Ursula von der Leyen: Comisia Europeană va prezenta, în martie, o propunere privind crearea unui paşaport de vaccinare digital la nivelul UE

Cum s-a ajuns ca sexualitatea, pornografia și avatarurile ei în varianta online să acapareze viața în asemenea măsură?

„Do you know what a boner is?” Dacă ești băiat, ai 11 ani și ai trecut în year six, adică început de High School, poți fi abordat în pauze cu această întrebare de către un grup de băieți, care, printre altele, sunt și consumatori de pornografie. Dacă zici că nu știi, te poți aștepta la „Hah, hah, he doesn’t know what a boner is!” Dacă te dai mare că știi, te înhață în grupul lor, unde, pe lângă altele, ți se va da porn până la transformarea curiozității și plăcerii în suferință psihică. La vârsta aceea, biologic vorbind, nu ai cum să știi pe propria ta piele ce e un boner. Doar ai impresia că știi, de la ceea ce ai văzut la porn stars pe site-urile de pornografie. Nu vorbim aici de educația sexuală din școli, unde ți se arată un mulaj cu un penis în erecție, ți se face demonstrația aplicării de prezervativ și apoi ești invitat-somat: „George, pune și tu prezervativul!” George are 11-12 ani. Dacă îngheață, se sperie, e de râsul curajoșilor.

Înainte de a pleca din Anglia, citisem articole despre creșterea îngrijorătoare a consumului de pornografie de pe web-ul normal și cel Dark (web), precum și a veniturilor obținute (de cine?!) din pornografia online. Era de așteptat. În lockdown-urile cu diverse viteze, nu puteai exista decât în household, ca celulă de bază dintr-o celulă de bază a societății.

Închiși în case, supuși la abstinențe forțate, cei care nu le înduraseră niciodată până atunci, se trezeau fără alternative în a-și manifesta creativitatea și libertatea interioară, ca suplimente la lipsurile îndurate în sfera drepturilor și libertăților. Așa că, tot mai mulți din cei deja lipsiți de libertate interioară și de știința de a și-o manifesta în condiții de privațiuni, s-au prăbușit în pornografia online.

În campania electorală pentru prime minister, într-o dezbatere televizată, Jeremy Corbin a fost întrebat de un cetățean din sală: „Ce veți face cu pornografia? Ce abordare veți avea?” Liderul laburist nu răspunde. Nu face nici măcar o jonglerie, ceea ce a fost de apreciat, dacă tot n-a dat un răspuns serios. Era un cartof prea fierbinte să-l țină în mână. Sau liderii, de orice culoare ar fi, chiar nu au soluții pentru abordarea unui fenomen ‘normalizat’, de unde se înfruptă și cei de stânga și cei de dreapta. Interesant cum guvernele mondiale au găsit rapid, și aș zice ușor, abordări comune, chiar de mimare a strategiilor și soluțiilor luate de alții, atunci cand s-a năpustit pandemia de Coronavirus peste umanitate. Unele după altele, guvernele s-au aliniat, iar acum cântă aproape la unison, pe voci armonizate, în privința Covidului.

Atâtea alte probleme sociale și de securitate de natură globală, cu efecte distrugătoare asupra minții, sufletului și dezvoltării umane au existat și înainte de Sars-Cov2, dar alinierea planetelor tuturor statelor nu s-a mai întâmplat până la Covid. Întrebarea mea nu e de ce s-a întâmplat pentru Covid, ci de ce nu s-a întâmplat și nu se va întâmpla, probabil, pentru niciuna din celelalte probleme ale umanității?

În două episoade mai vechi cu Ametitele și Mafioții, Dana Budeanu discuta, superficial, fără a merge în adâncime, întrucât nu acesta e scopul acelor pastile video, cu audiență de masă, două tipuri de comportamente actuale, pe care le-aș numi de ratare și distrugere în cuplu, ambele legate de dependența de pornografie. Adunarea mafioților în grup chaturi – porn huburi, ca odinioară proletariatul juvenil la căminul cultural pentru vizionarea unui film occidental, unde se putea experimenta „a boner”. Coborârea în porn hub se face când amețita e cu fetele la o șuetă în oraș sau la cumpărături cu bani puși la dispoziția ei, doar ei, de către iubi. Sau poate chiar cu amețita lui dragă în casă. Ce bine că nu se duce la alta, ce bine că este domestic. Ba e cu alta, cum să nu fie.
Celălalt comportament, și mai umilitor pentru femeie, e verificarea ‘valorii’ ei pe encrypted social media, în grupul de prieteni ai mafiotului. „Bă, o știți pe asta?” Întrebarea e: ce se verifică. My gut instinct e că se verifică dacă a fost dată online în vreun trecut apropiat sau îndepărtat porn hub-ului. Adică, dacă a fost filmată de cineva, cu forța, în care caz a fost exploatată sau traficată, sau dacă a fost păcălită de mafiotul ei adorat, pentru eternizarea dovezii pasiunii lor. Pentru ceea ce mai târziu ar putea deveni revenge (răzbunare) porn, adică arma șantajului (nu vorbești, nu trădezi secretele businessului nostru infracțional și mafiot și stai cu mine cât timp vreau eu). Cineva savurează și degradarea acelor femei date again and again, la infinit, pornografiei de grup. Dar nu când aceea ar fi prietena lui, situație în care el s-ar simți umilit și încornorat zi și noapte, la infinit.

Dar pornografia nu e doar pentru grupurile de masculi. Cea soft, borderline, e și pentru cuplurile de amețite și mafioți. Am asistat, vrând nevrând, într-un tren din undergroundul londonez, la o interacțiune bizară. Pe scaunele alăturate, separate prin culoarul de un metru de locul unde ședeam eu, era o familie extinsă de cetățeni români, vorbitori de limbă română: bunica, nepoțica la vreo opt ani, mama fetiței și unchiul ei, la vreo 30 de ani. Unchiul mafiot începe o conversație în WhatsApp cu amețita lui, căreia îi trimite și un filmuleț soft porn, cu o fetișcană, după trăsături tot de a noastră, care lua tot felul de poziții fără perdea, mai nudă. Amețita de la celălat capăt al firului chicotea a mulțumire și apreciere a tinerei bombe, de parcă ar fi primit un cadou. Era încălzirea. Fetița de aproximativ opt ani devine curioasă, trage cu ochiul mai întâi, apoi se bagă scurt în cadru, pentru a se retrage imediat, dintr-un bun simț de copil, ce nu-i fusese distrus încă. Nimeni nu a zis nimic, filmul se derula mai departe. Chipul fetiței arăta o neplăcere disimulată, ascunsă sub o expresie blank (netransparent- pasiv-opacă). Așa cum devin, cu trecerea vârstei, majoritarea chipurilor femeilor românce. Nu le place ceva, nu le plac multe, dar nu spun, nu o exprimă. Știu că ceilalți nu vor asta de la ele.

Cum s-a ajuns aici, ca sexualitatea, pornografia și avatarurile ei în varianta online să acapareze viața în asemenea măsură? Ca și cum ființa umană resimte o asemenea nevoie de libertate și creativitate pe care nu și-o mai poate exprima altfel decât printr-o trăire abuzivă a sexualității, care astfel îi corupe. Putem spune că această corupție o precede pe cea de șpagă și mită, sau se dezvoltă în paralel.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

8 comentarii pentru articolul „Cum s-a ajuns ca sexualitatea, pornografia și avatarurile ei în varianta online să acapareze viața în asemenea măsură?”

  • pai…creca e ceva de bun-simt, ce se intampla.
    adica…e din povestea vremurilor.
    urmatorul pas se prea poate sa fie nu doar sexul virtual, ci mai ales cel augmentat:))
    iar asta se prea poate sa se intample asa pentru simplul fapt ca, cu toate ca impresia generala ar putea fi ca atiiiiit de diversificate sint satifactiile in materie de sex incat…toate dorintele ti se pot implini!:))))

    creca ne-am…mira:))), cam cum arata dorintele unora in materie de exprimare a sexualitatii, daca le-am putea privi, acestora, dorintele:))),
    iar pentru ca aceste dorinte sint atit de…deosebite, doar o realitate…virtuala, augmentata, le mai poate satisface:))

    sau. mai altfel spus, dorintele sexuale ale oamenilor au tendinta sa se deplaseze catre Infinit!:)))), o placere, oricum ar arata ea, ‘cerand’ un stimul superior, pentru a ridica placerea la un nivel superior…

    • in materie de placeri sexuale cred ca tinta este…Infinitul:)))

      insa mai cred si ca povestea asta se exprima prin superpozitii, asa ca si dorintele de celalalt tip, cele care tind spre…Zero, spre manifestarea Iubirii, inainteaza cu pasi uriesesti:)), pe potriva celorlalti, ai celelilalte superpozitii:)))

      • si mai altfel:
        cei care l cauta pe Infinit, il vor gasi.
        cei care-l cauta pe Zero, il vor gasi.

  • @Monica,

    Chestiunea este ca omul „civilizat” trebuie sa-si ascunda dorinta sexuala, evident, pentru binele cetatii. Cum sa-i spui unei femei franc in fata ca ti-ai trage-o cu ea? Asa ceva nu se face, n-ar fi „civilizat”. La noi insa, la „salbatici”, e voie si chiar recomandat. Barbatul si femeia spun exact ce vor si cum vor. Si daca vor sex, apoi sex fac. Si inca de-ala sanatos, ca sa le pice bine la amandoi. Ca daca unu’ nu-i satisfacut, apoi ala nu-i sex ci schilodeala. La noi viata nu e reglementata de norme „sociale” inventate de unii pentru altii. Noi stim una si buna: sa zici ce vrei, e dreptu’ tau. Daca insa te-apuci sa zici una cand de fapt vrei alta, ti-ai pus-o singur si-ajungi nefericit ca aia „civilizatii”… Aaa, si mai e o diferenta: la noi e voie sa spui ca albu’ e alb si negru’ e negru’… 🙂

    • …zise masculul român, adresându-se unei doamne.
      Puțină decență nu ar strica, chiar dacă aici, masculul are posibilitatea să-și exprime părerea din spatele unui pseudonim.

      • @profu

        Bine draga, pentru tine fac o exceptie si ce-am spus mai sus semnez sub pseudonim feminin. Multumit?… 🙂

      • @profu

        Bine, incerc atunci asa: in numele „decentei” v-ati nenorocit propria fericire… „civilizatilor”!

  • Greu de comentat. Admir franchetea si curajul autoarei de a trata asemenea subiecte dure si delicate în acelasi timp.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *