Pentru un nou proiect, Cultul personalităţii lui Carol al II-lea, mă confrunt iar cu sîcîitoarea problemă a instrumentelor de lucru.
O lucrare de sinteză, cum e asta, are nevoie de cercetări anterioare, încheiate şi publicate de alţii. Acestea ar alcătui cărămizile sau chiar pereţii viitoarei clădiri monumentale.
Cel puţin pentru anii Carol al II-lea, sărăcia instrumentelor de lucru e deznădăjduitoare.
Am nevoie, de exemplu, să dovedesc plătirea scriitorilor pentru cîntările înălţate Suveranului prin intermediul Fundaţiilor. Pentru asta mi-ar trebui o cercetare despre Fundaţii, atît în plan istoric, cît şi în plan administrativo-financiar.
La 14 aprilie 1933, Carol al II-lea dădea Legea pentru Fundaţiile Regale.
Cele trei fundaţii regale anterioare – Fundaţia Universitară Carol al II-lea, Fundaţia Principele Carol din Bucureşti, Fundaţia Regele Ferdinand din Iaşi şi Institutul de Cercetări Experimentale Carol al II-lea din Cluj se uneau în Fundaţiile Culturale Române.
Pentru „dezvoltarea înaltei culturi” în România, se înfiinţa în Bucureşti şi intra în Fundaţii, Fundaţia de literatură şi arte Regele Carol al II-lea.
Carol al II-lea îşi făcuse un pretext de fală din activitatea editorială a Fundaţiilor Cultură şi Artă.
Scriitorii autohtoni, mari şi mici, îl cîntau fără răgaz pentru contribuţia sa, graţie Fundaţiei de literatură şi arte, la tipărirea scriitorilor copţi şi a celor abia daţi în pîrg.
Erau însă banii lui sau banii Statului?
Un răspuns precis mi l-ar putea da doar un document despre sursele de finanţare ale Fundaţiilor.
Ar trebui să-l găsesc invocat într-un studiu sau măcar într-un articol.
Evident, cu scrupulozitatea de istoric literar, aş verifica documentul la sursă, înainte de a-l cita.
Numai că Fundaţiile n-au făcut obiectul cercetării pînă acum.
si basescu cum???