Liderii coaliției PSD-PNL au decis ca medicul Cătălin Cîrstoiu să fie candidat comun la Primăria București

Cum își măresc Învingătorii Victoria

Două cărți. Am primit prin Amazon două dintre cărțile comandate în cadrul noii și trecătoarei mele campanii Totul despre Tiberiu: Tibère, le second César, de Catherine Salles (editura Robert Lafont, 1985), și tot de Catherine Salles, Les grands sites archéologiques de Rome (editure Archéologie Nouvelle, 2013). Căutînd cum se scrie exact titlul primei cărți, pentru a-l copia, deoarece mi-e lene să mă mut pe tastatura franceză, cu accentele sale complicate tipografic, am mai dat de o altă carte în legătură cu Tiberius: Voyage chez les empereurs romains: Ier siècle av. J.-C. – IVe siècle apr. J.-C. de Catherine Salles în colaborare cu Jean-Claude Golvin, pe care evident o comand de pe Amazon.it, nu înainte de a vedea ce alte cărți m-ar interesa pe acest subiect. Deschid cartea lui Salles (Tibère la second César) la primele pagini. Îmi sare în ochi Motto-ul, luat din Paul Valery. Nu știam că poetul a fost un admirator al lui Tiberius. Citez:

„Tiberius mă inspiră, Tiberius rezonabilul, înțeleptul ajuns la dispreț, și care, din dezgust, strică atotoputernicia, risipește puterea și oamenii, împinge înțelepciunea în cruzime, și reflecția în fantezie. Singurul Împărat care a știut să-i disprețuiască pe istorici. Și singurul care a îndeplinit acest lucru dificil: de a fi al doilea Cesar.”

Exemplarul primit prin Amazon a aparținut unui proprietar particular. Numai astfel se explică scrisul cu creionul sub titlul din interior: „42 av Je-37 ap empereur 14-37”. Cu același creion sînt făcute mai multe sublinieri. Interesat de Capri, caut în carte capitolul dedicat izolării lui Tiberiu pe insulă. Nu e un capitol, e un intertitlu: Tiberiu părăsește Roma. Despre Capri, intertitlul sună astfel: Tiberiu părăsește Roma. Cartea despre Roma are subtitlul Promenade dans la ville antique, din seria Archéologie Vivante. Din simpla răsfoire îmi dau seama că e un ghid al Romei antice scris însă de un mare specialist în Roma antică.

*

Genială observație a lui Nae Ionescu despre marea problemă a alipirii Transilvaniei la Regat:

„Pentru aproape toate statele mărite pe socoteala fostei monarhii austro-ungare, dificultatea cea mai însemnată decurge din faptul că organizarea administrativă a acestor ţări e inferioară celei asigurate de sistemul funcţionăresc al Vienei. Nemulţumirile popoarelor din vechea monarhie erau mai mult de ordin naţional şi mai puţin de ordin administrativ. Dacă însă, în noua configuraţie a Europei, aceste nemulţumiri au dispărut, nu e mai puţin adevărat că ele au fost înlocuite cu altele. Vienei, centru cu intuiţie administrativă, dar fără instituţie spirituală, i s-au substituit Belgradul sau Bucureștii.” (Nae Ionescu, În Iugoslavia – și la noi, Cuvîntul, 9 august 1928).

*

Referiri la Dej. Printre trucurile folosite de Vasilli Axionov în capodopera sa Une saga moscovite se numără și inserția citatelor din jurnale. Ea încheie un capitol deschis, de regulă, cu o parabolă despre un animal, o pasăre, însuflețite artistic. La un moment dat, paginile din presa sovietică, a democrațiilor populare și a lumii în general, fac referiri și la Gheorghiu Dej. Citez așa cum se vede în varianta franceză, astfel că mi-e greu să spun dacă stîlcirile sînt opera scriitorului sau a traducătorului din franceză:

„Stima și technica:
Tov. Gheorghiu-Dej apelează la demascarea definitivă a bandei Foris -Patroșeanu, agenți ai spionajului Americii și ai Belgradului.”

Despre România mai găsesc o referire în jelania unui membru al Grupului Dostoieveski, arestat în urma unei provocări regizate de o tipă agent al NKVD:

„După părerea Verei, totul provenea din greșeala acelui evreu român, Ilya Werner.”

*

Pentru Tacitus, analistul politic al tuturor timpurilor. Ceremoniile dedicate înfrîngerii lui Mithridates stau sub semnul unei legi eterne a puterii:
Nevoia învingătorului de a supralicita forța învinsului pentru ca fapta sa să pară și mai mare:

„Chiar şi la Roma numele lui era cunoscut, iar împăratul, căutînd să-şi scoată în relief propria-şi slavă, o mări pe a învinsului.”


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Un comentariu pentru articolul „Cum își măresc Învingătorii Victoria”

  • Apropo de Gheorghiu-Dej: chiar daca „stâlcirea” – pentru a va cita – îi aparține traducătorului, aberația din conținut trebuie să fi fost a autorului. O „bandă Foris (= Iștvan/Ștefan Foriș) – Patroșeanu (= Lucrețiu Pătrășcanu)” nu e existat niciodată! E adevărat, in schimb, că sângele amândurora a fost pe mâinile lui Ghiță (primul, oribil ucis în 1946, al doilea, executat în 1954).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *