Marcel Ciolacu: „E o speculă. Noi am făcut o mare tâmpenie. S-a vândut toată energia electrică pe anul acesta. Am vândut energia cu 200 -300 de lei, iar acum se vinde cu 4000 de lei”

Cum nu l-a lăsat pe Carol I să c..e Cultul personalității

Lectura articolelor din Historia în vederea publicării e pentru mine și un bun prilej de a afla lucruri din trecut pe care altfel mi-ar fi rămas complet străine. Numărul în pregătire conține două articole pe tema Muscelul și Regii României. Două adevăruri sînt de reținut din cele două studii:
Deși ditamai Regele, Carol I se vede obligat să renunțe la cumpărarea unui teren pentru viitorul său castel în zona Câmpulung Muscel. Potrivit articolului lucrurile au stat cam așa.

Regele vizitează Muscelul întîia oară pe 1/13 octombrie 1866. E primit, după tradiția fanariotă a românilor, cu mare zarvă sărbătorească. Cum el căuta și un loc de castel, pune ochii pe un teren în sudul orașului. Moșnenii, proprietari din tată-n fiu de terenuri și păduri, se opun. Regele renunță. Mai mult el nu le poartă ranchiună localnicilor. Ce ne spune asta? Că la vremea respectivă în România era mai multă democrație ca acum. Dacă acum președintele ar vrea să cumpere un teren în țară, s-ar opune cineva. Și dacă s-ar opune ar avea cîștig de cauză?
Al doilea fapt, cules din al doilea articol, e pus pe seama unei anecdote zise pe la cafenele din Câmpuluing de Tudor Mușatescu.E vorba de o întîmplare hazlie, tipic moldo-valahă, petrecută cu prilejul unei vizite a Regelui în zonă.

Scena mă entuziasmează. Aș putea s-o invoc în orice eseu sau comentariu despre concretizările monstruoase ale Cultului personaliății. Acribia mea funciară mă oprește să citez întîmplarea pînă cînd nu dau peste sursa invocată de autorul articolului. În toată cariera mea de condeier, m-am străduit din răsputeri să merg direct la sursă înainte de a cita ceva sau de a preciza un fapt. De multe ori citatul era înserat într-o carte. Puteam foarte simplu să dau eu citatul ca și cum l-aș fi descoperit eu direct la sursă. Experiența m-a avertizat asupra riscului de a cita drept adevărat un fals sau ceva schilodit. Așa că de fiecare dată nu n-am lăsat pînă n-am văzut eu cu ochii mei sursa invocată. Nu altfel procedez acum, mai ales că trimiterea la Tudor Mușatescu mi se pare nițel confuză. O sun pe Florentina Țone. primesc de la ea următorul răspuns:

„Cu mare drag indic sursa: este vorba despre volumul «Iadul alb, de la Câmpulung la cercul polar (Doina Alexandru în dialog cu Titi Georgescu)», apărut la editura Vremea, anul 2019, pagina 232.”

Caut repede pe Internet Iadul alb. Deși mai multe companii de librărie au printre oferte Iadul alb, mare lucru nu aflu despre această carte, recomandată de copertă (privirea cumpărătorului cade asupra unei icoane) ca aparținînd memoriilor despre suferințele oamenilor lui Cristos în Iadul comunist. Respectul meu de cetățean celor care au trecut prin infernul lagărelor și închisorilor. Refuzul meu de a mai citi încă o carte de jelanii condimentate cu strigăte de revoltă anticomunistă. Despre anecdota spusă de Tudor Mușatescu nu găsesc nimic pe Internet. Cartea n-are variantă electronică.

Vineri, 24 decembrie 2021, trec pe la Librăria Humanitas de lîngă biserica Krețulescu. Pe raftul cu cărți de Istorie dau peste Iadul alb. Se intitulează Iadul alb. De la Câmpulung la Cercul Polar. Doina Alexandru in dialog cu Titi Georgescu și a apărut la editura Vremea în 2019. Chiar aici, la librărie, înainte de a merge la acasă, caut citatul. Îl găsesc cu greu. E în ultimul capitol, dedicat anecdotelor povestite de Tudor Mușatescu. Iată-l:

„Ce anecdote povestea Tudor Mușatescu?
Povestea la şuete întâmplării hazlii pe care le știa de la străbunicul nostru, de pe vremea lui Carol I. Vodă venise la Câmpulung să-și construiască palatul aici, dar n-au vrut moșnenii, fiindcă au zis că dacă vine el cu boierii lui, se scumpește viaţa. Când a sosit la Câmpulung, Regele a tras la un mare boier, unu Giuglan. Afară s-a strâns tot satul, și din satele vecine, să-l vadă pe Vodă și strigau: «Ura! Să trăiești, Măria Ta!» A stat Regele la masa de sărbătoare cu gazdele și cândva a vrut să se ducă unde merge și Împăratul singur. Cum dădea să iasă din casă, mulțimea începea să aclame: «Ura! Să trăiești, Măria Ta!». A încercat bietul Rege de mai multe ori, cum deschidea ușa să iasă pe prispă, țăranii începeau să ovaționeze cât îi ţinea gura: «Ura, să trăiești, Măria Ta!». Gazda a observat într-un târziu și a ieşit afară ţipând la ei: «Mama voastră de țărani, plecați de aici, lăsați-l pe Vodă să se c…!»”


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

5 comentarii pentru articolul „Cum nu l-a lăsat pe Carol I să c..e Cultul personalității”

  • Va multumesc frumos pt comentariu. Credeti-ma pe cuvint de onoare ca-s departe de a fi un”stimat domn”…ba as zice ca, de multe ori, vocabularul pe care-l folosesc ma descalifica sa intru in orice categorie „stimata”…nu mai zic”sfinta” cind o iau cu trimisu’ la origine al unora. Sa nu va suparati dar de dvs. n-am auzit niciodata, deci nu inteleg daca disputa politica intre dvs. si dl. Cristoiu e virtuala, sau fata in fata. Asta ramine intre dvs. si dl. Cristoiu.
    Din punctul meu de vedere ar fi o copilarie din partea oricui sa se supere pe cineva ca are alta parere decit a lui. Nimeni nu are monopol pe nimic. Fiecare om e liber sa decida ce-i place, ce vrea, cum sa traiasca, pe cine sa voteze etc. Fac o predictie…domnul Cristoiu va cistiga locul I la acest sondaj facut de evz. Sondajul este facut pt jurnalism,nu pt parere politica. Am mai citit inca o data lista celor enumerati in „competitie”. Cu exceptia domnului Cristoiu care are „doctorat” in jurnalistica, ceilalti sint inca la cresa sau la gradinita.Nu conteaza ce virsta au, sint imaturi. CTP?Denise Rifai?Chireac?nu-i mai insir si pe ceilalti…dar daca m-as ghida dupa parerea lor despre politicieni si politica dusa in tara, as avea p imagine deformata a realitatii de azi, nu mai zic de ce a fost inainte de ’89. Astia nu-s impartiali, sint manipulatori si se dau dupa cum bate vintul. Nu sustin toate convingerile domnului Cristoiu, de exemplu a votat-o pe nebuna de la sectorul 1…dar spre deosebire de toti ceilalti, domnul Cristoiu isi argumenteaza alegerea sau parerea, nu se ascunde dupa tocu’ usii cum fac multi. Va multumesc inca o data pt postarea facuta.

  • S-a tâmpit distinsul istoric Marius Oprea (!!!!????) La aritmetică de clasa a 2-a, la o banală scădere: 2021 – 1993 = 18 ani (!!!???) pentru domnia sa? https://bit.ly/3e8Ex4C … A. Drăghici ”a murit în 8 decembrie 1993.”

  • La VIP-uri apreciez ca fiind sinceră dorința lor, împărtășită deseori, de a fi oameni obișnuiți când merg pe stradă, prin magazine sau prin mulțime. Când ești vedetă și dispui de bani mulți, poți avea orice, exceptând lejeritatea omului simplu care merge haihui pe străzi și poate intra oriunde după pofta inimii. Uite că are și celebritatea părțile ei neplăcute! Nu se poate bucura oricine de lucrurile simple de care ne bucurăm noi, ceilalți!

  • Domnule Cristoiu, pe evz fac astia un sondaj, uitati aici link-ul: https://evz.ro/topurile-evz-si-capital-2021-surprize-majore-in-preferintele-pubicului-george-simion-conduce-detasat-la-cel-mai-bun-politician-iohannis-s-a-prabusit-votarea-continua.html
    V-am votat pe dvs ca jurnalistul nr 1 al Romaniei. Din punctul meu de vedere sinteti nr 1 detasat, nu exista alt jurnalist care sa va atinga macar flecul de la pantofi, sinteti calibru aparte, unic. Articolul de mai sus e dovada de ultima secunda, (de parca mai era nevoie),ca am facut alegerea perfecta. In timp ce dvs ati deschis usa unor evenimente din trecut, in acelaso timp ati deschis o usa spre alte subiecte de actualitate. „FACTORUL UMAN”…toti sintem oameni, ne nastem, traim, ne ducem…aveam aceleasi necesitati: apa,mincare, acoperis desupra capului, o munca din care sa supravietuiesti, a cincea necesitate de baza n-o mentionez pe motiv ca unii au uitat sensul necesitatii de a avea sex , au transformat aceasta „necesitate” in sesiune de futut pe altii la cap cu prostii de care-i pasa doar celui ce are aceasta noua preocupare care vine din interes personal sau de grup…Unii stiu sa-si traiasca viata, altii nu. Cei ce-si traiesc viata, ca sa zic asa, nu inseamna ca-s neaparat oameni care au muncit sa-si faca o viata a lor pe care sa poata zice ca si-au trait-o dupa bunul plac, pe munca lor, sint multi profitori, multi sharlatani care isi traiesc viata pt ca stiu sa profite fie de situatia de moment, fie de neamul in care s-au nascut. Unii se nasc in familii bogate, altii se nasc in saracie crunta.Nimeni nu-si mai pune problema cum a fost agonisita bogatia aia a unora, s-a ajuns ca lumea sa se ploconeasca in fata celor ce au fie un titlu, fie bani, „avere” cica. Nimeni nu-si pune problema cum sa scoata pe ceilalti din saracie, dimpotriva, saracii sint preferati. Cu cit esti mai sarac, cu atit inseamna ca esti mai needucat, deci usor de controlat si condus ca turma.Ce uita unii e ca toti ne nastem singuri, toti murim singuri. Ce lasam in urma e un moment ce se va pierde in timp. Cei ce ramin cumva in istorie ramin fie pt ca au facut ceva extraordinar pt omenire, fie au facut ceva de care nimeni n-ar vrea sa mai auda, ceva cu un impact atit de dureros pt oameni incit ai vrea ca toata lumea sa invete din nenorocirea provocata de minti timpite si sa nu mai repete nimeni acele fapte necugetate. Binele si raul apar ca tema de-a lungul istoriei, orice i-ai face, de bine si de rau iti amintesti si peste generatii. Aia din „mijloc” trec in uitare ca si cind n-au fost. Extremele sint ce conteaza…Toti, buni sau rai, destepti sau prosti, saraci sau bogati, au aceleasi „necesitati” omenesti sa-i zicem, la care nu se gindeste nimeni cind e pus in fata unei situatii ca cea descrisa simpatic de Tudor Musatescu. Ce diferentiaza pe mai mari de prostime? Pai e la fel in toate timpurile: atitudinea. Aia mici o tin cu ploconeala si dirzenia de a-si arata supusenia(nejustificata dealtfel),poate,poate ii tine minte al mai mare in pozitie. Aia mari insa incearca disperati sa pastreze aparentele, o sarcina ingrata pe care si-o pun singuri pe fisa”postului”,nu le-o cere nimeni. Cred ca le e frica sa nu fie descoperiti ca nu-s „zei” si din cind in cind folosesc si ai mari acelasi tron folosit si de sarac. De ce cred eu ca atitudinea face diferenta: fara atitudine de sarantoc supus, ala care are titlu, sau ala bogat, isi pierde puterea, e redus la ceva ce el uita ca e…parte din aceeasi specie care poarta numele de „om”…O sa va povestesc alta data situatii traite pe propria-mi piele si ce importanta si diferenta face…atitudinea.
    In alta ordine de idei, daca aveti timp si de un film, nu de alea cu Superman si Omu’ paianjen, ca pe astia ii vedeti zilnic in shparlament si Guvern, ci de un documentar, va recomand unul unde veti avea ocazia sa le analizati „unora” nu numai nivelul IQ-ului pe care-l au, dar si cita sinceritate „emana” cind sint implicati in a rezolva probleme ce framinta planeta asta, se numeste „Human factor”, regizat de Dror Moreh. Va asigur ca nu veti regreta, iar concluziile la care veti ajunge, as dori sa le citesc intr-un articol la „Gindurile lui Cristoiu”…
    Acum ma duc sa-l mai vad odata…poate mi-a scapat ceva..mama ei de „atitudine”.

    • D-le mi-a plăcut postarea dvs. , bine argumentată , deci în favoarea acestui domn , numit de mine ” un Balzac al clipei ” . Apariția sa fiind un dar făcut cadou de acest împătimit al lecturii, cum rar mai găsești azi la români , având în vedere , perseverență și puterea sa de muncă ieșită din comun ,da, aș spune , fără să exagerez , mitică ,, de Prometeu și asta v-o scrie, vorba aceea -” verba volant, scripta manent ”- , un adversar politic al domnului Ion Cristoiu , care , firește nu va avea votul meu , chestie de atitudine politică , dacă nu vă e cu supărare stimate domn căruia cu respect , mă adresez, în această postate , pentru o clarificare la care țin
      Al dvs. Dumitru G. Sin

Crunta exploatare a sînului Julietei

Fiecare poveste de călătorie scrisă de Ion Cristoiu aduce ceva ce nu te aștepți, pentru că ochiul versat surprinde amănuntul pe lângă care ceilalți trec fără să-l vadă.
Cartea poate fi comandată de pe site-ul editurii Mediafax
Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog