Cum se rezolvă Crizele în dictatură și în comunism

În mai multe rînduri, ca istoric al clipei, m-am ocupat de felul în care guvernările postdecembriste au rezolvat diferite crize, cu precădere cele Meteo. În 2014, pe vremea Guvernării USL, a fost un început de an marcat de o criză meteo.
În comentariul despre rezolvarea crizei de către guvern am făcut trimiteri și la specificul rezolvării crizelor în democrație:

În democraţie şi-n economie de piaţă, acţiunea Autorităţilor nu se judecă în sine, ci prin raportare la două condiţii de esenţă ale unei societăţi europenizate:

1) Efortul de a nu afecta libertăţile cetăţenilor.
2) Efortul de a rezolva o problemă cu cît mai puţine cheltuieli de la Buget.

Cîntate şi acum Autărităţile din regimul Ceauşescu, rezolvau marile probleme ivite din dezlănţuirea iernii foarte simplu:

1) Interziceau circulaţia, închideau şcolile, instituţiile şi, în general, blocau prin ucaz orice mişcare a cetăţenilor dintr-un loc într-altul.
2) Scoteau la dezăpezire Armata cu oamenii şi utilajele ei.
3) Justificau aceste măsuri prin transformarea Buletinului meteorologic într-un text propagandistic.

De ce-şi permitea să procedeze astfel Regimul Ceauşescu?

1) Fiind dictatură, nimeni nu protesta împotriva îngrădirii nepermise a uneia dintre libertăţilor cetăţeneşti fundamentale:
Libertatea de a circula.
2) Fiind economie centralizată, nu se punea întrebarea:

Bine, bine, scoaterea Armatei pentru a dezăpezi arterele de circulaţie costă: salarii, combustibil, uzură a utilajelor.
Aceşti bani sînt parte din Bugetul alocat Armatei.
Bugetul alocat Armatei nu e alimentat de Ceauşescu din banii lui.
Bugetul alocat Armatei provine din taxele şi impozitele plătite de noi.

Societăţile civilizate, definite prin democraţiei adevărată şi economie de piaţă adevărată, procedează net diferit de societăţile dictatoriale şi cu economie centralizată.
Aceste societăţi îşi concentrează eforturile pe operaţiunile de dezăpezire.

Dacă e nevoie de interzicerea circulaţiei, aceste societăţi o fac destul de rar şi, atunci, pe perioade de timp cît mai mici.
Dacă e nevoie de intervenţia Armatei, aceste societăţi o solicită rar şi în condiţii ieşite din comun.

În aceste societăţi cetăţenii, deplin conştienţi că plătesc taxe şi impozite pentru a se putea bucura de toate libertăţile individuale fac mare scandal dacă Guvernul interzice libertatea de mişcare.
În aceste societăţi, cetăţenii deplin conştienţi că plătesc taxe şi impozite pentru ca Armata să se ocupe de apărarea ţării, fac mare scandal cînd Armata e scoasă la dezăpezire.

De dezăpezire , în aceste societăţi se ocupă ceea ce am putea numi Industria dezăpezirii.
Ca orice industrie, cea a dezăpezirii e alcătuită din firme private care încheie contracte cu statul pentru a dezăpezi cît mai repede posibil.

Cînd încheie contracte, statul – care dă banii strînşi din taxele şi impozitele cetăţenilor – se interesează dacă firmele respective îşi pot îndeplini contractul.
Dacă au utilaje moderne de dezăpezire, dacă au suficienţi angajaţi.
Potrivit contractului, firma de dezăpezire răspunde financiar dacă din cauza ei circulaţia a fost blocată şi prin asta alte firme au suferit pagube.

*

Scriam pe 30 august 2014. N-ar fi mai bine să avem mai puține baze NATO și mai multe wc-uri în casă?!

Dacă am înțeles eu bine, la poale de Carpați s-a ivit o întrecere între ștabii care conduc România în chestiunea Cine cheamă mai multe trupe NATO în România. Premierul Victor Ponta vrea cît mai multe baze militare terestre. Traian Băsescu își dorește, am aflat vineri, 29 august 2014, zi istorică, pentru că întîia oară în destinul României moderne, șeful statului l-a făcut ins bolnav pe un alt șef de stat, confundîndu-l, probabil, cu responsabila de la cantină, să fie cît mai multe nave NATO în Marea Neagră. Nu s-au pronunțat șeful Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, și Șeful celeilalte încăperi a Parlamentului, prea iubitul Valeriu Zgonea. Dacă se vor pronunța – sunt sigur – unul va tînji după cît mai multe avioane NATO pe cerul patriei, iar celălalt, după cît mai mulți șoareci NATO prin borte. O clipă mi-a lucit în fața ochilor imaginea României așa cum și-o doresc conducătorii noștri. Pe cer, dîre argintii lăsate de avioane NATO; pe mare, nave NATO brăzdînd valurile înspumate; pe pămînt, tancuri NATO huruind năprasnic. O clipă inima mea a tresărit de mîndrie patriotică. Vorba unei proze de Ion Băieșu: Ce frumos e pe la noi Fie miercuri, fie joi, Nu există să existe Cetățeni cu fețe triste. Mi-am amintit însă că un recent Raport al Comisiei Europene plasa România pe primul loc în topul țărilor din Uniune cu gospodării cu wc-ul în curte. Potrivit Raportului, 40,7% dintre români merg în curte sau în grădină în toiul nopții, iarna, ca să-și facă nevoile. Pe vremuri, cînd Nicolae Ceaușescu ducea o politică de independență față de Moscova, tînăr și patriot fiind, i-am exprimat unei domnișoare mîndria că sunt cetățean al unei țări care spune Nu! rușilor, în timp ce toate celelalte țări socialiste spun Da! Da, a răspuns domnișoara, dar în timp ce femeile din țările care spun Da! rușilor găsesc chiloți în comerț, eu, cetățeană a unei țări care spune Nu! rușilor, nu găsesc așa ceva în comerțul nostru. Știi ceva? Păstrează pentru tine mîndria de a fi român! Eu prefer să găsesc chiloți în comerț! Așa și cu bazele NATO, cerșite de ștabii noștri din Palate. N-ar fi mai bine să avem mai puține baze NATO și mai multe wc-uri în casă?!