Cum se micșorează pe zi ce trece Măreața victorie a lui Klaus Iohannis la Bruxelles

Joi, seara în România a parvenit știrea că Parlamentul European a adoptat o Rezoluție prin care avertizează Consiliul și Comisia că nu va vota acordul adoptat de liderii europeni la capătul a patru zile și patru nopți dramatice de negocieri. Rezoluția cere ca Acordul să fie rediscutat în Consiliu. Nu cred că Uniunea Europeană va rămîne pînă la urmă fără un Acord. Ar însemna prăbușirea UE. Iar prăbușirea UE ar însemna și dispariția Parlamentului european; ceea ce ar fi dispariția funcției de europarlamentar. Membrii Parlamentului ar rămîne fără salarii și fără pensii. Cînd se va pune așa problema mai mult ca sigur rebeliunea împotriva Acordului se va muia.

Asta nu înseamnă că venirea banilor de la Bruxelles nu va fi destul de complicată pentru România, ca și pentru toate statele sărace ale Uniunii, bucuroase că statele bogate au admis să-și rupă de la gură și să dea și statelor din Est și din Sud.

Chiar Consiliul, la presiunea Grupului Zgîrciților, a pus în Acord multiple proceduri menite pînă la urmă a face dificilă obținerea banilor promiși. De altfel, chiar și fără Rezoluția Parlamentului, oamenii lucizi din România s-au străduit să facă față campaniei propagandistice declanșate de Guvern, de Președinție, de liderii PNL potrivit căreia români se pot întoarce pe partea cealaltă în somnul lor de pe cuptor pentru că de Președintele tocmai a aterizat cu un avion cargo plin cu euro. Tonul l-a dat Klaus Iohannis, care, la finele reuniunii, într-o conferință de presă pe picior, a prezentat lungimea fără precedent a reuniunii ca avîndu-și cauza în grija liderilor europeni ca România să primească 80 de miliarde de euro. Grijă, evident determinată de personalitatea lui Klaus Iohannis:

„Iată că după discuții foarte complicate, după negocieri foarte complicate, după patru zile și patru nopți de negociere am obținut pentru România o sumă impresionantă: 79,9 miliarde de euro pentru proiectele europene – negocieri care ne permit acum să trecem la etapa următoare. Vom folosi această sumă de 80 de miliarde pentru a reface infrastructura în România, pentru a construi spitale, școli, pentru a moderniza marile sisteme publice”

În deschiderea ședinței de Guvern, Ludovic Orban pe post de Constantin Dăscălescu al lui Klaus Iohannis a simțit nevoia unei cîntări a victoriei:

„Viitorul sună bine pentru România și pentru Europa. După zile de negocieri febrile a ieșit fumul alb, iar summitul UE a luat decizia mult așteptată de cetățenii europeni. Datorită eforturilor deosebite depuse de președintele Klaus Iohannis, România a obținut o sumă cum n-a avut niciodată în ultimii ani”.

Divizia presă s-a prins rapid în Hora Bucuriei dansate prin titluri pompoase. Toate vorbind de măreața victorie a politicii externe duse de Klaus Iohannis.

Invitat la cristoiuTv, economistul vedetă Adrian Câciu a reușit rara performanță de a mă face și pe mine să pricep chestiunile economice ale momentului. Firește, asta s-a întîmplat fără ca distinsul să coboare ștacheta explicațiilor științifice la nivelul popularizării de bodegă. Spun și pe mine, deoarece în viață nu m-am împăcat cu abstracțiunile filosofice (nu m-a pasionat Hegel sau Kant, deși am făcu facultatea de filosofie), cu formulele matematice și cu noțiunile de economie. Interviul a avut loc în 23 iulie 2020. N-aveam cum în aceste condiții să nu discutăm despre campania angajată de Guvern, de Președinție, de partidul de guvernămînt pentru a prezenta recent încheiatul Consiliu european ca o nouă victorie a politicii externe duse de Klaus Iohannis. Adrian Cîciu a ținut să sublinieze primitivismul propagandei despre măreața Victorie de la Bruxelles. Locul tonului calm, cumpătat, l-a luat tonul trîmbițat al discursului oficial:

„Eu sunt convins că s-a luptat cît s-a putut. Dar acest «cât s-a putut» este destul de relativ referitor la așteptări.

Au fost mai multe jocuri care s-au făcut. De aceea zic că s-a luptat cît s-a putut, depinde de la ce nivel am plecat noi. Noi nu am avut foarte multe dorințe în lupta asta pentru bani.

Ce nu mi-a plăcut la această laudă, să fi spus asta a fost situația, atît am putut. Eu aș fi venit mai smerit, am obținut niște bani, sînt bani în plus, că luăm, nu dăm. E o bătaie de joc față de munca doamnei Corina Crețu. Cît a fost ea comisar, cu toate bunele și relele ei, că nu o evaluez eu din punct de vedere politic, dar s-a luptat să obținem vreo 7 miliarde în plus la coeziune. Din păcate, acum vreo 4 i-am pierdut la coeziune.

Au fost niște negocieri la care noi nu am avut arme, putere de negociere.

S-a spus că au luat 80 de miliarde, dar de fapt erau 63, că restul erau împrumuturi. Domnul președinte spune că putem să luăm bani și în 2020. Da, putem să luăm din alt împrumut. Nimeni nu vine acum să ne aducă un euro suplimentar.

Noi nu ne trezim, că ne place foarte mult această laudă: noi am făcut, noi am dres. Dar pentru banii despre care se discută de două luni, 33 de miliarde (împrumuturi și granturi), țara trebuie să depună un plan de redresare. Problema este că nu s-a lucrat la acel plan.

Haideți să intrăm în acea Românie normală. Asta trebuia să spună, cu sinceritate: avem de luat banii ăștia, dar trebuie să facem stînga, dreapta, înainte, culcat. Asta ar trebui să facem, nu cred că ar pierde nimeni. Să vinzi iluzii e cel mai dezastruos lucru pentru o națiune, pentru că atunci cînd își revine din dezamăgire se răscoală și riști să ai alte probleme.”

La întoarcerea unui alt președinte dintr-o călătorie în străinătate în propaganda de partid se declanșa o campanie răsunătoare menită a prezenta momentul de politică externă ca o nouă Victorie a Marelui înțelept care era Nicolae Ceaușescu. Pentru a dovedi asta se luau articole din ziare obscure din țările vizitate, cele mai multe oficiale și se decupau pasajele care vorbeau despre Înaltul Oaspete. Din nenorocire pentru Klaus Iohannis despre bătălia dusă de el la Consiliu nu s-a scris nimic în presa din afară. Dacă aș fi în locul lui Klaus Iohannis l-aș da afară pe directorul SIE pentru un asemenea insucces al instituției pe care o conduce.