Cum pregătește UE „pacea americană” din iulie prin menținerea lui Orbán la putere
Mâine, pe 12 aprilie 2026, Ungaria merge la urne într-un scrutin parlamentar care pare să decidă nu doar viitorul unei națiuni, ci și direcția morală a întregului continent. Confruntarea este totală: Viktor Orbán versus Péter Magyar și partidul său, TISZA. La o privire superficială, am fi tentați să credem că marile cancelarii europene speră la o victorie a pro-europeanului Magyar. Însă, analiza mea propune o realitate mult mai contorsionată: paradoxal pentru publicul neavizat, Orbán se va bucura mâine și de sprijinul tacit al reprezentanților a tot ceea ce înseamnă Uniunea Europeană.
De ce ar face Bruxelles-ul un asemenea joc de culise? Răspunsul stă în pragmatismul rece al unei strategii de ieșire dintr-un conflict care a epuizat resursele și răbdarea continentului. Ne aflăm într-un moment de o încărcătură istorică rară. Pe 4 iulie, Statele Unite ale Americii sărbătoresc 250 de ani de statalitate. Pentru un lider cu un simț al spectacolului istoric atât de pronunțat precum Donald Trump, acesta este momentul în care vrea să își lase amprenta definitivă asupra viitorului.
Trump a rostit frecvent cuvântul „pace” și conduce astăzi garantul afacerilor globale. Privind harta lumii, vedem diverse puncte fierbinți; de pildă, tensiunile din Orientul Mijlociu par, prin comparație, mai gestionabile și posibil de oprit prin mecanisme diplomatice clasice. Însă conflictul din Ucraina s-a dovedit a fi cel mai greu de stins, un război de uzură care sfidează ordinea mondială. Trump își dorește încheierea acestuia până pe 4 iulie — și o va face.
Într-o lume care, în ciuda retoricii multipolare, rămâne în fapt unipolară sub leadership-ul de dezvoltare al SUA, Washingtonul a dictat deja cursul. Ucraina trebuie deconectată de la ultimul său canal major de finanțare a războiului: Uniunea Europeană. Cei care conduc proiectul UE sunt și ei politicieni cu simțul istoriei și înțeleg că trebuie să se alinieze impunerii imperioase a Casei Albe de a înceta orice formă de ajutor care să facă posibilă continuarea războiului dincolo de luna iulie. Dar cum vor putea justifica acest abandon în fața propriilor alegători?
Răspunsul este cinic, dar eficient: UE va pune umărul la câștigarea alegerilor de către Orbán tocmai pentru a-și asigura „ieșirea de urgență”. Orbán este asset-ul de rezervă, omul care, prin dreptul său de „veto”, va bloca oficial asistența financiară. El este „Iuda” necesară a acestui moment istoric — cel care preia asupra sa anatema trădării, permițând Bruxelles-ului să ridice neputincios din umeri în fața Kievului: *„Noi am vrut să vă ajutăm, dar consensul a fost blocat de Budapesta”*.
În tot acest joc de șah global, Volodimir Zelenski — din nefericire pentru el și pentru grupul său de sprijin — rămâne principalul susținător al lui Péter Magyar. Zelenski are nevoie disperată de o victorie a opoziției maghiare pentru a menține deschisă linia de finanțare europeană. Însă, deși majoritatea cetățenilor maghiari își doresc schimbarea pe care Magyar o promite, interesele marilor puteri s-au aliniat în spatele „rebelului” Orbán.
Pentru Bruxelles, Orbán nu este inamicul, ci supapa de siguranță care va permite Europei să se spele pe mâini de „afacerea Ucraina”. Istoria va consemna oficial că o pace nedreaptă a fost acceptată pentru că un singur lider recalcitrant a blocat mecanismele comunitare. În realitate, victoria lui Orbán de mâine este pilonul pe care se va sprijini „pacea americană” de la vară.
(Octavian Mitu, Washington D.C.)
Christos a inviat!
Stiu, astazi nu este cea mai indicata zi pentru a scrie ce am de gans sa scriu dar voi incerca sa mentin un ton linistit si decent.
Nu inainte de a-ti recomanda sa citesti cu mare luare aminte textul publicat pe data de 28.03.2026 tot aici, pe “cristoiublog”, intitulat “Razboiul cu realitatea”, scris de psihologul Laurentiu Niculescu. Citeste-l cu mare atentie, dupa fiecare propozitie, uitandu-te la propria imagine din oglinda. Textul pare a fi fost scris special pentru tine si cei ca tine!
Eu inteleg ca esti in Washington deci, atat de departe, incat esti rupt de realitatea din Romania in particular si, de realitatea europeana, in general: dar ca ruptura sa fie atat de totala, incat sa poti inventa basmele pe care le scrii, doar distanta geografica, mai ales in era internetului, nu este o justificare suficienta.
In toate articolele scrise de tine pe care le-am citit, ceea ce descrii cat si concluziile pe care le tragi, sunt efectiv perpendiculare pe realitatea obiectiva, observabila pana si de orbi! Perpendiculare, pentru ca realitatea ta cu realitatea obiectiva, au un singur punct comun, limba folosita in descrierea lor, in rest nevamd nimic comun: nici directie, nici sens, nici macar nu sunt in planuri cat de cat apropiate! Paralelele, au macar aceeasi directie si acelasi sens ba chiar, privite dintr-un anume unghi, pot parea ca se suprapun si se identifica! Nu e cazul la tine: tu descrii, se pare cu convingere (!!), ceva ce nu exista si mai mult, nici macar nu poate exista!
Nu te cert, e doar intentia unei critici constructive. Ai patos in scris, chiar si ceva talent si ma gandesc ca daca ti-ai canaliza efortul spre descrierea realitatii asa cum e ea si in tragerea concluziilor, ai apela la ratiune si logica, chiar ar putea iesi ceva bun!
Nu te supara pentru tonul amical pe care-l folosesc! Eu mergand rapid spre 70 de ani, cred ca suntem cam leat sau pe aproape deci…
In final, hai sa-ti spun cum stau cu adevarat lucrurile si cam ce urmeaza:
Orban, care nu a fost un prim-ministru perfect, care nu este un om perfect, are nationalism si este un patriot. Nu e deloc batut in cap si are si o viziune clara a realitatii. Cat a fost conducatorul ungariei si in calitatea asta, unul dintre decidentii de la nivelul UE/CE a putut tine in frau atat expansiunea “ideologiei progresiste” in UE, cat si extinderea puterii lui Zelenski, ambele lucruri gasindu-si acum cale libera de expansiune la maxim.
Pentru UE, alegerile de ieri din Ungaria, n-au fost nici despre unguri, nici pentru ei ci, DOAR pentru Zelenski. Si nu gresesc cand afirm asta, pentru ca in cazul asta, nu e vorba de Ucraina ci de Zelenski personal.
Planul vizibil la nivelul CE este acela de a-i da posibilitatea lui Zelenski sa creeze “o URSS” langa Rusia, o entitate politico-geografica, care SA ATACE si SA-SI SUBJUGE Federatia Rusa, pentru a-si apropria bogatiile acesteia, fara de care tarile “esentiale” din UE, nu pot supravietui si avansa.
Instabilitatea psihica a lui Trump, enorma neincredere pe care o inspira tuturor, a facut ca el sa fie considerat un inamic al UE, mai degraba decat un sustinator, asa incat eliminarea lui din ecuatia europeana, a venit ca o necesitate.
UE, nu avea nevoie de SUA DECAT ca putere care sa fie folositra la momentul portivit, impotriva rusiei, nu pentru altceva! Avea nevoie de SUA si de Trump personal, pentru sustinerea lui Zelenski, nu pentru mentinerea unui NATO devenit de multa vreme caduc, prin lipsa unui agresor real sau potential al vreunei tari apartinand acestei organizatii.
Caderea lui Orban era absolut necesara UE, pentru ca NUMAI asa, se pot elibera atat fondurile de 90 miliarde Euro catre Zelenski, cat si eliberarea, catre acelasi Zelenski, a sumelor si valorilor destinate lui Zelenski, care au fost confiscate in Ungaria, din ordinul lui Orban!
Admiterea Ucrainei in UE, este o formalitate doar (o formalitate careia Orban i s-a opus cu putere!), care va oficializa in fapt predarea intregii Uniuni Europene lui Zelenski, pentru a-si putea duce la capat proiectul transformarii intregii Uniuni intr-o federatie condusa iliberal, cu mana forte, cu scopul declarat deja de a distruge si apoi de a-si apropria Federatia Rusa.
O america subordonata israelului, care, practic printr-un act terorist a incercat (si partial a reusit) sa-si aproprieze zacamintele venezueliene si care a incercat sa faca acelasi lucru in Iran, deja slabita militar si din ce in ce mai lipsita de credibilitate si care-si pierde aliatii traditionali la o rata incredibila, in urma actiunii contrare tuturor legilor si regulilor internationale din Iran si care, mai mult, urmeaza sa-si slabeasca si mai mult, atat puterea militara cat si pe cea economica, intr-un razboi de uzura purtat in Golf, razboi pe care, in ciuda declaratiilor sforaitor-triumfaliste de la Washington, n-are cum sa-l castige, deja nu mai prezinta interes pentru UE, in infaptuirea propriului plan! Ca Trump va decide sa iasa sau nu din NATO, deja incepe sa devina irelevant acum, cand obstacolul principal din calea inarmarii UE a fost inlaturat si evident, ma refer la Orban!
Sigur, daca Trump ar decide AZI iesirea din NATO, momentul n-ar fi chiar cel mai bun pentru Europa, pentru ca inca n-a apucat sa faca ceva concret si de substanta, in vederea propriei inarmari dar nici n-ar fi chiar o catastrofa, atata timp cat fondurile pentru Zelenski sunt deblocate si acesta din urma, ii poate astfel tine pe rusi in sah suficienta vreme cat Europa sa se poata inarma cat pentru a putea face fata unui razboi direct cu Rusia!
Pe de alta parte, chiar daca SUA nu va iesi din NATO, cu siguranta, ceilalti membri ai aliantei, vor face tot posibilul pentru a determina (plecand de la pretextul razboiului din Iran), o transformare a NATO, dintr-o alianta militara pur defensiva, intr-una cu puternice elemente ofensive… de circumstanta.
Ce urmeaza?
Pe termen scurt, reluarea razboiului din Golf, dupa o scurta perioada in care atat agresorii cat si vistima lor, mimand negocieri, au avut oarecare timp pentru a se intari si a se reorganiza.
Dat fiind ca Groenlanda nu are o atat de mare importanta pentru Europa dar e de reala importanta strategica pentru SUA, e posibil ca aceasta insula sa fie cedata in urma unor negocieri catre americani, in speranta Europei ca astfel isi vor asigura macar o sustinere partiala in lupta pe care acestia o planifica cu Rusia.
Se va accelera admiterea ucrainei in UE, in paralel furnizand cat mai multe fonduri si armament lui Zelenski, pentru a slabi Rusia. Este evident ca, in ciuda declaratiilor venite de la Bruxelles, Zelenski nu ataca infrastructura energetica a rusiei, DECAT in urma celor stabilite de comun acord intre el si cei de la varful CE!
Pe termen mediu, urmeaza predarea intregii UE lui Zelenski, sub pretextul ca e singurul om de pe planeta care are si experienta si puterea necesara pentru “a apara Europa”… pe care de altfel, n-a amenintat-o nimeni!
Pentru ca va deveni “absolut necesara” inarmarea “cu orice pret” a europei, nivelul de viata in Uniune, va scadea la un nivel nemaintalnit vreodata, somajul, foametea si saracia, devenind regula de baza.
Istoricii de maine, privind retrospectiv la ce va fi urmat preluarii UE de catre Zelenski, vor constata fara indoiala ca “episodul Hitler”, a fost incomparabil mai bland si mai uman, fata de cel de dupa caderea lui Orban.
Problema esentiala, e ca Rusia este cea mai mare putere nucleara si odata amenintata insasi existenta ei, va reactiona incredibil de dur! “Aventura” globalist-europeana va avea sfarsitul previzibil: morti si distrugeri greu de cuprins mental. Rusia va iesi extrem de slabita din ce va urma dar va ramane in picioare, fie si pentru simplul fapt ca este cea mai mare tara de pe Planeta, lucru care nu se va putea spune despre majoritatea componentelor actualei UE…
Asta, in mare. Detaliile, vor aparea singure, pe masura ce lucrurile isi vor urma desfasurarea.
Adevărat A Înviat!
Draga domnule,
Dacă scrierile mele par „basme”, este poate pentru că uneori realitatea are nevoie de o doză de imaginație pentru a fi anticipată, nu doar constatată. Istoria ne-a arătat adesea cum „contabilii” momentului au fost luați prin surprindere tocmai pentru că au refuzat să creadă în ipoteze care păreau absurde la vremea lor.
Nu scriu din ruptura de realitate, ci din dorința de a nu fi prizonierul ei. Încerc să invit cititorul la un joc de-a „ce-ar fi dacă”, tocmai pentru a inova în modul în care înțelegem supraviețuirea noastră ca spirite libere într-o lume căreia i se instalează un sistem de operare cu totul nou; un fapt care nu are cum să ne entuziasmeze pe noi, cei mai pătrunși de comoditate și mai puțin dispuși la efortul de a ne adapta aplicațiile personale la noile cerințe ale sistemului.
Cât despre diagnosticele psihanalitice sugerate amical, le primesc cu zâmbetul pe buze: a visa la o pace universală sau la o Americă capabilă de un proiect solar în 2026 poate părea o nebunie, dar prefer această „nebunie” în locul resemnării în fața unui viitor care seamănă cu un buncăr.
Vă doresc un Paște liniștit și vă mulțumesc că m-ați citit, chiar și printre rânduri.