Cum ne  educăm copiii?

Cum s-au mai schimbat obiceiurile !… În  vremea copilăriei mele, părinții  ne  țineau departe de preocupările oamenilor mari, pe care nu trebuia să-i  stânjenim cu prezența noastră… mucoasă. Așa că ne făceam singuri  de joacă  ba în  camera ce ne era destinată, ba în  curte, ba în  stradă ori în  jurul blocului, laolaltă cu puzderia de pici asemenea nouă. Oho, și ce ne mai plăcea libertatea, prelungită, aproape zilnic, până la lăsarea întunericului!  Acolo, nu ne mai veghea nimeni, eram doar noi cu noi, în cea mai teribilă școală de instruire și educare ! Prietenii și adversarii ni-i  alegeam  în  funcție de simpatiile și antipatiile  încercate la vârsta instinctelor de lapte, nicidecum a rațiunii, fără însă ca mama și tata să ni-i impună. La fel ne reglam și inerentele  conflicte sau puneam la cale năzbâtii  ce nu ajungeau la urechile „babacilor”, căci anturajul nu fusese selectat după nu știu ce criterii… De aceea, ne trezeam înconjurați și de tocilari,  și de  ștrengari, și de „drăcușori  împielițați”, iar limbajul folosit  nu cunoștea cenzura cuiva. Sigur, ne asiguram ca în preajmă să nu nimerească vreun adult și  să ne pârască mai apoi acasă ori la dirigintă și dascăli. Ce mai, creșteam asemenea sălbăticiunilor și învățam unii de la alții și ce-i bine și ce-i rău ! Însă exista un avantaj  incontestabil: ne formam personalitatea în condiții de competiție naturală ! Spre deosebire de un prezent în care micuții nu scapă de autoritatea parentală niciunde și nicicând ! Bașca  bonele angajate să nu-i  slăbească  o clipă din ochi ! Programul  le este stabilit cu minuțiozitate încă de la născare, totul trebuie să respecte  grilele  citite pe internet sau prescrise  de medicul pediatru, de la regimul  alimentar  și până la sughiț. Viitorii  companioni sunt selectați  după  criterii precise, nu cumva odorul să intre în contact  cu odraslele de alt rang social și financiar! Zbenguiala  se desfășoară  la ore stabilite din  timp, nu la întâmplare, și numai în spații monitorizate clipă de clipă, iar obiectul  supravegheat nu are opțiunea de a se încura în voie. Ce maidan, ce „spatele blocului”, ce hoinăreli prin parcurile din vecinătate, ce miuțe, ce picioare zdrelite, ce întrecere de înjurături și câte și mai câte ?! Ioc spontaneitate și  îndrăzneală, improvizație și fantezie! Lesa și țarcul sunt  limitele copilăriei în  noua corectitudine pedagogică și cum să ne mai mirăm că, încă din anii de caș, pișpireii sunt duși la cabinetele de psihologie infantilă!

Astfel dresați, ca  accesorii docile ale autorilor lor, devin victimele perfecte ale cerberilor corporatiști în cuștile multinaționalelor, scopiți de inițiativă  și curaj. Curând, vor descoperi  evadarea în  voluptatea înșelătoare și suicidară a produselor stupefiante, iar clinica de detoxifiere și cea de psihiatrie îi va  găzdui periodic. Da, întrucât la prima situație tensionată intră deja în depresie, fragilitatea sistemului nervos împiedicându-i să depășească  obstacolele inerente, personale și profesionale. Un deznodământ deloc imprevizibil, deoarece n-au  fost lăsați  să-și croiască pe cont propriu armura interioară și au întârziiat exasperant în procesul de maturizare. În definitiv,  ei s-au trezit  migrând de sub tutela părinților în cea a angajatorului ! A, și a influencerului, uitasem! Pe care îl imită  și-i soarbe fiecare diftong încă din clasele primare ! Înțelegeți acum, așadar, cauzele  pentru care „tinerii frumoși și liberi” de astăzi  sunt manipulați cu atâta  ușurință?