robert Levy despre Ana Pauker.
Reuşesc să dau gata un capitol, cel despre şefia Anei Pauker la secţia Agrară a C.C. al PMR.
O asemenea numire mă face să pufnesc în rîs. Trăitoare în URSS, fiica Rabinului din Buhuşi, ruptă de viaţa reală ca ilegalistă mai întîi şi ca nomenklaturistă mai apoi, Ana Pauker n-avea cu agricultura o mai mare legătură decît cea a lui Simion Stîlpnicul cu un bordel din port. Completa-i ignoranță într-ale ţăranului român avea să-şi găsească expresia în discursul prin care Ana Pauker dezvăluie că din cauza preţului mare al păcurei, sătenii îşi ung osiile carelor cu unt. Gheorghiu-Dej, ciocănar de-al nostru, a făcut mare haz de această ipoteză. Bunul lui simţ muncitoresc îi spunea că un ţăran n-ar face aşa ceva nici sub ameninţarea pistolului-mitralieră.

3. O atmosferă de bucurie populară. Așa definesc ziarele comuniste atmosfera din zilele primei Stabilizări (15-21 august 1947). Fără să vrea Scînteia depune mărturie asupra unui adevăr valabil şi azi, cînd partidele nu-şi mai spun comuniste, ci democratice:
Folosirea tembelismului popular pentru a-și impune atotputernicia.

În zilele Stabilizării, gospodinele răstoarnă canistre cu lapte ale speculanţilor, îi iau de gît pe cei care înşeală la cîntar, pîrăsc organelor de control negustorii care ţin marfa sub tejghea.
Speculanţii sînt depistaţi, înhăţaţi şi plimbaţi prin Capitală cu cîntarul de gît.

Sînt comuniştii cei care fac asta?
Nu.
Sînt oamenii simpli!

4. Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat. Povestește el prin anii ʼ60:

„Cînd am mers la Moscova, acolo n-am spus că am rămas singur, am spus că,uite, sînt două păreri, nici măcar n-am vrut să arăt cine are părerea cutare sau cutare, dar ei au înţeles”.

Forţa vicleşugului constă în geniala intuire a interlocutorului: Stalin.
Gheorghiu-Dej nu ştie de ce sprijin se bucură la Kremlin Tovarăşa Ana.
Nu era exclus ca Stalin să fie de partea ei în confruntarea cu Dej.
Dacă ar fi zis că e în conflict cu ea, risca reacţia dură a unui Stalin sprijinitor.

Tătucului îi plăcea să i se ceară sfatul.
În locul pîrei – Tovarăşa Ana zice aşa, eu cred însă că e altfel – care n-ar fi plăcute Stăpînului, Dej apelează la:
Am venit să-mi daţi un sfat!
Dacă Stalin nu era de acord cu poziţia sa, în nici un moment despre Dej nu se putea spune că a pierdut bătălia.
Venise doar ca să ceară un sfat!

5. Citesc în Istoria ilustrată a omenirii despre impactul căilor ferate asupra omenirii.
El aminteşte într-un fel de impactul drumurilor romane, aşternute de inginerii care însoţesc Legiunile, asupra teritoriilor cucerite. Triburile risipite în spaţii sălbatice, războindu-se între ele cînd nu se ignoră reciproc, se unesc într-un fel prin drumurile care le leagă.

Căile ferate contribuie în plan social-economic, la:

  • 1) Dezvoltarea unor zone condamnate la mizerie, sărăcie şi uitare.
  • 2) Făurirea conştiinţei comunitare prin schimburile de persoane datorate legăturilor între diferite teritorii.
  • 3) Sporirea industrializării.

Întîmplător, absolut întîmplător, mă abordează la BAR un tînăr care-mi destăinuie că-i autorul unui material din Historia despre Gara Ploieşti Vest. Îmi amintesc c-am citit cu interes textul. Ţinînd de Istoria mică, mult mai interesantă decît Istoria Mare, articolul dezvăluia coşmarul întruchipat pentru autorităţile locale de popasul obligatoriu al trenurilor oficiale. Primarul se vedea obligat, ori de cîte ori ajungea în gară Trenul Regal, să strîngă lume pentru a-şi manifesta simpatia faţă de Înalta Faţă.

Din taifasul de pe hol aflu că tînărul e doctor în Căile Ferate, că lucrează la o monografie a Oraşului Ploieşti şi că ar mai putea scrie articole precum cel deja predat.
Cînd îi spun că am avea nevoie de o Istorie a Căilor ferate în Istorie, recunoaşte că avem istorii ale Căilor ferate, scrise însă de ingineri, şi lovite, astfel, de tehnicianism.

6. Cărţile şi broşurile postdecembriste despre comunismul românesc par scrise de nişte adolescenţi imberbi, care n-au găsit pe Internet explicaţia negreţii ivite în zone discrete ale corpului.
Venind vorba despre etapa interbelică a PCR, toţi autorii fac caz de orientarea către Moscova a comuniştilor români.

Văzută din perspectiva experienţei de viaţă şi de lectură, orientarea asta apare mai mult decît normală, apare logică.
Astfel:

  • 1) Comuniştii români, scoşi în afara legii printr-o şmecherie de tip Contantin Argetoianu, erau hăituiţi de Siguranţă, exilaţi practic din România.
    La ce ţări din Europa să se uite ei cu jind?
    La Franţa, la Anglia, ţări care încurajau autorităţile române ca să-i prigonească?!
  • 2) În URSS devenise realitate doctrina comunistă din cărţi. Şi dacă ar fi fost în legalitate, comuniştii români ar fi văzut în URSS ţara visurilor concretizate în practică.
  • 3) URSS dicta comuniştilor români teza României Mari ilegitime. Iar comuniştii români dovedindu-se nepatrioţi, o acceptau. Şi de asta, PCR n-avea bază electorală.

Păi cum să fie patrioţi ilegaliștii într-o ţară în care erau hăituiţi?!


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

9 comentarii pentru articolul „Cum folosesc politicienii tembelismul popular”

  • 1.Uitati aici o dovada clara de tembelism total la nivel de stat:
    https://evz.ro/rares-bogdan-apel-la-presedintele-frantei-interveniti-inca-o-data-deveniti-avocatul-romanilor.html
    Linkul acesta era pt dvs. doamna Stoican.
    2. Domnule Cristoiu – acest rares trebuie dat afara AZI, nu o secunda mai tirziu, AZI. Diplomatii adevarati pe care i-a avut Romania, cred ca se rasucesc in groapa cind il aud pe rares cite timpenii pe litera scoate. E de boala mintii ce se intimpla.
    Nu mai poti avea incredere in nicio redresare sau mers inainte,ca tara adica, daca la butoane sint lasati cretini ca acest rares bogdan. Imi mentin parerea ca politicienii ar trebui verificati la cap,periodic,si mai ales inainte de a fi lasati sa candideze pt orice postde raspundere la cel mai inalt nivel in statul asta roman care-i batjocorit de toti neghiobii, neavenitii care-s rupti de mama realitatii. Pe linga verificarea psihiatrica, ar trebui testati zilnic pt droguri. Numai un individ drogat poate vorbi ca acest imbecil…de ce ma mir, doar e prieten la catarama cu citzu…Cum poate bai frate sa se faca in halul asta de ris, sa traga un popor in haznaua din care vorbeste. Cu ce drept vorbeste imbecilu’ asta in numele romanilor?Eu, sponsor de peste 30 de ani al statului roman, prin banii pe care-i trimit periodic acasa, cer concedierea acestui timpit care ma face de ris. Din punctul meu de vedere: L-AM CONCEDIAT ACUM, PE LOC.Eu sint angajatorul lui, eu, cel ce platesc ca el sa stea acolo. Deci el fiind angajatul meu, in momentul in care nu-si face datoria, sau constat ca habar n-are care-i datoria lui, e dreptul meu sa decid daca il mai vreau ca angajat sau nu. S-a ajuns la punctul la care servicile lui nu-mi mai sint necesare. RARES BOGDAN ESTI CONCEDIAT. PUNCT.

  • 1.Uitati aici o dovada clara de tembelism total la nivel de stat:
    https://evz.ro/rares-bogdan-apel-la-presedintele-frantei-interveniti-inca-o-data-deveniti-avocatul-romanilor.html
    2. Domnule Cristoiu – acest rares trebuie dat afara AZI, nu o secunda mai tirziu, AZI. Diplomatii adevarati pe care i-a avut Romania, cred ca se rasucesc in groapa cind il aud pe rares cite timpenii pe litera scoate. E de boala mintii ce se intimpla.
    Nu mai poti avea incredere in nicio redresare sau mers inainte,ca tara adica, daca la butoane sint lasati cretini ca acest rares bogdan. Imi mentin parerea ca politicienii ar trebui verificati la cap,periodic,si mai ales inainte de a fi lasati sa candideze pt orice postde raspundere la cel mai inalt nivel in statul asta roman care-i batjocorit de toti neghiobii, neavenitii care-s rupti de mama realitatii. Pe linga verificarea psihiatrica, ar trebui testati zilnic pt droguri. Numai un individ drogat poate vorbi ca acest imbecil…de ce ma mir, doar e prieten la catarama cu citzu…Cum poate bai frate sa se faca in halul asta de ris, sa traga un popor in haznaua din care vorbeste. Cu ce drept vorbeste imbecilu’ asta in numele romanilor?Eu, sponsor de peste 30 de ani al statului roman, prin banii pe care-i trimit periodic acasa, cer concedierea acestui timpit care ma face de ris. Din punctul meu de vedere: L-AM CONCEDIAT ACUM, PE LOC.Eu sint angajatorul lui, eu, cel ce platesc ca el sa stea acolo. Deci el fiind angajatul meu, in momentul in care nu-si face datoria, sau constat ca habar n-are care-i datoria lui, e dreptul meu sa decid daca il mai vreau ca angajat sau nu. S-a ajuns la punctul la care servicile lui nu-mi mai sint necesare. RARES BOGDAN ESTI CONCEDIAT. PUNCT.

  • 1. @Dl.Cristoiu – Este exact cum spuneți. Pe vremea noastră învățatul era icoana la care ne închinam cu toții. Știai că dacă nu performezi și nu faci acumulări calitative de cunoștințe nu-ți vei atinge obiectivul propus. Acum icoana la care se închină toți e ”descurcăreala” și profitul conjunctural. Avem probleme în a fi înțeleși de propriii noștri nepoți, cărora una le spun eu și alta văd ei. Noi aveam aspirații realiste. Ei, din contră, visează cai verzi pe pereți.
    2. Premierul Nicolae Ciucă doar când deschide gura și citește de pe foi îți dai seama dacă a copiat sau nu în teza sa de doctorat. Nu e nevoie de nicio comisie să verifice acest lucru. Atât de mult i-a dus intelectul pe cei care și-au dorit patalama de ”doctor” că nu s-au temut câtuși de puțin de ridicolul la care se expun. Asta spune multe și despre nivelul de exigență din învățământul ”doctoral” de la noi. Doctoratele s-au luat nemeritat cu duiumul, iar cei care ar fi fost îndrituiți să-l ia nu erau primiți din motive lesne de înțeles. ”Case Closed”. (Bunicul meu, la țară, avea scris ”Closet” la locul cu pricina. Știa el ce știa.)

  • Pesemne datorită fabricilor de diplome și plagiatelor, trendul în presă e oarecum similar: mai mult știri despre un fotbal incalificabil sau despre staruri care s-au dezgolit involuntar.

  • Buna dimineata Maestre…
    Nu prea e aglomerat…or fi la scaldat…
    Revenind la oitele nostre blinde .
    Minunata articol.

    ,

  • Doar Mama Rusie ne mai poate salva!

  • Aia care preaslavesc occidentul, sa faca bine sa mearga la munca, pe cont propriu, apoi sa-si faca publica opinia. Cind te trimite statu’ ca ambasador, statul fiind undeva in Europa de Est, iar tu ambasadorul, nu mai poti de occidental ce esti, eu zic ca statu’ il plateste pe ambasadorul ala degeaba. Mai ales ca-l plateste din banii mei. Asa s-a fcaut praf Romania. Datorita unor idioti care-si imagineaza ca au habar cum functioneaza occidentul, sint superficiali in tot ce fac si felul cum gindesc sau abordeaza orice subiect, Romania azi e mai rau decit o tara de lumea a treia.Asta n-o spun eu cu inima impacata, asta spun occidentalii despre noi romanii, si ma doare sufletul la propriu mai ales ca stiu ca inainte de ’89, tara in care m-am nascut, am crescut si am invatat, era net superioara a tot ce am vazut in occident. Iar ca stil de lucru, de viata, nici nu poti compara cele doua lumi inainte de’89. Una a fost Dej, si ce-a fost dupa razboi, alta a fost din ’65 pina in ’89.Dupa ’89, cu toate asa zisele restrictii dure ca de eram sub comunism cica, oricine putea vorbi la liber,nu folosea nimeni invirteli in cuvinte.Folosirea cuvintelor inselatoare e o practica invechita. Eu m-am saturat de cei ce se folosesc de acest shiretlic… mai ales cind inselatoria prin vorbe e denumita „diplomatie”, e ca si cind cel ce e meshter in a insela pe altul doar dind din gura, indirect se crede superior tie, cel care asculti din curiozitate, datorie,plictiseala s.a.m.d. Practica asta a inselatoriei prin cuvinte, e aplicata azi la extrem, pina la a o infrati cu nesimtirea. Politicienii sint primii care se folosesc de vorbe, toate inselatoare, goale pusca.De ce o fac oare?Pt ca atita pot ei?Adica atita-i duce capu’? Asta cred ei ca-i arata mai inteligenti fata de ceilalti?Asa arata ca in realitate nu pot raspunde la intrebari pt ca nu cunosc subiectul respectiv si le e teama sa admita ca habar n-au?Ignoranta?Incompetenta?Rea vointa?Toate la un loc? Metodele astea de a insela prin vorbe, de a lasa pe altul sa creada ce vrea, sau sa traga concluzii in anume situatii dupa cit a putut intelege raspunsurile date in dodii, adica date”diplomatic”, nu ar trebui sa mai fie acceptate de nimeni,nici macar in lumea lor a politicienilor. Diplomatia e una, inselatoria prin vorbe o folosesc mincinosii patologici, deci oameni cu probleme la cap. Indiferent de situatie, cum cineva se asteapta de la mine sa raspund cinstit la o intrebare, tot asa astept si eu raspunsuri la intrebarile mele. Raspunsuri directe, clare, fara urma de dubiu. Daca pun o intrebare unui politician si el imi joaca buga-buga in cuvinte crezind ca o sa dau atentie dansului lui tribal fals,in loc sa dau atentie raspunsului la ce ma intereseaza,acel politician nu ma reprezinta.Nu poate sa ma reprezinte. Or nu-i pregatit, or ma crede specie inferioara usor de cucerit cu buga-buga , asa cum au fost cuceriti pieile rosii cu whisky si oglinjoare si mult buga-buga din plisc. Cam asta se intimpla azi cu diversi politicieni de pe toata planeta si cetatenii platitori de taxe s-au cam acrit de buga-buga.
    Ce ar prinde bine azi, e nationalizare.Nu poti sa ai asa niste diferente la nivel social intr-o tara care inainte de ’89 avea o grila de salarizare foarte clara, inflatia era controlata, maririle de salariu erau gindite la nivel national, pe categorii de meserii, nu aveai somaj si nu puteai sa faci milioane inselind statul, pt ca statul, intr-un fel, eram toti.Ca eram pacaliti sa credem asta sau chiar eram, cred ca depinde de cum se simtea fiecare. Eu simteam ca fac parte din statul roman.Puteam sa merg oriunde, oricind in tara asta fara teama de nimic.Erau reguli de respectat, infinit mai omenesti decit ce se intimpla azi.Lumea respecta regulile si-si vedea fiecare de ale lui. Ce-a fost cu stabilizarea aia in ’47, cred ca poate fi interpretat in multe feluri.Daca mai traiau bunicii mei, tara mi-ar fi placut sa-i mai intreb de viata pe timpurile alea. Ce-mi amintesc insa din ce povesteau in serile de vara cind mergeam la tara si iesea toata lumea la poarta, e ca stabilizarea aia din ’47 a nenorocit multi oameni, mai ales pe cei care locuiau la sate. Inflatia a fost atit de mare incit anumite produse costau milioane. Tata a inceput sa lucreze de la virsta de 14 ani. Pt ca era minir, n-avea voie sa-si ia singur salariul. Asa ca il ridica un adult din familie. Venea cu valiza ca sa „ridice” salariul lui tata. Deci ce-a fost in ’47, generatia mea a vazut dupa ’89, nu ca o stabilizare, ci ca situatie scapata de sub control de catre conducatorii de atunci. Intre ’65 si ’89 lucrurile au fost clare si „stabile”.Daca nu ne faceam oraf ca prostii, poate ca situatia fiecaruia era altfel azi, mai buna,mai rea, diferita, dar in nici un caz nu cred ca aveam cite un Negoita de la sectoru’ 3, proprietar de hotel in Bucuresti pe care vrea sa-l transforme in apartamente de locuit permanent. Cred ca stabilizarea, nationalizarea erau cumva dorite de cetateni, dar cei in masura sa faca reformele necesare, au scapat hatzurile. Ma rog, n-am monopol pe pareri, dar asta e intelegerea mea.Daca gresesc, scuze.Atita inteleg eu.
    Romania a avut o retea de cai ferate rezonabila. Nu ma refer la mersul trenurilor in mod special. Ma refer la faptul ca de bine, de rau, puteai sa ajungi cu trenul destul de aproape de diversele destinatii.Apoi aveai legaturi cu autobuze, oamenii le spuneau „rata”. Azi e varza rau tot sistemul. Ultima oara cind am fost acasa, am vrut musai sa merg prin tara, munte, mare, la tara. Am ajuns la munte, am ajuns la tara, la mare n-am mai ajuns din lipsa de timp. Mersul cu trenul a fost oribil. Am pus servetele pe scaun ca sa pot sta jos,nu tu priza pt telefon,n-am avut aer conditionat la clasa I, si nu am putut deschide nici geamul asa cum o faceam inainte de’89, pe motiv ca in secolul XXI vagoanele importate de la fiare vechi din Germania, n-au geamuri care sa se deschida. Apoi am mers cu un tren de noapte ca sa ajung la tara si a trebuit sa ma mut cit am putut de departe de doua fatuzte parfumate extrem si care crantzaneau la chips de mi se zbirlise parul peste tot de nervi. Incercau sa-l vrajeasca pe un fraier si duduitele erau la competitie, care crantzane mai gratios cu degetu’ mic in sus, si mai asurzitor. Dupa 3 ore de mers asa, si-o oboseala de nedescris, nu dormisem de-o zi si-o noapte, le-am rugat frumos sa-si ia chipsurile si sa si le bage-n cur, ca daca n-o fac ele, o sa le ajut eu cum pot mai bine. S-au potolit si tot drumul mi-au aruncat numai priviri urite nu pe motiv de oprit din crantzaneala, ci pt ca le-am spus ca nu asa o sa-l vrajeasca pe natarau ala pt care puneau spectacolul cu risete cu gura pina la urechi si cu chipsurile mestecate pe jumatate la vedere. Apoi ca sa revin la liniile ferate, am mai aflat citeva lucruri interesante de la controlori, de la casierele din gari, de la femeia de serviciu din gara…toti prostii care s-au perindat pe ma minister dupa ’89 incoace, au dat afara muncitorii necesari, pe capete, fara noima, si au angajat cite 2, 3 secretare, au marit nr de directori si directorasi si fiecare avea nevoie de personal in fusta pina la cur si silicoanele inainte daca naturale erau mai greu de gasit. Ca urmare, trenurile in anumite zone si mai ales la unele curbe, trebuiau sa incetineasca mai mult decit o faceau inainte de ’89 pt ca liniile nu mai erau verificate de nimeni,si exista riscul de deraiere. Au si deraiat chiar, se poate cere raport de la minister si veti vedea dezastrul creat de acesti dobitoci plini de fumuri si care vor sa fie numiti”dom’ director”, iar el e mai jos decit un derbedeu, un ratat in viata. Asta e cu liniile ferate acasa, pe scurt. Mi-am facut notite cind am fost acasa,ca sa nu uit ceva, n-am timp sa scriu toate timpeniile care s-au facut cind vine vorba de CFR-ul nostru.Asa ca-n istoria aia a liniilor ferate, sa mentioneze cineva si calitatea serviciului oferit pt care calatorul plateste si sa faca si asemanari si deosebiri pe perioade clar definite. Cred ca nici la inceputurile cailor ferate in Romania nu mergeai in mizeria in care am mers eu in secolul XXI.
    Adolescentii de care vorbiti, aia care inca n-au suficiente tuleie pe fata si le cresc..hmhm…pe unde le creste, fac mult rau. Lasa ca ei nu inteleg pe ce planeta traiesc, da’ isi dau cu presupusu’ pe teme pe care nici nu se documenteaza temeinic. Sar repede la concluzii sau pun din burta crezind ca tzine. Daca a auzit in casa ce rau era ca oprea Ceusescu lumina si apa calda, el/ea aia o sa scrie. Daca unu’ a povestit pe internet ca tasu’ a lesinat la coada si nu s-a mai trezit de acolo, inseamna ca Ceusescu a fost de vina ca omul respectiv avea o boala de inima, in plus nimeni nu verifica detalii ca sa-si formeze o parere educata…orice birfa devine”adevar istoric”in mintea celor care in ’89 erau in scutece sau urmau sa fie inclusi in planurile de familie ale parintilor lor…S-a pierdut complet linia decenta pe care ar trebui s-o urmeze fiecare.Din istorie e clar ca putini invata ceva, si mai putini incearca s-o inteleaga de ce era cum era la un anumit moment in timp.De aia istoria se repeta, doar ca problemele se adincesc, porcaria asta de politic corect e o inventie a unor indivizi necopti, putin pregatiti dar care fac valuri urlind cit ii tin plaminii…se minte ca-n codru, nivelul de pregatire e din ce in ce mai scazut pt un nr mare de oameni, in curind pina si dreptul la educatie va deveni privilegiu, 7 ani de acasa o sa ramina in amintire ca povesti nemuritoare sau legende, iar satrapi ca cacarafat si multe alte nulitati, o sa insiste ca-mi vor binele desi nu le-a cerut nimeni sa-i futa grija mea….o spun la general, bineinteles. Pina nu se termina cu nebunia asta si rica intre puteri, lucrurile nu se vor aseza spre bine, dimpotriva, cred ca e o ocazie de care jucatorii de buga-buga- din virfu’ buzelor, vor profita si ce ocazie mai buna ar prinde sa mai trimita niste trupitze de la NATO ca doar a aparut nea geoana de la dabuleni, sa ne tina discursuri cu ce grozavii vor sa faca altii…toti tradatorii ne-au facut de ris si ne baga adinc in fel si fel de situatii stupide si imposibil de redresat. Asa a fost si-n primul razboi, si-n al doilea, si dupa el si parca nu se mai termina cu minciunile si gargara…Aia e.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *